Toate poeziile scrise de către Dorina PĂDURARU :

1 2 3

Dorina PADURARU : Dor si iar dor

Trei păstori în fapt de seară
Poposesc la tine iară,
Şi te iau în vis să meargă
Floricele să culeagă
Din grădina Raiului
Unde-i Maica Domnului.

Iar eu rog pe cea Măicuţă
Să te poarte de mânuţă
Peste norii cerului
Pe aripa gândului
Să mi te aducă-n prag
Să te mângâi cu mult drag.

Linu-i lin şi iarăşi lin
Dă-mi iar floarea de suspin.

Fă-mă Doamne colţ de stea
Să ajung la ieslea ta:
Ori ca vântul subţirel
Să-ţi sărut un degeţel;

Cu păstorii împreună
Să-ţi aduc mândră cunună.
Tot din lacrimi împletite
Floricele gângurite.

Linu-i lin şi iarăşi lin
Dă-mi iar floarea de suspin.

Dorina PADURARU : Veniti pastori

Tăcută valea se cufundă-n noapte
Câte-un lătrat mai sparge vise în satul adormit,
Pe lângă foc ascultă-a turmei şoapte
A mieilor dintâi, păstorul obosit.

În noaptea asta i se pare luna
Mai arzătoare ca oricând pe cer.
Şi vântu-adie-n cântec mai aleasă struna,
Iar florile târzii îmbie ca-n prier…

Şi pare că e dus pe mrejele visării.
Pătrunde lin prin zările de cer;
Aripi îngereşti ca valurile mării
Duios îl poartă spre mister.

Şi cugetă-nţelept că nu i se cuvine,
Să stea cu îngerii la sfat…
Ai aţipit, ce e cu tine?
Trezeşte-te păstor neînsemnat!

O, Doamne, ori văd şi e aievea
Atâţia îngeri Te slăvesc în cor!
- Mergeţi să vedeţi minunea -
Astăzi s-a născut Mântuitor!

Treziţi-vă pastori că cerul ni-i aproape
La Betleem ne cheamă îngerii cântând!
Credeţi-mi ruga, în iesle ne aşteaptă
Păstorul lumii gângurind!

De veacuri ieslea ne vorbeşte-n plide,
Ca şi păstorii-o cântă azi copii-n cor,
Cum în palate aşternuturi moi şi calde
Nu pot ca să primească un Prunc Mântuitor.

Dorina PADURARU : Si m-oi face cantecel

Fă-mă Doamne-n cer o stea,
Să privesc spre ieslea Ta,
Ori o aripă ce zboară,
Dorul să nu mă doară.

Fă-mă Doamne-n iesle fân,
Iară Tu un prunc la sân,
Păstoraşii ţi-or cânta,
Iară eu te-oi legăna.

Fă-mă pai ars de dogoare
Sub al boilor picioare:
Pe mine m-or netezi,
Pe Tine Te-or încălzi.

Lacrimile-n flori adună
Să Ţi le-mpletesc cunună.
Să pui darul mângâierii,
Unde-i sabia durerii.

Şi m-oi face cântecel,
Dulce, moale scutecel,
Maica-n braţe când mă ţine,
Al ei Fiu să mă aline.

Dorina PADURARU : Colinda iar

Colindă iar la geamul dintre ani
Minunii gângurirea.
Fulgi mari mi-aduc peste castani
Pe braţe amintirea.

Ai mai crescut copile rătăcit
Şi întrebările cu tine.
Desframă vise-n cerul risipit
Din zările senine.

Îţi este bine sau ţi-e greu,
Te-aş întreba într-una;
Tu treci înstrăinat mereu,
Tăcut, întotdeauna.

Ce flori ai risipit crescând
În suflet pustiirea!
Surâs ceresc cu spini urcând
Pe braţe – răstignirea.

