Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Epitaf

Dacă pelerin prin viaţă vei ajunge într-o seară
să treci prag de mănastire către un tărâm creştin,
să-ţi aduci, străine-aminte şi de mine întâia oară
şi, la Sfânta Liturghie, să mă pomeneşti puţin.

Dacă apoi  mă vei da uitării, căci mai mult eu nu merit,
Domnul să te răsplătească pentru fapta ta deplin,
de chinul veşnic să te scape şi de iadul cel cumplit,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ruga ta de noapte nu mai poate să mai zboare,
fie-un înger să-i dea viaţă şi s-o sprijine de-amin
şi s-o suie la Părinte, dincolo de nori şi zare,
căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă clopotul cel mare îţi vesteşte într-o noapte
să fii gata de plecare din pământul cel străin,
Domnul să te întărească pentru ţara de departe,
Căci, la Sfânta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Dacă ochiul tău de-afară se va-nchide pe vecie
şi oblonul îl vei trage către lumea de suspin,
fie-ţi trecerea uşoară, ca pe-un pod, spre veşnicie,
căci, la Sfanta Liturghie, tu m-ai pomenit puţin.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Ruga tainica a sufletului neprihanit

Patruzeci de sfinţi
ce-aşteptaţi smeriţi
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
fierbinţi lăcrimări
din mii lumânări,
lăcrimări de ceară
la slujbă de seară,
când sunt pomeniţi
cei nespovediţi,
la priveghere,
ceas de tăcere,
când până la mine
s-aude cum vine
pasul greu din cer,
îngerul stingher
frângând câte-o viaţă
înspre dimineaţă.

În nisip de stele,
luna printre ele
stă împotmolită
de vrăji împietrită,
planete sinistre
vâslesc înainte.

Patruzeci de sfinţi
ce-aşteptaţi smeriţi
la schit din poiană,
unde nu e iarnă,
aprindeţi tăciunii
rupând vrajă lunii-
fire de mătase
din raze sunt trase,
pe ele coboară
câte-o stea fugară
atunci când mai moare
un împărat mare.

Rugaţi pe Slăvitul
să-mi vină Ursitul
în zi de Florii,
când, peste câmpii,
cerul greu de floare
plouă cu petale.
Iată, El să vină
şezând pe asină,
alături de-un mânz
să vină la prânz,
petale în zbor
să-I facă covor,
unde să păşească
slava Lui cereasca.

Răsări soare mare,
răsări sfinte tare,
nouăzeci de raze
să mă lumineze:
două la sprâncene,
două între gene,
restul dintre ele
să se facă stele,
să-mi fie cunună
în noapte cu lună …

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Iisus pe cruce

Mâinile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite,
Străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor…
Pleoapele Tale căzute privesc numai la şerpii
care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se în ţărână…

Urechile Tale nu mai aud decât paşii îngerului morţii…
Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii lăsând în urma lor
dâre argintii.
Îţi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor
ca într-un mormânt de piatră, aşteptând învierea Ta.

Din lumină picură stropi mari de lacrimi,
boabe de lut nepământesc Îţi spală rănile:
plânge lumina?
Numai Tatăl Tău poate face o astfel de minune
la moartea Fiului.

E târziu…
Păşind peste osemintele Golgotei ca pe trepte,
îngerul morţii a ajuns până la Tine.
Ochii lui plecaţi te-au rugat de iertare,
apoi el Ţi-a cerut sufletul
Tu Ţi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui.
Ţi-ai încovoiat trupul ostenit ca un semn de întrebare:
«Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
o pasăre a ţipat sfâşiind întunericul…
Fiul Omului a murit…
A murit frumos legănându-se peste lacrimile amare
ale maicii sale, peste jalea cernita a Îngerilor de lumină.

În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au ieşit la pradă.
Pe tâmple mi se aşterne oboseala şi somnul mă învinge:
gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu
ca printr-o ţară pustie.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Rugaciune ucisa prin nerostire

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor
să-Ţi pomenesc Dumnezeiescul Nume.
Dumnezeule, candela îmi este stinsă,
limba îmi este străină
şi inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră
dincolo de care eşti Tu.
Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făţarnice,
iar noi credem că-l lăudam şi-l cântăm.
Eu ştiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire
ca un prunc în pântecele mamei prin nenaştere,
dar cuvintele mele pământeşti
sunt o cunună de spini pe fruntea Ta Dumnezeiască.

