Ion UNTARU : Mi-e tare, tare dor

Din cerul Tău căzând, cel mai de jos,
Doamne, eu sunt cel mai păcătos
Că după sfântul Tău supliciu
Nu Ţi-am adus un cât de mic serviciu

La vreme de Calvar eram alături
Cu farisei, cu cerşetori şi alte pături
Ce Te huleau parcă ieşiţi din minţi,
Cum fiii-i persecută pe Părinţi;

Când universul şi-a fost frânt o roată
Am strigat şi eu cu-această gloată:
– Crucificaţi-L pe Iisus
Căci gloria Lui astăzi a apus!

Voiau şi ei, voiam şi eu
Să-L omorâm pe Dumnezeu
Izvorul cel de-viaţă-dătător
De-atuncea plâng şi mă-nfior!

Mă tângui şi Te cat întruna
Inima-mi suspină precum struna
Care-a rămas atâta: cu o coardă
Tu Doamne ai iertat această hoardă!

Dar am aflat de învierea-Ţi sfântă
Ca un cuţit ce lama şi-o împlântă
În carnea noastră plină de păcat
Când toţi rosteau: Iisus a înviat!

Îţi ofer în suflet adăpost
Că nu mai sunt acel care am fost
Acceptă-mă oricât de nefiresc
Tot restul vieţii voi să Te slujesc!

Te-am supărat şi mă-nspăimânt
Că văd şi astăzi Sângele Tău Sfânt
Cum picură din ceruri pe destine
Şi-mi este tare, tare dor de Tine!

Ion UNTARU : Cetina pe ramuri

Ce frumos e Doamne iarna-n crâng
Cetina pe ramuri, simfonie
Parcă îmi vorbeşte numai mie
De iubire. Şi-aş voi să plâng

Nu se mai zăreşte nici o rană
Totul este de un alb celest
Dă-ne Doamne-n suflete acest
Sentiment de pace ca o hrană!

Parcă am ieşit de mult din lume
Nu-mi doresc nimic şi-mi este bine,
Decorul cu zăpezi diamantine
Străluceşte pentru noi anume

Ce comori, atâtea dimineţi
Lângă mine-au fost şi le ignor
Că puteam de multe ori să mor
Pe parcursul unei scurte vieţi!

Ion UNTARU : Smerenie

Smerenia din care curge
Taina vieţii demiurge
Dă-mi-o Doamne mie care
Te-am supărat fără-ncetare!

Smereşte-mă ca pe Iov
Cel care Te-a iubit fără istov
Că Tu eşti Viaţă şi Lumină
Iar eu mărunt şi plin de vină;

Trece ziua de amiază
Duhul meu slăbit oftează
Şi aproape de chindie
Veşnic se închină Ţie!

Humă sunt, un strop de glod
Pomul rău şi fără rod,
Mărunt ca bobul de nisip
Căci toate, toate se-nfirip

Într-o dumnezeiască-alcătuire
Şi fără Tine nu e mântuire!

Ion UNTARU : Chipul Tau

Port o raniţă în spate
Plină, Doamne, de păcate;
Drumul lung, povara grea,
Nu m-ajută nimenea.

Birueşte, Doamne Sfinte,
Cu iubirea de Părinte,
Rătăcirea mea din urmă
Ca să nu mă pierd de turmă!

Am gonit după plăcere,
După ranguri şi avere
Şi-am adaos suferinţă
Tuturor fără căinţă;

Lasă-mă s-ajung la Cruce
Că altminteri unde duce
Drumul care tot coboară?
Doar în iad. Şi Înfioară!

Am vedere, dar sunt orb
Răpitor precum un corb,
Căci iubirea de aproape
Mi s-a spulberat pe ape.

Dă-mi putere să iubesc
Focul tău dumnezeiesc
Şi să mă feresc de rău
Că port Doamne chipul Tău!

Ion UNTARU : Bucuria mantuirii

Cumpără-se Doamne sfinte
Totul, totul pentru bani:
Cimitire, oseminte
Şi prieteni şi duşmani;

Cumpără-se viaţă, moarte
Şi înfrângeri şi victorii
Că sminteala se împarte
În delicte provizorii

Noi trăim adâncă noapte
Că nu ne-a plăcut lumina
Fructele mâniei coapte
Ne-au înscris în ceruri vina.

