Cristina ONOIU: Sfanta Liturghie

Doamne, eu Te rog pe Tine,
Ajută-mă şi pe mine,
Ca să pun început bun
Şi pe duşmani să-i răpun,

Făcându-i să înţeleagă
Sfânta Taină ce ne leagă,
Pe noi, creştinii-ortodocşi,
De Tine Iisus Hristos.

Acum Te vom asculta,
Căci noi vrem a învăţa,
Cum pe pământ să-Ţi slujim
Şi Raiul să-l moştenim .

Doamne, acum ai Cuvântul:
“Voi începe cu începutul,
Vă rog să luaţi aminte,
Vă vorbeşte al vostru Părinte:

Pentru că M-aţi supărat,
Şi nu M-aţi ascultat,
Pe toţi am vrut să vă pierd
Şi, în veci, să nu vă iert,

Dar, pentru că vă iubesc,
N-am putut să vă părăsesc,
Ci am venit să Mă răstignesc,
Ca pe voi să vă mântuiesc,

Înainte de a fi osândit,
Lovit, scuipat, batjocorit,
Străpuns cu suliţa în coastă,
Din care a curs sânge şi apă,

Iar în mâini şi în picioare,
Mi-au fost bătute piroane,
V-am lăsat spre pomenire,
Sfânta Liturghie, spre slujire.

Aceasta să ştiţi, dragii mei,
Că s-a întâmplat într-o joi,
Când cu Apostolii am cinat
Şi când Iuda M-a trădat

Din cauza arginţilor,
Vânzându-Mă iudeilor.
Poate că mulţi n-aţi ştiut
Taina ce s-a petrecut,

Cu două mii de ani în urmă ,
Când v-am scăpat de osândă.
Atunci, Eu, am prefăcut
Pâinea şi Vinul, în al Meu Trup

Şi al Meu Sânge Preacurat,
Cu Duhul Sfânt Prealuminat,
Zicându-vă tuturor :
Mâncaţi dintru acesta, fraţilor,

Acesta este Trupul Meu,
Frânt pentru păcatul greu,
Beţi dintru acesta, voi,
Sângele Legii celei noi ,

Vărsat pentru omenire,
Să-Mi faceţi întru pomenire.
Toate acestea vi le-am spus ,
Eu, Dumnezeu Iisus.

Prin aceasta, voi,să ştiţi,
Că puteţi fi mântuiţi,
Mie slujindu-mi mereu ,
Uitând tot ce este greu.

Vreau ca voi toţi să fiţi
Luminaţi şi mântuiţi,
Să veniţi la Mine sus,
Căci Eu vă iubesc nespus,

Dar pentru aceasta, voi,
Să fiţi scăpati de nevoi,
Trebuie ca Voia Mea,
S–o împliniţi pururea,

Să împliniţi poruncile,
Ca să scăpaţi de muncile
Din iadul cel chinuitor,
Şi-a fi în Rai mântuitor .

Împlinind acestea toate,
La Ziua de Judecată,
Vă voi învrednici a sta ,
Cu cei drepţi, de-a dreapta Mea .

Iar pe cei ce au făcut rău,
Nu vor scăpa de ce e greu ,
Vor fi osândiţi să stea ,
Cu cei răi, de-a stânga Mea .

Să nu credeţi că glumesc,
Acestea vi le-amintesc,
Pentru că voi le ştiaţi,
La Biserică de mergeaţi .

Puteţi afla multe taine,
Începând chiar şi de mâine,
Dacă Mă veţi căuta,
Prin rugă Mă veţi chema,

Venind ca să-Mi slujiţi Mie,
La fiecare Sfântă Liturghie,
Botezându-vă, mărturisindu-vă,
La Mine împărtăşindu-vă,

Eu vă voi putea ierta
Şi , la cer , vă voi chema ,
În a Mea Împărăţie ,
Să fiţi , cu Mine , pe vecie.”

Prin acestă poezie
Despre Sfânta Liturghie ,
Vreau ca toţi să întelegem
Unde noi putem să mergem

Dacă-L iubim pe Iisus
Şi-mplinim tot ce a spus;
Doar aşa putem intra,
În Sfântă Împărăţia Sa,

Participând cu râvna multă,
La fiecare Slujbă Sfântă,
Ce Îi este închinată
Şi de creştini adorată.
Amin.

Maria-Lucia CORNEA: Monahiei Varsanufia

Un trandafir alb, tămâios
Odrăslit în ţinutul ardelenesc
Îi slujeşte cu patos lui Hristos,
Înfiată de pământul moldovenesc.

Cu faţa albă ca şi crinul,
Cu chipul blând, îngeresc
A îmbrăcat cu ardoare cinul,
Cinul cel sfânt monahicesc.

De pe buze îi curg râuri de miere
Sub privirea blândă te învăluia,
Ţi-ar purtat cu drag a ta durere
Dacă Dumnezeu îi permitea.

