Ion UNTARU : Mersul pe mare

Motto: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Matei 14.31

Vâslaşii obosiseră trăgând la rame
apa creştea la picioarele lor
şi Simon în acea noapte adâncă
ştia că ei îneca-se-vor
Pământul rămăsese departe
Învăţătorul Se ruga pe munte,
iar ei aveau moartea în faţă
şi nu ştiau cum s-o înfrunte
De ce nu eşti Doamne, cu noi?
Pe mulţi ai adus Tu la viaţă
iată noi, apostolii Tăi
vom fi morţi mâine dimineaţă
Noaptea ca păcatul, adâncul la fel
Întunericul vine de dedesubt
şi a cuprins toată lumea aceasta
de care iată, noi ne-am şi rupt
Strigăte-n beznă: – El e Acesta!
Merge pe mare ca şi pe uscat!
Cheamă-mă la Tine Doamne,
dacă vrei să cred cu adevărat!
– Vino!
Simon coboară, apa e tare
un pas, încă unul. Parcă visez
merg şi eu ca El! Nu se poate
să-mi fac din iluzie, crez!
Ce simplu e! Şi totuşi
cât e de greu şi profund
oh, năpraznic e vântul
Şi dacă mă-nşel?
Salvează-mă Doamne,
că eu mă scufund!