Luca Ionel BRANISLAV: Mai am un vis

Mai am un vis, vis ne-mplinit,
Mai am un dor, dor nesfârşit
Să fiu cu tine tot mereu
Iisuse Dumnezeul meu.

Icoana ta o strâng la piept
Şi lacrimile curg pe obraz,
Privesc spre cer şi te aştept
Iisuse scump, Iisuse drag.

M-ai câştigat prin jertfa ta,
De-aceea când mă vei chema,
Te voi slăvi şi-ţi voi cânta
Iisuse, mântuirea mea.

Şi zilele se trec pe rând,
Te port în suflet şi în gând
Şi-n piept mă arde-un dor nespus
De tine, scumpul meu Iisus.

Luca Ionel BRANISLAV: Iisuse, Stapane

Am fost sărac, străin şi gol,
Umbră şi vis, nor trecător;
Nu mai sunt singur şi nici sărac,
Pe tine Iisuse eu te-am aflat.

Izvorul de har mi s-a arătat
Pe cale iubirii m-a îndreptat;
Aş vrea de acum şi cât trăiesc
Oasana să-ţi cânt şi să-ţi mulţumesc.

Cum aş putea să-ţi mulţumesc
Decât viaţa să-ţi dăruiesc
Şi zilele toate să ţi le-nchin
Şi totuşi Iisuse, e prea puţin.

Iisuse, Stăpâne, primeşte inima mea,
Iisuse, preabune, în veci nu mă lăsa;
Hristoase, Sfinte, cu mine pururea fii
Hristoase, Cuvinte, nu mă părăsi!

Luca Ionel BRANISLAV: Iisuse al meu si Domnul meu

Iisuse al meu şi Domnul meu,
Mântuitor şi Dumnezeu,
Tu m-ai creat desăvârşit,
Eu am greşit şi am murit.

Din veşnicie ai venit
Ca să-mi vesteşti cât mă iubeşti,
Pe cruce sus, te-ai răstignit
De moarte să mă mântuieşti.

Iisuse scump, Iisuse drag
Primeşte-mi sufletul pribeag
La tine când mă vei chema
Întru împărăţia ta.

Iisuse, scumpul meu stăpân
Aş vrea cu tine să rămân
De-a pururea să te slăvesc
În veci de veci să-ţi mulţumesc.

Cristina ONOIU: Pentru mine, Doamne

Pentru mine, Doamne,
Tu Te răstigneşti,
Pentru mine, Sfinte,
Mori şi înviezi.

Pentru mine, Doamne,
Tu înduri mereu
Numai chinuri grele,
Să mă scapi de rău.

Pentru mine, Doamne,
Te duci la calvar,
Şi în chin, Iisuse,
Te răstigneşti iar.

Pentru mine suferi
Bice şi bătăi,
Pentru  a mea vină,
Tu eşti dat la răi.

Ţi-am pus şi cunună
Făcută din spini,
Cu-a mele păcate
Eu Te-am dat la chin.

Cu suliţa-n coastă
Tu ai fost străpuns,
Pentru mine, Doamne,
Ai oftat şi-ai plâns.

Iartă-mă, Iisuse,
Că mult Ţi-am greşit,
Te-am suit pe Cruce,
Eu Te-am răstignit.

Te-ai jertifit, Iisuse,
Ca să mă salvezi,
Dar după trei zile
O să înviezi.

Bucurie mare
Aduci pe pământ,
Biruind Tu, Doamne,
Din morţi înviind.

Ioana Voicila DOBRE: Un cantec de lumina

Un cântec de lumină
ninge-a mister prin crengi,
când ciutura-nflorită
adânc coboră-n suflet.
Izvoru-i nesecat,
cu apa cea mai lină,
răcoare-i e iubirii
cu arsiţă în umblet.

Un cântec de lumină
ninge cu maci în pleoape,
când somnul nopţii vine
să-ţi dăruiască vise.
Acolo te simt eu,
de mine, mai aproape,
în apele, duioase poveşti
încă nescrise.

Sunt cântecele toate
de fulgi-petale ninse,
acolo între ape,
acolo între vise…

Luca Ionel BRANISLAV: Fiul ratacitor

-În lumea mare eu am plecat
Între străini m-am desfătat
Zile şi nopţi am tot petrecut
Pân-am pierdut tot ce-am avut.

