Poezii Ortodoxe

Vântişor de primăvară
Tu din ceruri ai purces,
Haină neagră monahală,
De bună voie te-am ales.

Haină neagră a robiei
Ce bucurii cereşti îmi dai,
Tu eşti mantaua bucuriei
Ce mă duci pe mine-n rai.

Haină neagră a pocăinţei
Ce te port cu umilinţă,
Tu eşti mantaua suferinţei
Ce mă duci la biruinţă.

Haină neagră ca pământul
Ce mă-nalţi în zbor ceresc,
Tu eşti suspinul, tu eşti cântul
Dorului călugăresc.

Călăuzeşte-mă în viaţă
Smereşte-mă în propriul eu,
Lacrimi adună-mi pe faţă
Şi du-mă sus la Dumnezeu.

Adevărata fericire
De sus vine
EL este Acela care dăruieşte
Viaţa,
Adevărul,
Ruşinea.
Acolo unde acestea lipsesc
Totul este deşertăciune.
Ascultă

Firul ierbii;
El îţi şopteşte că
Regele regilor te
Iubeşte.
Crezând,
Iubind,
Rugându-te neîncetat
Exişti cu adevărat.