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor Tai
să-Ţi pomenesc Dumnezeiescul Nume,
lăudat, cântat şi plâns de sihaştri şi poeţi.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Pustnicul in nemurire

În noapte, potirul lunii varsă jar
şi vântul ca o răsuflare fierbinte
spulberă scântei cu miros de jertfă
peste altarul beznei.
Izgonit din rostire, numele tău a devenit lacrimă.
Cuvintele tale,
păsări rugătoare s-au întors în neliniştea copacilor.
Au coborât obosite în ţărână
de-a lungul rădăcinilor.
Clipele sfinte le-au potolit cândva foamea de adevăr.
Cuvintelor tale erau tot mai triste,
cântările tot mai plânse.
Ca osândite aripi
se zbat acum înăuntrul pământului
arzându-ne ca un jăratic călcâiele.
Genunchii tăi zdrobiţi sunt acum moaşte.
Ei s-au ridicat dincolo de durerile lutului
pentru a pătrunde durerile dinlăuntru.
Rugăciuni târzii vin acum căutând-ţi strălucirea
precum fluturii de noapte lumina de candelă –
flacara ei nu le arde trupul.
Ochiul lui Dumnezeu te priveşte din nemurire
ca odihnă pentru a ta oboseală de întrebări.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Rugaciuni pentru vremurile de acum (1)

Doamne Atotputernic, priveşte la turma Ta din Răsărit,
zilele furtunilor cumplite vor veni curând,
nori negri ca smoala se rostogolesc în zare
peste culmile asfinţitului.
Nori negri vestesc zilele urgiei,
zilele când fierul înroşit
va sfârâi în carnea robilor Tăi
însemnându-i cu pecetea proorocită,
zilele în care oamnenii vor fi infieraţi ca vitele,
zilele când ghimpii antihristului se vor înfige adânc
în carnea pruncilor-
până la noi se aude scâncetul lor şi ne astupam urechile.
Tragem în piept aerul fierbinte şi ne arde beregata.
Doamne, Răsăritul a ajuns ca o turma de oi
încolţită de lupi flămânzi.
Bisericile Tale trag clopotele
chemând credincioşii la rugăciune.
Ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine, Bunule Păstor,
cântările Dumnezeieşti sunt luate de îngeri
şi purtate spre Tine.
La Tine ne este nădejdea,
întăreşte pe robii Tăi cu tăria mucenicilor,
fă ca glasul aleşilor Tăi care acum strigă în pustie
să pătrundă în inimi şi în suflete
şi să fie ascultat acel cuvios albit de ani
care nu şi-a plecat genunchiul idolilor şi învăţăturilor străine
şi care strigă bătându-şi pieptul
asemenea lui Iona cel ce a stat trei zile şi trei nopţi
în pântecele peştelui.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
“Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele.”
Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.)

Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
mielul rupe peceţile de carte,
vrednic să rupă peceţile de carte.

2. Văd semnele timpului ca desluşite,
vad cele ce vor veni ca proorocite,
peste creştini vor veni ca proorocite.

3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit,
pe Nifon al Constanţianei cel Smerit,
ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit.

5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios,
pe Cosma Etolianul cel ortodox,
pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox.

6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul,
pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul,
tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul.

7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul,
cu vorbe de foc vor vădi păcatul,
vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul.

8. Cum vor veni barbari ţinând în mâini
cupe pline cu lacrimi limpezi de creştini,
se vor îmbată cu lacrimi limpezi de creştini.

9. Văd vremurile cele de pe urmă,
văd pe antihrist turnând vorbe de hulă,
pecetea pierzării şi vorbe de hulă.

10. Văd un odios şi desfrânat împărat,
pe păcătosul ce îndemna la păcat,
pe tatăl cu fiica lui silea la păcat.

Cuvântul II
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:

2. Preotesele unui idol împărat
vor sili pe oameni s-aducă în păcat,
jertfa acelui idol s-aducă în păcat.

3. Dintre ele, una cea mai desfrânată,
să nască pe fiul pierzării fu chemată,
s-aducă pe antihrist fu chemată.

4. Va naşte acel copil de parte bărbătească,
îi va da mult sân ca să-l preahrănească,
pe fiul pierzării să-l preahrănească.

