Cristina ONOIU : Nadejdea

O, copilul Meu iubit,
De-ai şti tu ce e nădejdea,
Nu te-ai întrista nicicând
Şi-ai fi fericit aevea!

Dar aceasta nu înseamnă
Să păcătuieşti mereu
Şi să zici în gândul tău:
“Mă va ierta Dumnezeu!”

Înseamnă să plângi mereu
După ce-ai făcut păcatul,
Să te pocăieşti, copile,
Şi să–ncerci să nu faci altul.

Nu vreau să-ţi fac niciun rău,
Pentru că Eu sunt IUBIREA
Şi am venit pe pământ
Să îti aduc mântuirea.

Nu am venit să schimb legea,
Nu am venit să te-nşel,
Am venit s-alung păcatul,
Jertfindu-Mă ca un miel.

Te-am învăţat ce e bine
Şi nu te-am certat nicicând,
Eu te-am iertat, din iubire,
Sper să mă urmezi curând.

Nu–ţi cer decât să Mă iubeşti,
Să te laşi în Voia Mea,
Pentru că Eu rânduiesc,
Ce-o să fac cu viaţa ta.

Nu te-am forţat niciodată
Să faci ceva pentru Mine,
Pentru că ai libertate
Să faci ce crezi că e bine.

Dar am venit cu un scop,
Să te ridic din păcat,
Ţi-am spus să fii FERICIT,
E un pas spre-a fi iertat.

Fericirea cea cerească
Ţie vreau să-ţi dăruiesc,
Să nu ştii ce-i întristarea,
Sufletul tău să-l primesc.

Ştiu, copilul Meu cel drag,
Că eşti deznădăjduit,
Suferi şi te tânguieşti,
Sufletul ţi-e necăjit,

Îţi este frică de Mine
Şi nu ştii ce să mai faci,
Lasă-Mă să te iubesc,
Cu nădejde să te-mbraci.

Te-am înzestrat cu virtuţi,
Ca să poţi fi fericit,
CREDE, copile, IUBEŞTE,
NU FI DEZNÃDÃJDUIT.

Cu aceste trei virtuţi,
Ai să reuşeşti în viaţă,
Şi te voi învrednici,
Să Îmi vezi Preasfânta Faţă.

Te gândeşti că-s vremuri grele,
Că se–apropie sfârşitul,
Te documentezi mereu,
Când va veni Antihristul,

Eşti speriat şi nu ştii
Pe ce cale să porneşti,
Dar, Eu vin şi-ţi amintesc,
Să nu deznădăjduieşti,

Pentru că Eu sunt cu tine
Şi trebuie ca să crezi
Că nu te voi părăsi,
Trebuie doar să-Mi urmezi.

Vino, copilul Meu drag,
Pe Cărarea Împărăţiei!
Vino, să-ţi dau mântuire,
În Cetatea Veşniciei!
Amin.

Cristina ONOIU : Un suflet bland intra in Rai

(continuare la “Familia creştină“)

Familia mea iubită,
Vreau ca să vă povestesc
Cum am ajuns eu în ceruri,
În Raiul dumnezeiesc.

Nu pot ca să vă descriu
Frumuseţea de aici,
Dar o să vă spun acum
Ce s-a întâmplat atunci:

În cele 40 de zile
Am fost cu voi pe pământ,
Dar am văzut şi chinul veşnic
Si Raiul, cel iubit şi sfânt.

Când se cinstesc Sfinţii Apostoli
În ziua prăznuirii lor,
Avea ca să mi se decidă
Unde voi sta în viitor.

Pentru a le voastre rugăciuni
Am ajuns în ceruri, sus,
La Porţile Împărăţiei,
Urmând să intru la Iisus.

Sfinţii Petru şi cu Pavel
Mi-au descuiat Împărăţia,
Am văzut lumină mare,
Mă aştepta veşnicia.

M-am apropiat încet
Şi–n dreapta era Maica Sfântă
Se auzeau melodios,
Coruri îngereşti ce cântă,

Iar în stânga se afla
Sfânta Elena Împărăteasă,
Care m-a chemat pe nume
Şi m-a numit floare aleasă.

Se vedeau în depărtare
Milioanele de sfinţi
Şi-n văzduh, minune mare,
Îngeri ce cântau cuminţi.

Însoţită de-al meu Înger,
De Preasfânta Născătoare,
De-mpărăteasa Elena,
A mea scumpa ocrotitoare,

Am intrat în Paradis,
Eram nespus de fericită,
Ne îndreptam spre lumină
Şi cete de Îngeri cântă,

Era bucurie mare
În Cereasca Împărăţie
Şi ne-apropiam încet
De Stăpânul veşniciei.

Am fost de m-am închinat
În faţa lui Dumnezeu,
El m-a binecuvântat
Şi cunună-am primit eu.

Mi-a zâmbit şi-atunci mi-a zis:
“Bine, slujitoarea Mea,
Pentru c-ai făcut a Mea Voie
Ai câştigat Împărăţia.”