Dorina PADURARU : Craciunul unui suflet trist

Te chem Iisus la masa mea
Cu feluritele bucate -
Cârnaţi şi tobă şi salate,
Gustări şi cozonaci şi câte toate!

Cu vinuri delicate şi cărnuri de vânat
Te-mbiu. E seara Ta cea minunată!
Pruncii tremurând la uşă cată
Pe moş din sac pistoalele să scoată.

E plină seara de strigăt de colinzi
Cu bucurii din ieslea fermecată.
Cu mii de beculeţe presărată,
Cu … cioburi! Din Minunea disecată!…

Te-aştept Iisuse să Te naşti din nou,
În casa mea cea nouă şi bogată;
Cu termopan, oglinzi şi marmură pavată,
Fără microbi, de paie curăţată.

E peste tot curat, strălucitor…
Sunt cam nervos că n-ai venit!
Nu mai am timp, sunt obosit
Şi poate… ceasul mi-a sosit!?

Poate-aşteptai ceva?
Vreo rugăciune … vreun colind?
Vreo lacrimă, fără să mint?
Căldura-n inimă să-ţi simt?

N-am timp de predici, de poveşti…
Pot să mănânc, să beau fără de Tine.
Vreau să trăiesc murind de bine!
O viaţă am? Ce vrei cu mine?

Dorina Paduraru : Povestea ingerasilor

O fetiţă mică, mică,
A-ntrebat pe-a ei bunică:
- Buni, ştii cumva de este
Despre îngeri o poveste?

- Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.

- Spune-mi-o cea mai frumoasă!
- Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.

Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu – Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.

Într-o clipă! Ca-n poveşti!
Nouă cete îngereşti,
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.

Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.

A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii.

Dorina PADURARU : Ingerasii

Îngeraşii sunt copii
Cu-aripioare de lumină,
Parcă-s fluturi argintii
În a raiului grădină.

Nevăzuţi ei zboară lin
Şi se-ascund în nori de vată
De-a lor cântec ceru-i plin
Şi ciupesc a lunii roată.

Zâmbitori şi fericiţi
Merg şi ei acum la şcoală.
Alfabetul cel cu sfinţi
Maica bună-l ţine-n poală.

Slavă Tatălui ceresc
Cântă marea lor oştire
Pe poporul diavolesc
Îl înfrânge prin slujire.

Dorina PADURARU : Ingerasul intristat

Îngeraşul meu iubit
De ce eşti nefericit?
Oare eu te-am întristat
De la mine ai plecat?

- Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cel care I-a zidit.

Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.

Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.

Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!

Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.

Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe,
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.

Dorina PADURARU : Hai, vestiti! (colinda)

Dumnezeu a făcut cerul,
Îngeri, soare, stele, luna
Apoi pe Adam şi Eva
Să trăiască-ntotdeauna.

Şi le-a dat o-mpărăţie
Frumoasă de necrezut,
Să o aibă pe vecie,
Raiul ei l-au cunoscut.

Domnul Tată-a dat poruncă
Să le fie-ascultători,
Dintr-un măr să nu mănânce,
Să n-ajungă muritori.

Dar ei nu au ascultat
Şi din rai i-a alungat.
I-a trimis pe pământ
Ca să moară în curând.

Întristaţi de a lor soartă
Au rămas plângând la poartă.
Tatăl Sfânt s-anduioşat,
De-al lor plâns s-a îmbunat.

Le-a promis că pe-al său Fiu
Va trimite-n lume viu
Să se nască din Fecioară
În rai să îi ducă iară.

Şi găsind fecioară sfântă
Dumnezeu s-a îndurat
Pe pământ ca să trimită
Pe Mesia minunat.

Chiar Arhanghelul Gavril
E trimis să ducă veste:
Se va naşte prunc divin
La Betleem într-o iesle.

În casa lui Iosif sta
Maria şi se uimea
Când Gavril cu crinu-n mână
Şi cu aripi de lumină,
Plecăciune îi închină:

- Bucură-te Marie
Ţi-aduc bucurie
De la Domnu-n dar,
Tu eşti cea plină de har.

