Carmen: Iubire de-as avea

De aş avea iubire
Către Creator,
Ruga mea ar fi
Cuprinsă de fior.

Credinţă de-aş avea
În Domnul meu preabun,
Vrăjmaşii aş ierta,
N-aş vrea să mă răzbun.

Dragoste de aş avea
Către Dumnezeu,
Nimic în viaţa aceasta
Nu mi-ar părea prea greu.

De aş avea credinţă
În Domnul cel ceresc,
Păcatul, cu căinţă,
Să îl mărturisesc!

Carmen: Vesel si multumit

Cine Îl vrea pe Hristos
Îl urmează curajos,
Este vesel, mulţumit,
Căci de Domnul e iubit.

Cine-l ştie pe Hristos
Cu toţi se poartă frumos,
Pe vrăjmaşi nu îi urăşte,
Răul nu îl socoteşte.

Cine-l simte pe Hristos
Are chipul luminos,
Râvneşte cu bucurie
La cereasca Împărăţie.

Cine-l roagă pe Hristos
Are tot ce-i de folos,
Şi la alţii dăruieşte,
Timpul nu îl risipeşte.

Carmen: Dusmanii se straduiesc

Ai mei sârguitori “prieteni”,
Care doar binele-mi doresc
Şi care în scurtimea vieţii
Cu dor nespus mă însoţesc,
Ca să îmi facă iar un “bine”
Preamult şi azi se străduiesc.

Ajută-mă, Iisuse,
Pe nimeni eu să nu urăsc,
Ci singur, doar păcatul,
Iar oamenii să îi iubesc.

Păcatele cu noi se luptă
Şi pun adesea stăpânire,
Chiar dacă noi nu vrem,
Peste firava noastră fire.