Acum, eu sunt fericită
Şi aştept să ne-întâlnim
Ca să-I slujim Domnului nostru,
În vecii vecilor. Amin.

Cristina ONOIU : Rugaciune inainte de Sfanta Spovedanie

Nu mai sta, Doamne, pe Cruce
Dă-Te jos, Iisuse dulce,
Dă-Te, ca să mă sui eu,
Că Te-am mâniat mereu,

N-am făcut a Ta voinţă
Plâng pentru-a mea neputinţă
Plâng şi mă căiesc din greu
Plânge şi sufletul meu.

Ajută-mă, Doamne Sfinte,
Să-Ţi mărturisesc, Părinte
Toate gânduriele rele,
Toate păcatele mele.

Stai pe Cruce răstignit,
Pentru mine ai murit,
Nu ai avut nici o vină,
Şi sufletul meu suspină.

Eu am făcut numai rău,
Tu răbdând în locul meu,
Te-ai dus pentru mine la moarte,
Iar eu zac tot în păcate.

Te rog, Doamne, iarta-mă,
Către Tine îndreaptă-mă,
Nu mai vreau să Îţi greşesc
Vreau doar să mă pocăiesc,

Nu vreau ca să Te mai ţin,
Pe Cruce, în mare chin,
Iisuse, Te rog, coboară,
Şterge-mi lacrima amară,

Coboară-n sufletul meu,
Căci suferă tot mereu,
Fiind departe de Tine,
Nu mai ştiu nimic de mine.

Ajută-mă ca să pun,
De acum, început bun,
Să mă căiesc de păcate,
Să fac fapte luminate,

Şi de-acum tot înainte
Să nu Te supăr, Părinte,
Ca să pot şi eu să vin,
La Tine, în Cer.
Amin.

Cristina ONOIU : Ai mila de mine

Ştii suflete c-ai greşit,
Pe Domnul ai întristat,
Chiar nu vrei să realizezi,
Vrei să zaci tot în păcat?

Ridică-te la lumină,
Ca să primeşti iar iertare,
Plângi si pocăişte-te,
Domnul e a ta salvare!

Te rog din sufletul meu,
Mă iartă, Doamne, mă iartă,
Voi plânge neîncetat…
Ce-am să fac la Judecată?

Când voi sta în faţa Ta,
Fiind plină de păcate,
Te rog nu mă osândi,
Nu mă timite la moarte.

Milă cer, Iisuse Doamne,
Ştiu că Tu mult mă iubeşti,
Fie-Ţi milă de-a Ta fiică,
În Ceruri să mă primeşti.

Cristina ONOIU : Suflet bonav

M-am îmbolnăvit, Măicuţă
Şi doar Tu mă poţi salva,
Sufletul meu greu boleşte,
Te rog, Maică, fă ceva.

Doar Tu mă poţi ajuta,
În Tine îmi pun nădejdea,
Ai milă şi îmi primeşte
Lacrimile, rugăciunea.

Primeşte oftatul meu,
Că îmi pare rău, Preasfântă,
C-am greşit păcătuind,
Iar sufletul meu se luptă,

Luptă-n război nevăzut,
Luptă pentru pacea mea,
Se luptă cu diavolii
Să câştige mântuirea.

Daca Tu nu îl ajuţi,
Diavolii vor birui,
Şi-al meu suflet amărât
În iad se va chinui.

Strigă de durere, Maică,
Ajută-l, dă-i vindecare,
Că e disperat şi plânge,
Vrea şi el să ia iertare.

Te rog, Preasfânta Măicuţă,
Ai milă de al meu suflet,
E bolnav şi plini de răni,
Fără Tine-i incomplet.

Nu-mi văd viaţa fără Tine,
Fără Fiul Tău Preasfânt,
Fără a Domnului iubire,
Sunt nimic pe-acest pământ.

Dă-mi, Măicuţă Născătoare,
Smerenie şi răbdare,
Doar aşa voi birui
A diavolului lucrare.

Maică binecuvântată,
Primeşte-mă şi pe mine
În Cetatea Împărătească,
Fă să fiu şi eu cu Tine…
Amin

Cristina ONOIU : Ajuta-ma, Nascatoare

Ajută-mă, Născătoare,
Că mi-e sufletul amar,
E plin de păcate grele,
Te rog salvează-mă iar!

Nu mai pot, Măicuţă,
Te rog, nu mă lăsa,
Roagă-L pe al tău Fiu,
Pe mine a mă ridica.

Ştiu că am păcătuit
Şi mereu L-am supărat,
Nu ştiu de mă va primi,
Că mult L-am mai mâniat.

Nu merit, Măicuţă,
Nimic pe pământ,
Cu-atât mai puţin,
În Cerul Cel Sfânt,

Dar, te rog din suflet
Ca să mijloceşti,
Pentr-o păcătoasă,
În Locuri Cereşti.

Te rog, Maică Preacurată,
Roagă-L pe Domnul Iisus,
Să mă ierte, să m-ajute
Şi să urc la Ceruri, sus.
Amin.