Mila Lui o vei cunoaşte,
Duhul Sfânt te va umbri
Pe Mesia îl vei naşte
Şi Iisus se va numi.

- Iată roaba ta,
Fie voia Sa
A răspuns Maria
Primind bucuria.

La Betleem să se-nscrie
Merge Iosif şi Maria.
Să-mplinească proorocia.

Obosiţi de drum sosiră
La casa lui Moş Crăciun;
Un om rău cu barba rară,
Ziua s-a sfârşit, e seară
Nu găsesc un loc mai bun.

Însă ieslea oilor
Ştie-a serii taină mare
Şi aşteaptă cu fior
Steaua când pe cer răsare.

O lumină minunată
A cuprins deodată lumea…
Cerul e scăldat de raze,
Şi s-a luminat pădurea!

Un păstor ce sta de pază,
Lângă foc a aţipit.
Oo, ce minunat visează
Şi îşi zice că-i vrăjit.

Palmele pe ochi îşi pune
Şi îi freacă cu temei…
- Dar, sunt treaz! Nu dorm, îşi spune:
E aievea? Doamne! Ce-i?

Ce minuni s-au întâmplat?
Se întreabă într-o doară…
- Cerul tot s-a luminat
Şi în vale se coboară!

- Slavă întru cei de sus,
Cântă îngerii oştire,
Pe pământ să fie pace,
Şi pe veci bunăvoire!

Oo, ce înger minunat!
Se coboară…Şi-i vorbeşte!
- Astăzi Pruncul Împărat
Mântuirea vă vesteşte!.

Ia pe fraţii tăi păstori,
Calea steaua vă arată,
Prunc în ieslea oilor,
Veţi găsi acum îndată.

Lui cu cinste vă-nchinaţi,
Pe-a Sa Maică mângâiaţi!
Şi să spuneţi tuturor
S-a născut lumii Păstor!
Mesia cel aşteptat
Peste veacuri Împărat.

Păstorii s-au bucurat
După rază au plecat
C-un mieluţ în braţe cântând
Floricele culegând.

Şi-au aflat pruncu-nfăşat
De-a lui Maică legănat.
Cu mult drag se închinară
Şi iarăşi cântând plecară
Să vestească tuturor
Pe pruncul Mântuitor.
……………………………….
(legendă)

Moaşa Crăciuneasă
La suflet aleasă
Se umple de milă
De Maica copilă
Cu pruncul plăpând
La sân legănând.
Pânză albă de in
Mirosind a crin

Albă şi curată
I-a adus de-ndată
Pruncul a-nfăşat
Maica a culcat.

Crăciun mânios
Om răutăcios
Pe-a lui Crăciuneasă
La suflet aleasă,
O ia la bătaie
Mâinile îi taie.

Dar, vaai, ce minune!
Căci la loc îi pune
Mâinile îndată
Maica Preacurată.

Crăciun de-a văzut,
Îndată-a căzut
Cerându-şi iertare
Cu lacrimi amare.

Zice Maica Sfântă,
Către el cuvântă:
- De vrei îndurare,
De la prunc iertare,
Daruri la copii,
Multe bucurii,
Să le dai mereu
Pentru Dumnezeu.

De cântări răsună valea
Merg păstorii şi colindă,
Moş Crăciun îşi află calea
Pe la case intră-n tindă.

Sacu-i plin, abia îl duce
Barba îi atârnă jos,
Nuci, covrigi şi turtă dulce,
La copii le dă voios.
……………………………….

De departe veniţi,
Chiar acum sosiţi,
Trei crai măriţi
Cititori în stele
Cu multe inele.

Singuri au aflat
Steaua de-mpărat,
De prooroci vestit
Mesia numit.

Daruri au adus
Pruncului Iisus,
Tămâie, aur şi smirnă
În genunchi se-nchină.

