Dorin ENE : Şoapte de Taină

Era o noapte tainică divină,
Cu stele de argint pe cer
Iar luna-ncetişor suia poteca de lumină,
Pe bolta-nvăluită în raze de mister.

În şoapte ce aduc a dulce glăsuire,
Se-aude o chemare de taină în pridvor
E noapte. Cine-I călătorul de vrea găzduire,
Când lumea-i cufundată în somn nepăsător!

Sunt Eu, răspunse un glas lin,
Ce-aştept cu dragoste de-atâta vreme,
Ca să-mi deschizi şi să-ţi alin
Un dor aprins ce-n taină să mă cheme.

Doamne, treci al casei mele prag!
Tu, Cel ce eşti Iubire şi Lumină,
De-atâţia ani, eu Te-am lăsat pribeag,
Căci n-am ştiut să cer ca pacea Ta să vină.

Se umple de mireasma Duhului cel Sfânt,
Când sufletul primeşte Cuvântul iubitor,
Prin Taina din potir cu Pâinea ce s-a frânt,
Şi Sângele cu viaţă din Trup Mântuitor.

Dorin ENE : Vedere duhovnicească

Zidit dintru-nceput cu Chip şi-Asemănare,
Sub aripă de înger prin tainică lucrare,
În pumnul cel de humă când Doamne l-ai creat,
Ai pus şi ochi să vadă, să fugă de păcat.

Să strige-n rugăciune când patima-l vrea rob,
Cerând la Tine, Doamne, credinţă cât un bob.
Şi apă din Izvorul ce picură cu Har,
Ca să-i aprinzi în suflet o flacără de jar.

Nu ochi pentru sminteală, ci un luminător,
Să cureţe de tină, să fie sfinţitor.
Prin lacrimă să-nalţe spre raiul îngeresc,
Iar pentru suflet fie, un ochi duhovnicesc.

Dorin ENE : Din lacrimă de înger

La-nceput a fost Cuvântul,
Care totul a zidit
Cerul şi întreg pământul
Ce prin taină s-au ivit.
Din cerul plin de îngeraşi
Meniţi ca slavă să ridice
Duios atunci un drăgălaş
Cu vorbă dulce începu a zice:
“Părinte sfânt din-naltul cer
Cu dragoste eu vin la Tine
Cu voia Ta aş vrea să cer
Pe cineva să stea cu mine!”
Atunci Părintele Ceresc
Îl mângâie pe aripioare
Cu glasul Său cel Părintesc
Îi spune dacă vrea el oare,
Să aibă soarele şi luna,
Mii de stele în şirag
Dăruite totdeauna
Îngeraşului cel drag.
Ca răspuns printre suspine
Zise-n şoaptă al său glas,
Ele sunt mari pentru mine
Aş fi vrut ceva gingaş.
Şi din ochi ca o făclie,
Bob de lacrimă fierbinte
Ce obrazul îi mângâie
Coborând pe raze sfinte.
Spre pământ din-naltul cer
Taină mare să devină
Căci din lacrima de înger
Ca fărâma de lumină.
Răsări aşa deodată,
Ca o floare într-un pom
Fiinţă gingaşă se-arată
Ce avea să fie OM.
Aşa-i născut un copilaş.
Din bobul de mărgărit
Ce-a curs din ochi de îngeraş
Şi dat părinţilor în dar.
Iar îngeraşul să-l vegheze,
Să fie bun şi-ascultător
Şi sufletul să-i lumineze
Prin Duhul Sfânt cel iubitor.
Pe îngerul cel păzitor
În ruga ta să-l chemi mereu
Şi-ncepi în glasul rugător
Cu Înger, îngeraşul meu.

Dorin ENE : Sunt bob de lut…

Sunt bob de lut, ce caută lumină
Un vis chemat cu-atâta dor
Mă uit spre cer aș vrea să vină
Un strop de rază din Izvor

Nu mai suport să stau în tină
Ci vreau să mă trezesc la viață
Da-mi Doamne, rogu-Te lumina
Și-acel fior de mă dezgheață

Să gust din picurii de soare
Ai tainei ce revarsă har
Sunt bob de lut dar care are
Un chip ce l-am primit în dar

A fi-nsetat după lumină
E dat oricărui muritor
Să caute pacea divină
Căci este doar un trecător