M-am dus ca slugă la un stăpân
Cu ziua porcii lui păscând
Şi mă bătea şi mă ocăra
Şi nici de mâncare nu îmi dădea.

Şi am ajuns sărac şi flămând
Singur, plângând şi suspinând;
Atuncea de tine mi-am amintit
Şi iată-mă tată, eu am venit.

Greşit-am ţie, stăpânul meu,
O, tată sfânt şi Dumnezeu;
Păcatul e mare, păcatul e greu
Şi nu mai pot fi copilul tău.

Primeşte-mă ca slugă a ta
Şi niciodată nu voi mai pleca
În zilele toate îţi voi sluji
Şi rob netrebnic mă vei numi !

– O, Fiul meu, copilul meu,
Revino iar în locul tău;
De tine mult mă veselesc
Căci te-am iubit şi te iubesc.

Te iert şi să ne bucurăm
Viţelul gras să-l junghiem,
Căci mort ai fost şi-ai înviat,
Pierdut ai fost şi te-ai aflat.

-O, Tată bun, o, Tată sfânt
‘Naintea ta cad la pământ;
M-ai izbăvit de jale şi chin,
Slăvit să fii în veci, amin !

Maria-Lucia CORNEA: In Saptamana Patimirilor

Voi merge şi eu pe urma paşilor Tăi
În Săptămâna aceasta a Pătimirilor,
De suferinţa Ta, Domnul Măririlor,
Se înfioară pietrele de oamenii răi.

Voi fi alături de Tine, Iisuse al meu
Şi inima mea îţi este şi acum alături,
Prigonitorii când Te-or trimite în chinuri
Voi fi acolo cu suspinul cel greu.

Întinde-voi mâna să nu Te pălmuiască
Scuipatul îl voi primi în locul Tău,
Aş coborî în cel mai adânc hău,
Dar pe Domnul meu să nu-L osandească!

Dacă aş putea ca Simon Cireneanul
Să port şi eu Crucea cea grea,
Sau ca Veronica a-ţi şterge sudoarea,
Aş bea din paharul Tău şi eu amarul.

Voi plânge cu Mironosiţele şi eu
Şi voi striga de durere cruntă,
Când în pălmi cuiele se afundă
Sub lovitura ciocanului greu.

Alături de Maica Preacurată
Şi alături de a Ei suferinţă,
Voi sta neclintită în credinţă
Privind jertfa cea supremă înaltă!

Mariana VASS : Adevarata fericire

Adevărata fericire
De sus vine
EL este Acela care dăruieşte
Viaţa,
Adevărul,
Ruşinea.
Acolo unde acestea lipsesc
Totul este deşertăciune.
Ascultă

Firul ierbii;
El îţi şopteşte că
Regele regilor te
Iubeşte.
Crezând,
Iubind,
Rugându-te neîncetat
Exişti cu adevărat.

Mariana VASS : Un dar

De undeva de sus
Ai primit un dar, pe care
Neîncetat folosindu-l, vei face ca
IUBIREA să se răspândească încet-încet,
Oricât ar fi de greu drumul aici pe această planetă şi
Norii oricât de negri, avem în ceruri un Mijlocitor care

Viaţa Şi-a dat pentru ca tu, eu şi toţi ceilalţi locuitori
Ai planetei
Să ne bucurăm
Iubind cu adevărat,  iubind
Lumina, fiindcă Lumina vine de la
EL.

Mariana VASS : Acrostih

Ce simplu este pentru fiecare
Om, să facă diferenţă între Lumină şi întuneric;
Rugăciunea este aceea care pe toţi
Ne ajută să ne
Eliberăm de povara întunericului din noi.
Lumina aduce cu ea adevărate bucurii pe care
IUBIREA le presară pe calea ta şi pe a mea.
Ascultând şi împlinind Cuvântul vom avea acea minunată

Binecuvântare, care vine de sus când ai mai multă nevoie;
Existăm pentru a-L căuta şi a-L găsi pe Acela care este
Regele regilor, Pe Acela care S-a jertfit pentru tine şi pentru mine;
EL ne iubeşte pe toţi şi doreşte că toţi să
Ne mântuim şi să învăţăm să iubim, aşa cum EL ne-a iubit şi ne iubeşte.
De la EL am primit Viaţă,
EL ESTE VIAŢA NOASTRĂ A TUTUROR.