Copleşiţi suntem de rele
Ce ne-mprejmuie cetatea
Dacă ne-am făcut din ele
Scutul, platoşa, dreptatea.

Nu mai este cel drept. Nu e
Nimeni s-audă Cuvântul
De când Te-am bătut în cuie
Noi uitat-am Legământul

Unde-s mila şi iubirea?
Ca o plantă fără apă
Seceta şi pustiirea
Rădăcinile ne sapă

Am uitat de mult că cerul
Ne-a-nfiat prin sacrificiu
Urgisitu-Ţi-am tot clerul
Noi, cei ahtiaţi de viciu

Rătăcirea asta doare
Că ne-a rupt de Tine, Doamne
Cum să smulgi din ram, o floare
Când dau brume şi vin toamne?

Şi mlădiţa nu dă roadă
Dac-o-ndepărtezi de trunchi
Scopul viermelui: să roadă
Lujerele din mănunchi

Ne rugăm la Tine: – Iartă
Noi păcătuim şi veşnic
Cu blândeţea Ta ne ceartă,
Lasă-ne lumina-n sfeşnic!

Nu ne pierde pân-la urmă
L-ai iertat şi pe Manase
Milă dacă biata turmă
Fără de Păstor rămase!

Bate-ne cu îndurare
Nu cum ne bătură zbirii
Fiul rătăcit îşi are,
Bucuria mântuirii!

Ion UNTARU : Miraculoasa vindecare

Am simţit o putere care a ieşit din Mine (Luca 8.46)

– Iartă Doamne, eu sunt păcătoasa
Care-am îndrăznit să Te ating,
Mă roade boala şi mă sting
Simt moartea şuierându-i coasa;

De doisprezece ani îmi curge
Izvorul vieţii fără lecuire,
Dar fără Tine nu e mântuire
Şi vlaga vieţii mi s-ar scurge.

Şi disperarea m-a împins
Dar cel mai mult dintr-o credinţă
Că vindecare-i cu putinţă
De asta Doamne, Te-am atins

Şi-acum mă simt tămăduită
Aştept Iisuse să mă cerţi,
Dar Tu eşti bun şi blând. Şi ierţi
iubirea mea făgăduită.

– Pentru cuvântul tău rostit
Că astfel te vei vindeca,
te iert femeie. Mergi în calea ta
Credinţa, azi te-a mântuit!

Ion UNTARU : Ruga

Amuşină înserarea
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea.

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor
Interior!

Ion UNTARU : Altar

Pâlpâie o flacără timidă
Umbrele se-nchină la icoană
Oprite grijile din goană
S-au închis în câte o firidă

Tremură şi sufletul ca ceara
Binecuvântarea curge ca un har
Psalmii de credinţă din altar
Luminează feţele cu seara

Jertfa lumânării, purpuriu
Razele aruncă pe pereţi
Suferinţa din atâtea vieţi
Să facă roditor acest pustiu

Doamne curăţeşte-ne de vină
Smerenia ne-aşează în genunchi
Lumânarea arde ca un trunchi
Noduros, în valuri de lumină

Doamne dă-mi puterea ca să ard
Răutatea fiecărei zile
Asemeni adierilor subtile
Crusta de păcate ca un fard!

Ion UNTARU : Azi vi se face mantuire

Se-nveşmântează-n alb Râmeţii
Şi Alba Iulia de ger
Sănii albe sparg nămeţii
Cu caii dalbi şi leru-i ler

E firea-ntreagă mai curată
Şi bat în clopote ninsori
Trimişii Domnului se-arată
Strălucitori ca nişte sori

Se-mbracă lumea în zăpadă
Şi se acoperă cu ger
Ninsoarea stă din cer să cadă
Pe caii dalbi şi lerui ler

O Doamne, câtă strălucire
Şi spune îngerul voios:
Azi vi se face mântuire
Că S-a născut Domnul Hristos!

De aur trâmbiţele sună
Aleargă sania departe,
Să ducă lumii vestea bună
Precum e scris în sfânta Carte

Prea multă-n lume, rătăcire
Veniţi la Domnul cuvios
Azi vi se face mântuire,
Că S-a născut Domnul Hristos!

La El este izvorul vieţii
Pe care suflete-l cer,
Se-veşmântează-n alb Râmeţii
Şi Alba Iulia, de ger.