Veacuri au trecut,
De atunci de mult.
An de an sosesc
Lumii vestesc
Pruncul ceresc.

Şi la noi Moşul soseşte
Numai dacă-am fost cuminţi,
Doamna îi tot povesteşte…
Să-i întrebe pe părinţi?

Cor: Nuuu!

Nu cumva o fi aflat
De copiii cei loviţi,
De păpuşi cu braţe rupte,
Jucării ce am stricat,
Şi năzbâtiile multe?

Sau că nu am ascultat
De bunica, de bunicu,
De mămica şi tăticu,
Rugăciunea am uitat,
Şi pe mine-i supărat?

- Haide Moşule, fii bun,
Pe copii să-i ierţi acum!
Că se fac cuminţi, să ştii
Şi la anul iar să vii
Cu un sac de jucării!

Dorina PADURARU : Noi vestim pe Pruncul Sfant

La şcoală şi grădiniţă
Norii astăzi ţin şedinţă.
Supăraţi şi cenuşii,
Au chemat pe toţi părinţii
Pentru-a iernii ghiduşii.

Soarele e zgribulit,
Îmbrăcat în haine groase,
Ia pastile că-i răcit,
Stă în pat şi plăpumi coase.

Pisicuţa mea Gheruţa
Toarce sub calorifer,
Să colindea vrea drăguţa
Şi tot miaună de zor.

Martinel şi Urşiţica
Stau cuminţi într-un bârlog.
Le-a făcut cojoc mămica,
Ursuleasa Martinica.

Moşului au scris scrisoare
Să le-aducă jucării,
Patinuţe pentru gheaţă,
Şi din zmeură dulceaţă,
Prăjituri şi bombonele,
Şi un fagure de miere.

Vrăbiuţe ciripind
Caută pe la fereasră,
Să vadă iubirea noastră.

Vin mereu, şi azi şi mâine
Ciugulesc un bob de grâu
Sau un firicel de pâine.

Stele-n şir se văd pe stradă,
În vitrine jucării,
Fac păpuşile paradă
Şi îi cheamă pe copii.

Şi, deodată…
Roi de fluturi, albi, zglobii,
Fulgi de gheaţă, zboară-obraznici, argintii!

Şi tot zburdă jucăuşi,
Să aşeze pe la uşi
Covoraş moale de pluş.

Le miroase-a cozonac,
A sarmale şi cârnaţi,
Îşi pun pofta-n cui şi tac!…
Până-or fi şi ei …mâncaţi!

Unul este mai uituc,
Singurel s-a rătăcit,
Repede s-a şi topit
Chiar la mine pe năsuc.

Alţii adunaţi grămadă
S-au oprit pe la fereşti,
Vor să vadă, eşti cuminte,
Jucării ca să primeşti?

Sus pe deal e derdeluş
Şi o gloată de pitici.
Arşi obrajii de voinici,
Se avântă pe gheţuş.

Căciuliţele sar, zboară,
Se învârt cu voioşie,
Se înşiră ca o sfoară
Săniuţele fâşie.

În grădina de la bloc,
Altă ceată cu noroc!
Prin zăpadă tăvăleşte,
Bolovanul tot măreşte!

Repede a mai crescut,
Un om mare, de temut,
Ţine-n mână-un măturoi
Că e gospodar de soi.

Fulgi zoriţi, cu mare grabă,
Se aşează pe taxi,
Au atât de multă treabă…
E serbare, şi-i târziu!

Sus în cer pentru plecare,
Pregătiţi stau îngeraşii
Au zburat către serbare,
Să privească copilaşii.

La fereastră stau cuminţi,
Ne filmează şi ne-ascultă,
Merg apoi iar printre sfinţi
Ducând bucurie multă.

Povestesc în ceruri sus,
Cum de noi a fost vestită,
Naşterea cea preamărită
Din Fecioară-a Lui Iisus.

1 2 3