5. Când de doisprezece ani apoi va ajunge,
adânc în carne satana îl va împunge,
şi îl va însemna ca fiu când îl va împunge.

6. Va creşte în vârstă şi va fi vestit,
va purta cu sine chip de om smerit,
sa înşele pe oameni cu chip de om smerit.

7. Prin farmece şi vrăji va dobândi împărăţii,
va cunoaşte taina ascunsei bogăţii,
de la diavol taina ascunsei bogăţii.

8. Va fi ales ca un mare împărat,
având sigiliu şi cu laur încoronat,
va părea smerit cu laur încoronat.

9. Îl va urma mulţimea amăgită,
de nefireasca lui putere ademenită,
ca pe Hristos îl va slăvi amăgită.

10. Risipa va fi de aur şi bucate
risipa va fi de aur şi păcate,
risipa de aur, bucate şi păcate.

11. Apoi, ca în zilele lui Ilie cel Sfânt,
cerul se va închide şi foame pe pământ,
de bucate şi Scriptura foame pe pământ.

12. Aurul pe drumuri va fi ca bolovanii,
nu vor mai însemna nimica banii,
nimic nu vor mai putea cumpăra banii.

13. Va plânge mama lângă pruncul de lapte,
pieptul i se va zbate în tânguiri deşarte,
dureri amare în tânguiri deşarte.

14. Îngeri de lumină le toarnă in potire,
spre Domnul porneşte lunga tânguire,
potire de lacrimi în lunga tânguire.

15. Va pune satana semn de nepătruns,
pe frunte şi braţe semnul lui ascuns,
lepădarea de cruce, semnul lui ascuns.

16. Oprita-i de pecetea vrăjitorească
mâna să lucreze crucea cea cerească,
moarta-i mâna pentru crucea cea cerească.

17. Va trimite Domnul pe cei trei sfinţi ai Lui,
să vădească pecetea, să spună orişicui,
Enoh, Ilie si Ioan să spună orişicui.

18. Îi vor tăia pe proorocii Domnului,
trupurile lor vor fi de-a lungul drumului,
în batjocoră de-a lungul drumului.

19. În piaţa din Ierusalim vor fi duse,
mulţimea să vadă trupurile răpuse,
să se îngrozească de trupurile răpuse.

20. Toţi pământenii de la distanţă mare,
vor privi din case trup fără suflare,
se vor îngrozi de trup fără suflare.

21. După trei zile vor veni la viaţă,
trupurile lor din Ierusalim, din piaţă,
minune mare în Ierusalim, în piaţă.

22. Toţi pământenii de la distanta mare,
vor vedea din case trupuri cu suflare,
se vor minuna de trupuri cu suflare.

23. Domnul îi va înaltă în ceruri printre nori,
le va răsplăti cu nestricate comori,
din vistieria sa cu nestricate comori.

Cuvântul III
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tălmăcit:

2. Va ajunge la neamuri Dreapta Scriptura,
vor veni neamuri la dreapta învăţătură,
eretici întorşi la dreapta învăţătură.

3. Va umbla dreptmăritor cuvânt printre latini,
despre dreptcredincioşii lui Hristos creştini,
despre pravoslavnicii lui Hristos creştini.

4. Vor veni la dreapta credinţă mulţi latini,
cu bucurie drept măritorii creştini
ii vor primi ca fraţi dreptmăritorii creştini.

5. Femei smintite vor cere dezlegare
de pravila de-oprire de la intrare
la sfinte mănastiri pusă la intrare

6. Femei smintite vor intra prin viclenie
în haine bărbăteşti şi în prihănie
la mănăstiri oprite în prihănie.

7. Păcate multe vor fi la Sfântul Munte,
nimeni nu va mai voi să îl ajute,
fecioara nu va mai voi să îl ajute.

8. Îşi va întoarce faţa de la el o vreme,
călugării nu vor înceta s-o cheme,
cu lacrimi în ochi nu vor înceta s-o cheme.

