Dorina PADURARU : Proces

Şi astăzi eşti chemat la judecată,
Strâmb mărturisesc chemaţii,
Tăcerea ta e …vinovată!
Sunt mincinoase legile cetăţii!

Aceeaşi josnicie omenească
Se-acoperă cu false jurăminte;
Dreptatea e oprită să rodească,
Sentinţa-i dată dinainte!

N-au priceput cum Te-ai dat nadă,
Lipsit de vină – „vinovat”-
Minciuna ai vădit schiloadă-
Peste-mpăraţi eşti Împărat!

Dar vai! Ce chin şi ce osândă,
A pregătit amăgitorul,
Acelora ce-n ceasul de izbândă,
Doar Tu vei fi Judecătorul!

Dorina PADURARU : Veniti la Iisus

Din jocuri, dansuri şi orgii,
Din cântece nebune – mii,
Cu cântec sfânt şi glas duios,
Chemaţi copiii la Hristos.

Şi dacă-ai lor părinţi dau sfat
Să-şi ducă viaţa în păcat,
Cu rugăciuni şi plâns pios,
Chemaţi părinţii la Hristos.

Şi dacă-ai lor bunici nu au ştiut
Păcatul să-l ferească în trecut,
Cu cânt de jale dureros,
Chemaţi bătrânii la Hristos..

Iar în Dumineci – Sfinte Liturghii –,
Nu cântece nebune mii,
Să înălţăm la Cel de sus
Veniţi cu toţii la Iisus.

Dorina PADURARU : Ghetsimani

Par ninse crengile de floare,
În Ghetsimani e Domnu-ngenuncheat,
Îşi varsă sângele-n sudoare,
Iar Primăvara – ţipă de păcat!

Cum aş putea pricepe oare
A Ta iubire ce-o strigai în rugi?
Ştiai c-atât de mult Te doare!…
Ai fi putut uşor să fugi!….

Adânc mi-i somnul şi-ntinat,
Iar privegherile-s deşarte;
Îţi scuipă faţa de-Mpărat
În zori săruturile moarte!

Şi sunt şi eu cu Iuda şi soldaţii,
Cu fariseii strig batjocură şi hulă,
Mă lepăd de minuni la ceasul judecăţii,
Şi pentru toate!… naşti o picătură.

Iar astăzi, – vin la masa Ta de nuntă…
Din firmituri ce cad, cerşesc precum un câine…
Şi văd în Ghetsimani dragostea Ta sfântă
Cum lacrimi a schimbat!… în pâine…

Dorina PADURARU : Cheama-i Doamne pe copii

Venea Iisus călare pe asină,
În cale-i ramuri verzi şi flori,
El pe copii chema să vină,
Să lumineze-a vieţii zori.

E primăvară-n crâng şi văile-s pustii.
Icoanele sunt triste şi florile stinghere!
Căci… nu mai zburdă mieii-ntre copii,
Îngerii plâng şi viaţa plânge prin unghere.

Întunecaţi sunt zorii şi-ngheţaţi!
Se cumpără-„nviere”-n pieţe,
Jupoaie miei demonizaţi,
În fum de mititei şi în ospeţe.

Coboară Doamne-ntre creştini,
Alungă moartea din vitrine-
Reclame cu protexe şi bikini,
Cheamă-i pe copii la Tine!

De peste tot păcatu-i înconjoară,
Fă-i orbi şi surzi, de Tine doar să ştie
Că Tu eşti stânca ce iadul n-o doboară,
Şi Dă-le lor …copilărie!

Dorina PADURARU : Veneau “Floriile in sat”

S-au spart zăgazuri îngheţate,
Şi mugurii plesnesc în floare,
Fac cuiburi berze cocoţate,
Şi-un dor de veşnicie doare.

Veneau „Floriile” în sat,
Cu haine noi de sărbătoare;
Miros de var şi cuib curat,
Iar la fântână o căldare.

Un glas de rugă se aude-n deal,
Bătăi de clopot tânguind stingher…
Biserica – pe-o zare de cristal
Deschide poarta către Cer.

Copii purtând în braţe flori,
Veneau în braţe la Iisus,
Şi îi cântau „Osana”-n cor,
Ce bucurie de nespus!

Şi postul era sfânt- cerească haină,
Cu panacidă şi colac,
Încununat în Joia cea de Taină,
Când satul tot te ispitea cu cozonac!

