Luca Ionel BRANISLAV: Cararea Imparatiei

Pe Cărarea Împărăţiei
Atât de mult am pătimit,
Foame, sete şi durere
Şi oameni mulţi m-au prigonit.

Pe Cărarea Împărăţiei
Multe primejdii am aflat,
Crivăţul, arşiţa şi gerul,
Pe toate le-am îndurat.

Pe cărarea Împărăţiei
Am gustat băuturi amare,
Mai amare că pelinul
Şi mâncări otrăvitoare.

Pe Cărarea Împărăţiei
Au încercat să mă îngheţe,
Să mă împuşte, să mă fiarbă
Şi în iezer să mă-nece.

Pe Cărarea Împărăţiei
Au încercat că să mă ardă,
Căci au dorit cu orice chip
De pe Cărare să mă piardă.

Pe Cărarea Împărăţiei
Erau şerpi otrăvitori,
Şi casnicii mei de-o viaţă
Mi-au devenit prigonitori.

Pe Cărarea Împărăţiei
Prea mulţi spini am întâlnit,
Prăpăstii adânci şi curse,
Cu greu am supravieţuit.

Pe Cărarea Împărăţiei
De multe ori era să mor,
De nu era Domnul cu mine,
Bunul meu Ocrotitor.

Pe Cărarea Împărăţiei
De mii de ori eu L-am chemat,
Când eram în neputinţă,
De mii de ori mi-a ajutat.

Pe Cărarea Împărăţiei
De dorul cerului, nebun,
De nu era Domnul cu mine,
Demult mă prăpădeam pe drum.

Pe Cărarea Împărăţiei
Am ajuns eu în sfârşit,
Lângă Împăratul slavei,
Lângă Domnul mult dorit.

Cu Cununa Biruinţei
Domnul m-a încununat,
Şi m-a sălăşluit în cortul
Sfinţilor ce I-au urmat.

Deci, creştinilor din lume
Ce pe Cărare vă aflaţi,
Nu refuzaţi nici o-ncercare,
Că pacea Domnului o să aflaţi.

Iar de nu eşti pe Cărare,
Nu eşti părtaş al bucuriei,
Căci nimeni nu ajunge-n ceruri
Decât pe Cărarea Împărăţiei !

Ioana : Cand mahnirea te cuprinde

Când mâhnirea te cuprinde
Şi în suflet este ger,
Ridică-ţi degrabă mintea
Către Cel de Sus, din Cer.

Dacă vijelie mare
Se porneşte-n jurul tău,
Tu Îl roagă să îţi ierte
Dacă ai făcut vreun rău.

La liman de nu ajungi
Într-o  încercare mare,
Iar la Dumnezeu insistă,
El e plin de îndurare.

Ioana: Traista

Doamne,
Tu ne-ai dat viaţă
Ca să o trăim,
Să fim sănătoşi,
Dar să şi muncim.

Cu-a Ta bunătate
Daruri felurite,
Le împarţi oricui,
Dar în traistă, singur,
nu vrei să le pui.

Deci nu aştepta
din cer să îţi vină
tot ce ai dori,
Fără un efort,
fără a munci.

Ioana: Intre ani

În noaptea dintre ani
O lume-ntreagă aşteaptă
Mai multă fericire,
Putere, sănătate.

Să fii de boli ferit,
Să nu te laşi învins,
Curaj să ai mereu,
Chiar dacă-ţi pare greu.

Fii cât mai vesel
Şi lumii de folos,
Prin multe fapte  bune
Slăveşte-l pe Hristos.

Ioana: Exemplu

Ia exemplu de la crinul
Alb, frumos, imaculat,
De la izvorul limpede
Care curge neîncetat.

Ia exemplu de la pui,
Care de părinţi ascultă
Şi de multele primejdii
Sunt feriţi fără de trudă.

Ia exemplu de la câine
Ce stăpânul îşi iubeşte,
De la furnică sau albină,
Care cu râvnă munceşte.

Ia exemplu de la raţă
Ce peste ape pluteşte
Liniştită, calculată,
Pescuind câte un peşte.

Dar de câinele cel rău
Şi de vulpea cea vicleană
Să fugi cu paşi tot grăbiţi
Şi la ei să nu iei seamă.

Un catâr de-ar zice
“-Hai, cu mine vreau să fii.”
Tu să-i răspunzi că nu poţi,
Ca la el atunci să vii.

Un porc de te-ar îndemna
Să bei, să mănânci prea mult,
Tu să îi răspunzi:
“-Al tău sfat eu nu ascult.”

Şi o gâscă guralivă
Despre altul de ţi-ar spune
Tu să zici că nu asculţi
Decât vorbe bune.

Ioana : Bunului Pastor

Am şi eu ceva de spus
Bunului Păstor Iisus
Ale mele simţăminte
Dintr-o inimă fierbinte.

Care-ar vrea acum şi ea
Mulţumire să îi dea
C-a venit din cerul sfânt
La noi cei de pe pământ,

Cu dragostea mare a Sa
Fericire să ne dea.
El ne-ajută tot mereu
Şi la bine, şi la greu.

Doamne, şi tu ai fost copil,
Ai fost prunc micuţ, umil.
Nu-i uita pe cei mai mici,
Nici pe părinţi, pe bunici,

Fii cu noi la orice pas
În orice clipă, în orice ceas,
Fereşte-ne de rău, de păcat,
Dă-ne gând, suflet curat.

Pe copii necăjiţi,
Supăraţi şi oropsiţi,
Nu-i lăsa, că n-are cine
Să-i îndrepte către Tine.

Revarsă din darul sfânt
Peste toţi de pe pământ
Voia Ta să împlinim,
Pe oameni să îi iubim.