Poezii Ortodoxe » Gabriel IORDAN-DOROBANŢU

Gabriel IORDAN-DOROBANŢU : Psalmi din Biblia Vieţii

admin — Fri, 20 May 2011 18:11:20 +0000

Sapă-n stânca cea mai tare
Câte-o vorbă ziditoare,
Scrie pe cerul infinit
Visul tău neprihănit,
Spală-ţi fapta vinovată
În albia argintată,
Împarte-un zâmbet şi mulţi ani
Cu cel mai trist dintre duşmani,
Caută-n dumnezeire
Ne’mplinita ta iubire,
Umple ulcioarele de lut
Cu clipa întâiului sărut,
Zilele înlăcrimate
Le aruncă mai departe,
Scaldă-ţi ochii pe alee
În culori de curcubeie,
Caută în cel ce crede
Steaua care nu se vede…

Gabriel IORDAN-DOROBANŢU: Descântec vinovat

admin — Mon, 21 Feb 2011 17:50:49 +0000

Linişte stelară pe drumul stingher,
stele logostele, paşii prin frunziş,
la poarta închisă să bată cu cerul,
să se cearnă neaua de stele pieziş.

Dă-mi putere noapte să deschid portiţa,
stele logostele, tremură izvorul,
din pământul negru eu conjur sămânţa
să-mi spună de soartă nenuntita floare.

Nu ai dezlegare să-ţi afli ursitul,
stele logostele, vraja din cuvânt,
urmele de paşi se topesc sub zidul
care înconjoară piatra de mormânt.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU: Voi scrie…

admin — Sun, 11 Jul 2010 11:10:52 +0000

Voi scrie Adevăr pe braţele sleite
şi vor putea să ducă poveri nemărginite.
Voi scrie Adevăr pe inimi temătoare
şi vor porni pe mări cu duh de-mbărbătare.
Voi scrie Adevăr pe lacrimile grele
şi boabele de-argint se vor întoarce-n stele.
Voi scrie Adevăr pe buze prihănite
şi vor sfinţi cântări, şi vor sfinţi cuvinte.
Voi scrie Adevăr pe chin şi pe durere
şi zilele cu nori afla-vor mângâiere.
Voi scrie Adevăr pe ii şi pe ştergare
şi fiecare zi va fi o sărbătoare.
Voi scrie Adevăr pe duh de rugăciune
şi lumea întreagă va deveni minune.
Voi scrie Adevăr pe răni, voi scrie pe spini
şi voi culege mană, şi voi culege crini.
Voi scrie Adevăr pe tristeţe şi pe-amar
şi voi culege miere, şi voi culege har…

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos

admin — Tue, 09 Mar 2010 14:48:42 +0000

Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce ne-a trimis-o Dumnezeu din cer

Versificare inspirată din “Legenda Duminicii” sau “Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii”, considerat a fi cel mai vechi text scris în limba română dintre cele păstrate, tălmacit din limba slavonă în anul 1391 sau 1392 de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş, dar retălmăcit în secolul al XVI-lea după alt izvod, de către preotul ortodox Grigorie din Măhaci, ce l-a pus în circulaţie, ca lucrare misionară pentru respectarea Sfintei Duminici.

Acum blagosloviţi,
Fraţi creştini şi părinţi,
Căci din cer a căzut,
S-a spart şi desfăcut
Piatră mică şi grea,
Cu un răvaş în ea,
Scris cu slove sfinte
De învăţăminte
Şi-n el Domnul mustra
Pre creştini şi zicea:
“Pre voi sunt mâniat,
Căci nu m-aţi ascultat
Şi nu v-aţi pocăit
Precum v-am poruncit.
Cuvântul ce l-am scris,
Pre care l-am trimis,
Voi l-aţi nesocotit
Şi nu v-aţi pocăit
Şi Duminica mea,
Dată spre a şedea,
Voi nu aţi păzit-o
Si aţi nesocotit-o.
Pentru greul păcat
Eu m-am mâniat,
Trimis-am ierni grele
Cu viscole-n ele
Şi geruri cumplite,
Dar n-aţi luat aminte,
Dar pentru maica mea,
Ce pentru voi plângea,
Prăpădul l-am curmat,
De voi m-am îndurat
Şi nu v-am pedepsit
Cu focul cel cumplit.
De nu vă întoarceţi
Şi să nu mai faceţi
Păcate pre pământ,
Să nu mai suduiţi
Pre preoţi şi părinţi,
Voi da ploaie cu foc
Dincolo de soroc,
În luna Făurar
Veţi plânge cu amar
De veţi striga la morţi -
Ieşiţi din mormânt toţi,
Să intram noi, cei vii,
Cei loviţi de stihii,
Ieşiţi oseminte,
Ieşiţi din morminte,
Veniţi să ne scăpaţi
Pre noi cei blestemaţi!
Vai de cel ce-mi strică
Sfănta Duminică
Şi nu o cinsteşte,
Şi-o nesocoteşte!
Căci e adevărat
În ea am înviat
Şi în ea a venit
Gavriil ce a vestit
Mântuitor cuvânt
De la Duhul Cel Sfânt,
Precum s-a prorocit
Fecioara a zămislit”.
Acum blagosloviţi,
Fraţi creştini şi părinţi,
Pre popa duhovnic,
Smerit pravoslavnic,
Pre vrednicul tălmaci,
Preotul din Măhaci,
Care a izbândit,
Care a tălmacit,
Din graiul slavonesc
Pre graiul rumânesc
Şi pre misonarul
Gavriil Stiharul,
Care a stihuit
Pre stih potrivit!
Ferice să fie
De cel ce o scrie,
Cel ce o trimite
Şi-o dă înainte,
Pentru pocainţă
Şi spre folosinţă!
Dar fi-va în păcat
Cel ce-i învârtoşat
Şi n-o va izvodi,
La creştini spre a fi!