Cu-un coş de Paşti, plecând spre casă,
Din deal spre valea-ntunecată,
Părea că-n râuri se revarsă,
Şuvoaie de lumină Înviată!

Dorina PADURARU : Florii

Îmbracă-Te Mireasă cu lumină,
Cu soarele şi cerul înstelat,
Cu ramuri de stâlpări, cu casa plină,
Azi vine Mirele-mpărat.

Aşterne-i flori de rugi în cale,
Cu ramuri verzi de tainică credinţă,
Şi pe covorul moale de petale,
Blând ca asina, du-L spre suferinţă…

Azi vine Împăratul vieţii,
Şi viaţa-i toată sărbătoare,
Lazăr dă sărutul dimineţii,
Întreaga lume e o floare.

Din potirul ce-nfloreşte pe altar
Tu ospătează pe toţi veniţi la nuntă;
Nu au haine, nici lacrimi şi… nici har!
Doar sus în cer, o mare dragoste – şi sfântă!

Dorina PADURARU : Nu sunt inger

Iartă-mă Doamne!
Voiam să zbor printre îngeri,
eu din lutul cel mai murdar!
Fără suflarea Ta,
fără forma mâinilor Tale,
fără să ard în cuptoarele Tale,
fără-a mă sparge de pietrele Tale,
adunându-mă iarăşi din cioburi.
Mă căţăram pe norii murdari
Să Te caut
Plouând cu durere şi Tu…
Tu erai jos…
Cel mai jos,
în cel mai limpede izvor al Minunii,
cu uşile raiului deschise
în privirile mele înceţoşate
de lacrimi murdare.

Dorina PADURARU : Plange Maica pe icoane

Nu am crinul de lumină,
De noroi mi-i viaţa plină,
Ochii-s dezbrăcaţi de taine,
Hâd păcatul pe ecrane,
Şi Tu… plângi peste icoane!
Dar… nu-i plânsu-Ţi în zadar,
Tu eşti cea plină de har!

Maică Sfântă şi Fecioară
Cânt suav de primăvară,
Lauda fecioarelor,
Lacrima izvoarelor,
Lacrima pământului,
Inima Cuvântului,
Bucuria Cerului,
Lacătul misterului.

Ruga mea la Tine zboară
Inima mi-o înfioară,
De iubire- un strop măcar-
Şi-ntr-al ei rece altar
Răsădeşte flori de har!…
Că Tu eşti Măicuţă bună
Floare-a Cerului – cunună.

Pe a cântecului scară
Maică bună Te coboară,
Şi dă foc păcatului…
Lacrima Cuvântului,
Lacătul misterelor
Şi regina stelelor.
Căci noi spunem iar şi iar –
Tu eşti „Cea plină de har”.

Dorina PADURARU : Cuvintele Tale

Cuvintele tale
strigând de durere la
ghimpele ce-mi roade în carne.
Ce putred mi-e trupul pe oase!
Gândul mă agaţă de Cer,
De mii de ani tot cad, cad şi disper.
Fâlfâit de aripă a clipei
când munţii se sărută pe creste.
Eternitatea se cuibăreşte în mine…
Doamne, ce mare eşti!
Cum puteai sta ghemuit,
ascuns în inima mea, aşteptând, răbdând,
să cresc cu fiecare spin?…
Pe fiecare urmă de bici
Ai pus un milimetru de rai!
Ai stins orice suspin
cu un zâmbet eteric de floare…
Ce minunată grădină!
Nu pot să mă satur de
mierea cuvintelor Tale.
Cu cât e mai amar amarul,
mă îmbată ferice nectarul!

Dorina PADURARU : Lepadare

Cocoşul a strigat a treia oară;
Să Te iubesc încă nu ştiu.
Mă tem că gloata mă omoară!

Ai potolit furtuna… Te-am văzut!
Şi m-ai purtat pe-nvolburate valuri,
Şi miile de pâini când au crescut…
Dar, jur…Eu nu Te-am cunoscut!

Pe Tabor Te-am văzut străluminat,
Vorbind cu Moise şi Ilie,
Şi-atunci când morţi ai înviat…
Dar, jur! Eu tot nu Te-am aflat!

Mă tem…
De Ana…de Caiafa…de Pillat?!