Dănuţ Noapteş : Dragostea sfântă

Atotputernice şi Doamne Sfinte
Ce mila-Ţi reverşi pe pământ,
Noi suntem rodul iubirii sfinte
Legătura sfântă nepătrunsă
Dintre cer şi pământ.

Însă omul făr’ de vreme
De cer s-a depărtat
Alunecând pe drumuri sterpe
Uitând de locul ce-i era dat.

În mila Ta cea mare, Doamne,
Nesuferind să vezi cum omul cade,
L-ai oferit în dar pe Fiul
Să cureţe păcatele toate.

Însă actul de sublimă iubire
Pentru făptura iubită,
Din parte-i a adus nerecunoştinţă
Uitând de împărăţia
Mult dorită.

Dănuţ NOAPTEŞ: Departe de tine, Doamne

Mergând pe calea întunecată
Şi uitând de Tine Doamne,
Am pătat întreaga viaţă
Cu desfătări şi cu uitare.

Iartă-mi Doamne căderea
Şi nu mă lasă în abis,
Sunt slab şi negru mi-e veşmântul
Căzând pradă celui rău.

Marea vieţii învolburată
Apasă sufletul meu,
Singura mea alinare
Este să revin în sânul Tău.

Ascultă-mi sfinte Doamne
Ruga ce din suflet o grăiesc,
Cum ai ascutat durerea
Fiului ce-şi risipea viaţa în deşert.

Prin legământ viaţa întreagă
Ţie Doamne o dăruiesc
Să Mă ierţi, să-mi speli haina,
Vrednic devenind să-Ţi slujesc.