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Bucura-te, Marie

admin — Mon, 09 Nov 2009 15:09:45 +0000

(stihuire pentru copii)

Bucură-te pe vecie
Cea plină de har, Marie,
Domnu-i cu tine mereu,
Cu tine-i Dumnezeu.
Eşti binecuvântată,
Între femei minunată,
Şi e binecuvântat
Rodul trupului tău curat,
Care este Iisus,
Fiul Celui de Sus.
O, Maica lui Dumnezeu,
Sfântă Marie, mereu
Roagă-te pentru noi,
Păcătoşii în nevoi,
Acum şi-n ceasul morţii,
Să ne mântuim cu toţii.

Amin.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Minunea din fiecare clipa

admin — Wed, 26 Aug 2009 13:24:20 +0000

O minune este în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă.
Există o înţelepciune a fiecărei zile, a fiecarui ceas, a fiecărei clipe.
O minune este în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare.
Există un sens în fiecare copac, în fiecare pasăre, în fiecare floare.
O minune este în fiecare rugăciune gândită, spusă sau scrisă.
Există o sfinţenie în fiecare rugăciune gândită, spusă sau scrisă.
O minune există în fiecare stih care prinde aripi spre Nemărginit.
Există o desăvârşire în fiecare stih înaripat.
Lucrând rugăciunea cu răbdarea şi migala unui bijutier, descoperi minunile din stihuri.
Liniştit şi dulce, numele lui Iisus din rugăciune copleşeşte lumea învălunind-o într-un nimb de bucurie.
Şi lumea devine minune.
Sfâşietor şi melancolic, dorul dupa Iisus din rugăciune copleşeşte nopţile de priveghere.
Şi nopţile devin minune.
Dureroase şi amare, lacrimile din rugăciune copleşesc sufletul şi clipele de întrebări.
Şi acestea devin minune.
Ostenit de minuni, sufletul se întoarece spre Tine, Doamne, şi Îţi cere o clipă obişnuită, să se poată odihni , aşa cum Tu te-ai odihnit în ziua a şaptea de toată lucrarea.
“Acest lucru – zise Dumnezeu – va fi binemeritata răsplată în rai, după osteneala de aici .”

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : E iarasi Craciunul

admin — Wed, 05 Aug 2009 06:06:19 +0000

Merg copii prin ţară
să colinde iară,
prin nămeţi şi frig,
pentru un covrig.

E iaraşi Crăciunul,
se naşte Preabunul,
îmi bate-n poartă
omenirea toată.

Nu mai am merinde
să le dau, Părinte,
nu mai am nimic,
nici măcar un pic.

Îmi ceri viaţă mea
să le-o dau de Stea,
câte-o mică parte
în loc de bucate.

Luaţi în loc de pâine
câte-o rugăciune
şi în loc de bani
vă mai dau din ani.

Tot ce am primit
este împărţit -
ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.

Îmi ceri să Te dau
la cei ce nu au -
Doamne, fără Tine,
nu e mântuire.

Îmi bate-n poartă
omenirea toată.
Ei îmi cer, îmi cer
Doamne, lerui ler.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Tatal nostru

admin — Thu, 30 Jul 2009 13:31:44 +0000

Tatăl nostru care eşti
şi în ceruri veşniceşti,
numele Tău sfânt fie
acum şi-n veşnicie.
Vie-mpărăţia Ta,
facă-se voinţa Ta
aşa–n cer şi pe pământ,
precum numele Ţi-e sfânt.
Pâinea noastra spre a fi,
dă-ne-o nouă zi de zi.
De-am greşit, Tu, iartă-ne,
noi iertam pe-aproapele.
Ne fereşte, Dumnezeu,
de ispite şi cel rău.
Căci a Ta este puterea,
împărăţia şi vrerea,
lauda, slava, mereu,
căci doar Tu eşti Dumnezeu.
Amin.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : De ce eu sunt ortodox?

admin — Sat, 25 Jul 2009 12:16:06 +0000

De ce eu sunt ortodox ?
Fiindcă lumea e pe dos,
se rostogoleşte
necreştineşte.

Fiindcă pe prunc îl doare
şi el e întrebare
când mama mai plânge
că nu se ajunge.

Fiindcă veacul e întors,
fiindcă este dureros
când cel drept mai moare
fără lumânare.

Fiindcă dorul mă arde
când cel bun şi drept cade
şi este boală grea
că lumea e mai rea.

Fiindcă va fi un mâine,
şi va veni un bine,
fiindcă mai e Hristos
şi un drum ortodox.

Gabriel IORDAN – DOROBANTU : Ratacitor fulg de papadie

admin — Thu, 23 Jul 2009 11:42:43 +0000

Cu mii de braţe-ntinse, Dumnezeu,
te rog în fiecare zi şi noapte
şi norii îi cuprind în palme, eu,
dar cuvintele îmi sunt deşarte.

Eu fur din rugăciunea celor sfinţi
cuvinte bune şi neîntinate,
sunt pe lume atâţia oropsiţi,
mi le cer să i le dau pe toate.

Le-mpart la toţi, dar mie nu-mi ajung,
fur din codru foşnetul de frunze,
din nori de puf, fur ploile ce plâng,
le sorb cu înfometate buze.

Sunt pe lume atâţia oropsiţi,
ei totu-mi cer acuma disperaţi,
eu nu păstrez nimica de la sfinţi,
cum nici cămaşa Domnul n-a păstrat.

Eu vin azi să-Ţi fur din veşnicie -
ruga cu netrebnice cuvinte,
rătăcitor fulg de păpădie
ce vântul îl duce înainte.