Fotinia: Unei maici
Când durerea te apasă
Şi nu poţi a te ruga,
Linişteşte-te şi rabdă,
Domnul nu te va lăsa.
Iar [… citeşte restul poeziei]
Când durerea te apasă
Şi nu poţi a te ruga,
Linişteşte-te şi rabdă,
Domnul nu te va lăsa.
Iar [… citeşte restul poeziei]
Trimite Domnul neaua de Crăciun,
Ca tot ce este rău să-l facă bun,
Ca tot ce-i negru [… citeşte restul poeziei]
Era o fată-odată
Ce mai mereu plângea
Şi nimenea din lume
N-o putea mângâia.
De ce plângi, măi fetiţo,
Hai, [… citeşte restul poeziei]
Într-o primăvară
A prins rădăcini
Un copac cu ramuri,
Din cereşti grădini.
An de an de-atunci
Soarele venea,
Mugurii închişi
Larg îi [… citeşte restul poeziei]
Maica Domnului,
Mireasma crinului.
Floare alba, nepătată,
Din raiul cel sfânt luată.
Fecioară Marie,
Lumii bucurie.
Roua florilor neveştejite,
Cheia vieţii celei [… citeşte restul poeziei]
Se-apropie miez de noapte,
E-ntuneric în grădini;
Doar pe-alocuri se-aud şoapte,
Se aprind lumini.
Iată-ncepe rugăciunea,
După un scurt somn;
Toaca [… citeşte restul poeziei]