Ionel CROITORU : Suspin

Trimit către Tine, al meu Dumnezeu,
cerinţe-n suspin şi nopţi nedormite,
n-am glas în cuvinte şi nici ţelul meu
de nu-i către Tine, iubire fierbinte
si gânduri căite prin sufletul meu.

Ascultă Tu, Doamne, suspinul duios
ce-apasă-n tăcere sufletul meu,
că nu-i fără vină, dar nici de folos,
si-apoi fară urmă, de nu-i dai o mână,
s-ar pierde-n grădina celui de jos.

Privesc către ceruri şi cruce-mi doresc,
Domnul să-mi fie lumina, suirea de jos,
şi-o lacrimă adie, de n-ar fi să fie
plecat în robie, obrazul roşit
prin fapta-i tărie, ce-l trage sfios.

Dă-mi Doamne, din timpul ce mi-e de folos
să-ndrept a Ta milă din sufletul meu,
cu voia Ta, Doamne, coroana sublimă
să-mi stea fără vină, prin duhul iertării,
pe capul lăsat cât mai jos. Amin.

Antoanela DUMITRIU: Dumnezeu

Dumnezeu este un om
Infinit de bun,
Atât de răbdător
Şi foarte iubitor.

El e Creatorul
Tuturor lucrurilor,
El a creat pe om,
L-a făcut după chipul
Şi asemănarea Lui.

El nu vrea ca noi
Să fim suferinzi
Trişti şi bolnavi
Însetaţi şi înfometaţi.

El a făcut pe om
Teafăr şi sănătos,
Fără nici un defect,
L-a făcut întreg
La minte şi la trup,

Să facă ceva bun,
Nu să fie leneş,
Să fie iertător şi milostiv
La fel ca Tatăl său.

Nu e vina Lui
Că suntem altfel;
El nu vrea
Ca omul să fie bolnav
Sau să zacă în pat;

El vrea să fie bine,
Să se bucure
Şi să lucreze,
Să facă fapte bune.

El nu e vinovat
Că noi suferim.
Noi ne îmbolnăvim
Şi ne facem rău
Singuri şi unii altora.

El vrea să fim bine,
Să fim pe picioare,
Fără să fie nevoie
Ca alţii să ne ajute.

Ne trebuie voinţă
Şi multă credinţă
Să trecem peste toate,
El nu e vinovat
Că noi suferim.

Ar trebui să înţelegem
Şi să facem
Tot ce putem,
Să nu mai suferim.

Carmen: Intinerim

Întinerim, îmbătrânind în fapte bune,
Cu fiecare clipă întinerim,
de ne apropiem, Doamne, de Tine.

“Înnoise-vor ca ale vulturului
tinereţile tale”,
cântă psalmistul David;

Să înnoim haina sufletului,
în orice vreme,
prin spovedanii.

“Fericiţi cei ce nădăjduiesc în Domnul”;
Slavă lui Dumnezeu,
cu mulţumire, să-i aducă tot omul.

Carmen: Doi oameni

Doi oameni când se întâlnesc,
uniţi în rugăciune,
care spre Tine năzuiesc
în cuget şi-n simţire,

vor dobândi har sfinţitor
ce îi va întări,
împlini-vei ruga lor
şi nu-i vei părăsi.

Doi tineri de se hotărăsc
să fie împreună
şi-or cere binecuvântare,
Tu le vei da cunună.

La fapte bune, fraţii,
mai mulţi de se unesc,
de cursele viclene
uşor se izbăvesc.

Carmen: Nu va ingrijorati

Fraţi creştini să nu uităm
Pe Dumnezeu să Îl chemăm
Cât mai des în rugăciune,
Să-i urmăm prin fapte bune.

Întâi să ne îngrijim
Voia Lui să o-mplinim
Să ducem viaţă curată,
Sfântă şi nevinovată.

De-am greşit să mă căiesc,
Păcatul să-l spovedesc;
În biserici să venim
Harul Sfânt să îl primim.

Dumnezeu nu părăseşte
Pe ai Săi fii; El îi iubeşte
Şi cele de trebuinţă
Le va da cu prisosinţă.

Maria-Lucia CORNEA: Fara rod

Ca norii înfuriaţi care apar pe cer ,
Cu vuietul năpraznic în miezul zilei,
Ca pocnetul dat de un bici de fier
Aşa loveşte răutatea în lipsa milei.

Ca pomul înflorit, dar fără rod,
Aşa este omul fără fapte bune;
Când va trece pe al veşniciei pod
Doar lacrimi mai poate să adune…

Ca o fântână fără strop de apă
Aflată în calea unui însetat,
Aşa este credinţa care nu adapă
Sufletul ce se scaldă în păcat.

Ca norul ce nu revarsă pic de ploaie
Pe pământul sterp şi secetos,
Aşa este inima ce nu are vâlvătaie
Şi nu aleargă plângând la Hristos.

Luca Ionel BRANISLAV: Iisuse, nu ma osandi

În faţa Ta, o, scumpul meu Iisus,
Iar am greşit şi regret nespus.
Păcătuit-am Doamne în fiecare zi
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Am păcătuit cu fapta şi cu gândul,
Am păcătuit cu lucrul şi cuvântul
Şi câte am greşit, doar Tu Doamne ştii,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Am păcătuit şi îmi pare rău,
Cer iertare preasfânt Numelui Tău,
Merge-voi la preot şi mă voi spovedi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi face fapte vrednice de pocăinţă,
Îmbrăca-mă-voi întru umilinţă,
Voi merge la biserică, mă voi împărtăşi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi fi că porumbelul, pur, nevinovat,
Voi fi cinstit şi sincer, creştin adevărat,
Pe toţi vrăjmaşii mei îi voi iubi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Voi fi calm şi paşnic, şi inofensiv,
Voi fi cuminte, bun şi milostiv,
Aşa voi fi, o, Doamne, în fiecare zi,
Dar Te rog Iisuse, nu mă osândi.

Căci cine poate oare suferi
Veşnicia iadului, de nu-l vei izbăvi,
Iisuse, Iisuse, milostiv îmi fii
Iartă-mă Iisuse şi nu mă osândi !