Poezii Ortodoxe

Tuturor martirilor Revoluţiei

În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalbă cămaşă, brodată cu nume:

Ştefan, Cosma, Tudor, Dumitru, Matei,
Gheorghe, Radu, Constantin şi alţii ca ei.

Pe străzi, aripi tinereşti se avântau în zbor,
spre cerul lui Hristos, în dans de tricolor.

Când Ţara îşi alegea o spiţă din an,
roua înroşită picura din ram.

Sudoarea ardea pe frunte, pleoape şi buze,
pâinea noastră se cocea la flăcări de-obuze.

Se tulbura cerul şi ningea aprins,
Ţara adormea cu ochiul larg deschis.

Sfintele suflete, la capătul nopţii,
în lumini străluceau, pe pajiştea morţii.

Mărul ionatan, pârjolit şi stingher,
legăna aripi roşii, cu resturi de cer.

În Decembrie, se primenea o lume,
cu dalba cămaşă, brodată cu nume:

Petru, Constantin… plecaţi spre odihnă,
la loc cu verdeaţă, la loc cu lumină.

Eu nu plec capul nimănui aici,
Eu nu cunosc nici jugul, nici robia,
Nu fac parte din turma celor mici,
Eu sunt cel ce cânta Ortodoxia.

Eu nu sunt al nimănui ucenic,
Eu n-am de plată datoria,
Eu nu-mi vând harul pe nimic,
Eu sunt din cel ce cântă Ortodoxia.

Eu nu aparţin unui pământean,
Nu mă ispiteşte bogăţia
Unui cult, sectă, mişcare sau clan,
Eu sunt cel ce cânta Ortodoxia.

Eu nu mă schimb cum bate vântul,
Ţara mea este Poezia,
Domn e Iisus Hristos Preasfântul,
Eu sunt cel ce cânta Ortodoxia.

Diavolul îndoielii îşi întinde-o gheară,
iadul necredinţei îşi arata faţa,
deznădejdea urlă tragic ca o fiară…
Sus inimile! Nu ucideţi speranţa!

Nenorocirea ne otrăveşte traiul,
nepăsarea lumii, mai rece ca gheaţa,
crucea-i tot mai mare şi mai dureroasă…
Sus inimile! Nu ucideţi speranţa!

Năpârcile fricii se strecoară-n gânduri,
moartea pare mai reală decât viaţa.
De crezi că Scriptura nu-ţi mai foloseşte…
Sus inimile! Nu ucideţi speranţa!

Nu ucideţi porumbiţa din fereastră,
căci din neştiut vesteşte dimineaţa,
când noaptea a biruit raza de lumină…
Sus inimile! Nu ucideţi speranţa!

1. Te-ai aşezat la masă, predica ta vie
îmi vorbeşte acum de-o pronie cerească
şi sufletul trezit ca într-o liturghie
vorbeşte tainic pe limba românească.

2. Închipuire e, dar aievea văd,
sufletul mai sus mi se ridică,
pe heruvimi şi îngeri îi revăd
zările cereşti cum le despică.

3. Un înger sfânt peste România,
zarea vuieşte, aripile-i cresc,
peste Carpaţi coboară tăria,
cu har ninge pe plaiul românesc.

4. Văd un credincios şi blajin român,
ce crucea şi-o duce creştineşte
şi-un praznic sfânt în ziua de Crăciun
când tot românul se împărtăşeşte.

5. Văd un sihastru smerit ca un miel,
văd veşnicia, văd biruinţa,
văd pe Iisus Hristos chemând la el
pe cel ce nu şi-a lepădat credinţa.

1. Sunt rodul Tău de foc
rotund ca un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

2. Şi fă-mi acum loc
în staulul cu fân,
sunt rodul Tău de foc
şi mă nasc acum.

3. Aprinde o stea
în candeli creştine,
căci e noaptea mea
şi mă nasc din Tine.

4. Şi colindătorii
să vină la geamuri,
să vină păstorii,
să vină cu ramuri.