Cuvântul IV
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:

2. A hotărât Domnul din slava de sus,
Chivotul Legământului să-l ţină ascuns,
într-o fântână adâncă să-l ţină ascuns.

3. A hotărât Domnul locul dumnezeiesc,
nepătruns să fie de ochiul omenesc,
locul sfânt nepătruns de ochiul omenesc.

4. A descoperit sfântului Său credincios,
proorocului Ieremia planul Său preţios,
sfântului Său Ieremia planul Său preţios.

5. Chivotul dus a fost în locul cel tainic,
îl vor căuta, îl vor căuta zadarnic,
vrăjmaşii lui Dumnezeu îl vor căuta zadarnic.

6. S-au răzbunat cumplit vrăjmaşii pe cetate,
zidurile le-au surpat cu răutate,
pentru chivot le-au surpat cu răutate.

7. Când antihrist va cădea ca fulgerat
Chivotul Legii va ieşi în chip minunat,
din locul lui tainic în chip minunat.

8.Va fi în ziua când cei trei vor învia,
lovit, antihristul în ţărână va cădea,
de Duhul lovit în ţărâna va cădea.

9. Va fi bucurie mare printre popoare,
sfinţii îl vor purta cu psalmi şi cântare,
pe umeri îl vor purta cu psalmi şi cântare.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Ia pilda…

Ia pildă de la Preasfânta Născătoare:
pe Domnul Iisus iubeşte-L cum l-a iubit Ea,
fii pentru copii o mamă iubitoare,
neprihănitul suflet nicicând nu-l întina.

Ia pildă de la Sfântul Gheorghe, ostaşul:
lancea şi scutul cu tine poartă-le mereu,
pe balaurul din gânduri, pe vrăjmaşul,
ucide-l făra milă, oricât ţi-ar fi de greu.

Ia pildă de la Sfântul Ioan Damaschin,
făcător de stihuri. Şi viaţa-ţi cenuşie
toarn-o acum în psalmi divini. Cu sufletul plin
fă-ţi din clipe goale cântec şi poezie.

Ia pildă de la Sfinţii Fără-de-Arginţi:
vindecă-i pe oameni de patimi şi beţie.
Smerita cugetare, în înnoite minţi,
vorba cuviincioasă mereu cu ei sa fie.

Ia pildă de la Sfântul Constantin cel Mare:
tu, crucea să o vezi pe cerul credinţei.
Semnul creştinesc să-ţi fie îmbărbătare,
viaţă şi nădejde, poarta biruinţei.

Priveşte la ei, căci au fost oameni ca tine,
ce astăzi, în ceruri, stau la masă cu Hristos.
Ei te-nsoţesc pe drum şi te-ntăresc, creştine,
căci viaţa lor în Domnul e-o pildă cu folos.

Gabriel IORDAN-DOROBANŢU : Rugaciune pentru dezlegare de farmece

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaş
risipească-se ca fumul ucigaş,
în calea vântului, ca fumul ucigaş.

Risipeşte, Doamne, reaua pătimire
şi dă vieţii mele însănătoşire,
sufletului robit însănătoşire.

Risipeşte al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipeşte vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n ţărână,
albă si zdrobită pasăre-n ţărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

Sfântul Tău Nume să-nfricoşeze acum,
pe îngerul căzut, pe magul cel nebun,
cu Sfântul Tău nume, ceartă-l pe cel nebun.

Vădeşte lumii întregi pe cel viclean,
farmecul viu trimis prin gândul cel viclean,
Oh, Doamne, întoarce gândul cel viclean.

Sufletului meu dă-i tihna cea dulce,
vraja risipeşte cu Sfânta Ta cruce,
scutul meu să fie Sfânta Ta cruce.

Şi-atunci, Sfinte, chiar şi în a morţii vale,
eu voi sta-n picioare, Numele Tău-i zale,
Alţii vor cădea, Numele Tău-i zale.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Apocalipsa Sfantului Ioan talmacita in stihuri

CAP.1

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici.
În Patmos are cereasca arătare. El vede
pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în
mâna dreapta şapte stele.

1. Tatăl a descoperit cele ce vor să vină,
Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină
robului Său Ioan prin înger de lumină…

2. Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită
lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită
Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită…

3. Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă,
cuvintele proorociei căci vremea este scurtă,
cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă.