În trupul ei atât de firav
Se afla acea sfântă ascultare,
În inima mea gemea un glas grav:
,,Învaţă de la această floare!”

M-a cucerit atunci pe loc
Pietatea şi ale ei virtuţi,
Iubirea m-a încălzit ca un foc
Şi îmi străbătea ai inimii munţi!

Carmen: Nu va ingrijorati

Fraţi creştini să nu uităm
Pe Dumnezeu să Îl chemăm
Cât mai des în rugăciune,
Să-i urmăm prin fapte bune.

Întâi să ne îngrijim
Voia Lui să o-mplinim
Să ducem viaţă curată,
Sfântă şi nevinovată.

De-am greşit să mă căiesc,
Păcatul să-l spovedesc;
În biserici să venim
Harul Sfânt să îl primim.

Dumnezeu nu părăseşte
Pe ai Săi fii; El îi iubeşte
Şi cele de trebuinţă
Le va da cu prisosinţă.

Silvia AVRAM: Suflete drag

Ce îţi doreşti tu suflet drag?
Ce stai tăcut şi aştepţi?
Tu mă-nsoţeşti când sunt pribeag,
Tu nu mă părăseşti.

De ai putea şi tu să ceri,
Să vrei şi tu ceva,
Să-mi spui ce-ai vrea să îţi ofer
Şi poate aş încerca.

Vai, oare cât îţi e de greu
Să fii lăsat uitării,
Căci trupului îi dau mereu
Din roadele plăcerii.

Dar pentru tine suflet drag,
Ce fac eu pentru tine?
Cum aş putea să te îngrijesc,
Foc viu ce arde în mine.

Silvia MOIAN: Urma pasilor

Văd calea vieţii mele plină de neprevăzut
Şi urma paşilor mei pe nisipul ud.
Treceam plin clipe grele, urcam şi coboram
Şi drumul vieţii mele cu anevoie străbăteam.

Dar văd că lângă urma mea de paşi, mai e o urmă,
Paşi necunoscuţi lângă paşii mei se-adună,
Şi merg şi ei lângă ai mei paşi pe a vieţii cale,
Mă însoţesc mereu văd, pe lunga mea cărare.

Dar când mă uit mai bine, când mi-a fost mai greu,
Doar o singură pereche de paşi urca mereu.
N-am înţeles ce e, ce taină urma paşilor ascunde,
Dar în cuget o voce blândă îmi răspunde.

Vezi în viaţa ta, Eu Iisus te-am însoţit mereu,
Urma mea de paşi e lângă urma ta şi te-am urmat şi eu.
Când tu credeai că nu mai poţi pe drumul drept urca,
Eu îţi dădeam putere, mergeam în dreapta ta.

Când tu credeai că ai să cazi, îţi era tare greu,
Mâna mea te ridica, că ţi-am slujit, eu Domnul tău.
Şi sarcini grele de fărădelegi şi de păcate ţi-am purtat.
Şi crucea vieţii tale, pe umerii mei din dragoste am luat.

– Dar,  Doamne, când eram în nevoia cea mai grea,
Mai lăsat singur, că nu se vede pe nisipul umed urma Ta.
Atunci cu glasul Tău cel dulce mi-ai răspuns în adâncuri  întristat:
– Aceia erau doar paşii mei, că pe tine pe braţe te-am purtat.

Carmen: Iubire de-as avea

De aş avea iubire
Către Creator,
Ruga mea ar fi
Cuprinsă de fior.

Credinţă de-aş avea
În Domnul meu preabun,
Vrăjmaşii aş ierta,
N-aş vrea să mă răzbun.

Dragoste de aş avea
Către Dumnezeu,
Nimic în viaţa aceasta
Nu mi-ar părea prea greu.

De aş avea credinţă
În Domnul cel ceresc,
Păcatul, cu căinţă,
Să îl mărturisesc!

Luca Ionel BRANISLAV: Ma bucur in Domnul

Mă bucur în Domnul şi acum ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.

Că orfan am fost, dar Domnul m-a luat,
Pierdut am fost, dar Domnul m-a aflat.

Copil am fost, dar Domnul m-a crescut,
Şi mi-a dăruit cu drag tot ce i-am cerut.

Slab am fost, dar Domnul mi-a dat puteri,
Sărac am fost dar Domnul mi-a dat averi.

Bolnav am fost, dar Dumnezeu m-a vindecat,
Din patul suferinţei El m-a ridicat.

Neştiutor am fost, dar Domnul m-a înţelepţit,
Urât am fost de toţi, dar Domnul m-a iubit.

Batjocorit am fost, dar Domnul m-a sărutat,
Cu sărutare sfântă de Veşnic Împărat.

Mă bucur în Domnul acum şi ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.

Şi am să-L slăvesc în viaţă, până am să mor,
Pe Milostivul, Preainduratul şi Sfântul meu Ocrotitor.