5. Magii să pornească
în noapte cu luna,
ziua să-nflorească
sub zodie bună.

6.Să uit nenorocul
şi o soartă rea,
a venit sorocul
să mă nasc sub stea.

7. Să nu mai descânt
ursită amară,
căci mă nasc arzând,
vin a două oară.

8. Sunt rodul Tău de foc
rotund că un ou
şi a venit soroc
să mă nasc din nou.

1. Aud glasuri din lemn,
văd şarpele din râu,
curge undelemn
din bobul de grâu
şi văd semn.

2. Văd ierburi pe stânci
şi fum de polen,
şi urme adânci
lăsate ca semn
de furnici.

3. Semne-n izvoare,
aud în fântâni
plânsul din floare
şi văd în aluni
semn mare.

4. Scripturile vorbesc
despre ape rele,
cuvânt Dumnezeiesc
despre cer şi stele:
semn ceresc.

5. Pe cei osândiţi
iadul stă să-i dea,
pe cei înghiţiţi
marea stă şi ea:
semn din sfinţi.

6. Aud glasul din lemn,
văd şarpele pe drum
şi eu mai văd un semn
în tot ce e acum
semn din semn.

Păzitorul meu din cerurile sfinte,
O smerită rugă zboară spre Părinte,
cu aripile frânte zboară spre Părinte.

Cerul e departe, zarea nesfârşită,
aripile-s frânte, vlaga mi-e sleită,
Tu, întinde mâna, vlaga mi-e sleită.

Puternicul uliu în jur se roteşte,
Ghearele-s cuţite, pliscu-i ca un cleşte,
Tu, întinde mâna, pliscu-i ca un cleşte.

Duhurile negre o vor prăbuşită,
Tu, întinde mâna, ruga mea smerită,
La Iisus s-ajungă ruga mea smerită

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine,
priveşte cum ard în flăcări de iubire.

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Când Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire…
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire.

Cred într-Unul Dumnezeu
Ziditor de pâine
şi mai cred în darul Său,
ziua cea de mâine.

Cred în Iisus Mântuitorul
şi în mierea-I din cuvinte.
Cred în stihuri şi în dorul
din colinde nesfârşite.

Cred în duh de proorocie,
mângâiere pentru viaţă
şi într-o dulce veşnicie
cu Hristos loc de verdeaţă.

Cred în sfinţi şi în cununa
mucenicilor răsplată
din Biserica străbună,
binecuvântată.

Cred în pâine şi în vin
şi-n Sfânta Predanie,
în puternicul Amin
şi în spovedanie.

Cred în patima şi moartea
Dumnezeului durerii
şi-n cuvintele înalte
din troparele-nvierii.

Cred într-unul drumul drept
al Sfintei Dreptmăritoare,
că Iisus din Nazaret
va veni cu slava mare.

În botezul din cuvinte
îmi mărturisesc prihana,
aştept morţii din mormânt
iarăşi să deschidă geana.

Ascultă cum te cheamă astăzi Hristos,
cu stihuri de foc şi cântec de nai,
cum Maica Sfântă te-ndeamnă duios,
cum ochii îi picură boabe de rai.

Ascultă cum te cheamă astăzi Cuvântul,
în traistă îţi pune Psalmi şi cântare,
din rugăciune, croieşte-ţi veşminte,
şi soarbe-nsetat izvorul de zare.

Ascultă cum ta cheama astăzi Hristos,
crucea din spate rabd-o-n tăcere,
lacrima să-ţi fie treaptă de folos,
necazul şi spinii, pâine şi miere.

Ascultă cum te cheama astăzi Iisus,
când ploaia se cerne mărgele-n şirag
şi valurile bat în norii de sus :
asculta chemarea şi vino cu drag.

Ascultă cum te cheamă la viaţă,
cu stihuri de foc, în cântul de nai :
Dincolo de azi, e-o zi mai măreaţă,
razele de Înger, boabele de rai.