4. Ioan, urare celor şapte Biserici creştine,
har vouă şi pace de la Cel ce vine,
de la Cel ce era şi de la Cel ce vine.

5. De la cele şapte duhuri nepământeşti,
har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti,
dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti…

6. Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos,
Domn al împăraţilor şi martor credincios,
Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios…

7. Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat,
prin scump sângele Său ne-a mântuit de păcat,
Care ne iubeşte şi ne-a mântuit de păcat…

8. Şi Care ne-a făcut pe noi împărăţie,
preoţi ai Domnului pentru veşnicie
şi de la Tatăl Său, Dumnezeu din veşnicie.

9. Iată, El vine pe nori cu slavă mare,
toate seminţile cu lacrimi amare,
Îl vor vedea şi-L vor jeli cu lacrimi amare.

10. El vine cu slavă şi putere, amin,
fie slava şi puterea pe veşnicie, amin,
slava şi puterea în vecii vecilor , amin.

11. Atunci cei ce L-au străpuns Îl vor vedea din plin,
căci El vine cu norii şi cu slavă, amin,
orice ochi Îl va vedea venind cu slavă, amin.

12. Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul,
iată, zice Domnul, tot ce este, Nemărginitul,
Cel ce era şi Cel ce vine, Nemărginitul.

13. Pentru Dumnezeiescul cuvânt şi pentru Hristos,
eu, Ioan, părtaş la suferinţă în Patmos,
pentru mărturia în Iisus eram în Patmos.

14. Fost-am în duh în zi de duminica sfântă,
un glas vui în urmă mea care înspăimântă,
un glas ca de trâmbiţă care înspăimântă.

15. Ce vezi acum scrie cu mâna ta în carte,
trimite celor şapte Biserici de departe,
la Efes, Smirna şi Tiatira de departe.

16. Trimite la Pergam, Sardes şi Filadelfia,
timite carte până la Laodiceea,
s-ajungă cuvântul până la Laodiceea.

17. Glasul ce vorbea să-L aflu, am căutat,
şapte sfeşnice de aur mi s-au arătat,
Cineva era în mijloc când mi s-au arătat.

18. Se asemănă cu Fiul Omului în toate,
înveşmântat era în haine luminate,
haine lungi pân’ la călcâie şi luminate.

19. Un brâu de aur strălucea în a Lui lumină,
încins pe sub piept şi cu slavă deplină,
strălucea în lumină şi cu slavă deplină…

20. Părul alb ca lâna şi al zăpezii covor,
ochii Lui ardeau ca focul cel mistuitor,
când mă priveau, ardeau ca focul cel mistuitor.

21. Avea picioarele ca arama înroşită,
glasul Lui ca vuiet de apă nesfârşită,
ce vuieşte în cascadă, apă nesfârşită.

22. Şapte stele sclipeau în mâna Domnului,
în mâna dreaptă şi-o sabie în gura Lui,
cu doua tăişuri strălucea în gura Lui.

23. Faţa Îi era ca soarele la amiază,
ce în toata puterea pământul luminează,
ca soarele cel aprins ce pământul luminează.

24. Am căzut precum un mort la picioarele Lui,
de înfricoşata măreţie a Domnului,
precum un mort fost-am de măreţia Domnului.

25. El mâna dreapta asupra mea şi-a coborât:
N-ai teamă! Cel dintâi şi Cel de pe urmă sunt,
Ce-s viu! Cel dintâi şi de pe urmă sunt.

26. Mort am fost şi am înviat pentru veşnicie:
N-ai teamă! Cheile morţii fost-au date Mie.
N-ai teamă! Cheile iadului fost-au date Mie.

27. Scrie acestea ce ai văzut pentru crezământ,
cele ce sunt şi vor veni în cer şi pe pământ,
după acestea vor veni în cer şi pe pământ.

28. Taina celor şapte stele vei cunoaşte, iată,
sunt îngerii mei slujitori, taină minunată,
ai celor şapte biserici, taină minunată.

29. Sfeşnicele de aur, ale mele Biserici,
cele şapte sfeşnice sunt Biserici pe veci,
sfeşnicele arătate sunt Biserici pe veci.