Cristina ONOIU : Sfanta Cuvioasa Parascheva

Cuvioasă Maică,
Astăzi am venit,
Să-ţi aducem laudă,
Într–un loc sfinţit.

Am venit, Preasfântă,
Ca să îţi cântăm,
Să ne-nchinăm ţie
Şi să ne rugăm.

Ajută-ne, Sfântă,
Ca să îţi urmăm,
Să ne luăm crucea,
Veseli să răbdăm.

Primeşte-ne, Maică,
Pe noi păcătoşii,
Să ajuti, Preasfântă,
Crestini-ortodocşii.

Sfântă Parascheva,
Ai mila de noi
Şi ne scapă, Maică,
Pe toţi din nevoi.

Dă-ne sănătate,
Bucurii cereşti,
Pace-n astă lume,
Comori duhovniceşti.

Ai auzit, Sfântă,
Al Domnului cuvânt,
Ţi-ai luat crucea-n spate,
Până la mormânt.

Ai lepădat lumea,
Ţi-ai lăsat părinţii,
Şi–ai plecat departe,
Să slujeşti cu Sfinţii.

Te-ai închinat, Sfântă,
Domnului Iisus,
Şi- ai rămas slujind
Cu Îngeri de sus,

După ani buni de zile,
Domnul te-a trimis,
La ai tăi părinţi,
Că aşa ţi-e scris.

Te-ai întors, Preasfântă,
De-unde ai plecat,
Din Ierusalim
Tot în Epivat.

Ai plecat la ceruri,
Sfântă, ca străină,
Te-ai dus sus, la Domnul,
Te-ai dus la lumină.

Lângă al tău trup,
A fost îngropat,
Un om păcătos,
Astfel s-au aflat,

Ale tale moaşte,
Cu miros plăcut
Şi atunci, minune
Mare, s-a făcut.

Căci tu unui preot,
În vis te-ai arătat,
Pentru a-ţi scoate trupul,
Ce era îngropat.

Atunci, Cuvioasă,
Toţi au cunoscut,
Slăvită minune,
Ce s-a petrecut.

De-atunci eşti slăvită,
În Cerul cel Sfânt
Şi Prealăudată
Aici pe pământ.

Pe noi, credincioşii,
Care te rugăm,
Să ne-ajuţi tu, Sfântă,
La ceruri să urcăm.

Roagă-te, Preasfântă,
Cerescului Mire,
Să ne dăruiască
Har şi mântuire.

Să ne-nvrednicească
Toţi să moştenim
Cereasca Cetate,
În Ceruri. Amin.

Cristina ONOIU : Povestea unui suflet

A fost odată ca niciodată,
Un suflet rătăcit prin lume,
Ce sta cu faţa-nlăcrimată
Şi se-ntreba adesea-n sine:

Cine sunt eu, Doamne,
Pe-acest pământ trecător?
Oare nu-s şi eu în lume,
Doar un călător?

Care vrea s-ajungă,
Sus în Casa cea Cerească,
Să se-nchine şi să plângă,
În Cetatea Împărătească.

Vrea să fugă, să alerge
Şi să strige ne-ncetat:
Cheamă-mă, Părinte Sfinte,
Iartă-mă, Te-am supărat!

Strigă adesea şi suspină,
Către Creatorul lui,
Pentru că doar El alină
Suferinţa sufletului.

Vrea să fie liber,
Fără de păcat,
Se simte stingher,
Singur şi alungat.

Vrea doar ca să spună:
Te iubesc, Părinte,
Vreau să fiu cu Tine,
Vreau la Tine Sfinte.

Dar a lui inimă
Simte suferiţa,
Simte despărţirea
Din toata fiinţa.

Glasul lui din depărtare
Se aude cum susupină,
Vrea sa aibă alinare
Şi strigă către lumină:

Cine sunt eu, Doamne?
Ce-ai de gând cu mine?
Mai am eu nădejde
Să mă-ntorc la tine?

Mai am eu nădejde,
C- o să mă primeşti,
Şi să vin la Tine
În locuri cereşti!

Ce-o să fac, Părinte,
Eu, la judecată,
Când va fi de faţă
Lumea-ntreagă toată?

O să sper, Iisuse,
Că o să mă ierţi
Şi cu vorbe dulci,
Tu o să mă cerţi.

Pentru că nu vrei
Ca eu să pier.
Tu vrei să mă-ntorc,
Iertare să-Ţi cer.

Amin

Cristina ONOIU : Mama

Primul cuvânt pe care l-am rostit,
Când am venit în lumea asta mare,
Unde totul este prevestit,
Unde totul este o întâmplare,
A fost mama.

Cea mai sfântă şi grea meserie,
Din lumea-aceasta pământească,
Este de a fi mamă timpurie,
Pentru a-ndrepta spre calea cerească,
Îndrepta copii.

Mama a fost cea care,
M-a purtat în pântece de mică,
Şi după nouă luni de aşteptare,
Am venit  în lumea cea făţarnică
Şi trecătoare.

Cea care suferă în această viaţă,
Pe-acest pământ trecător,
Este scumpa mamă, care pe faţă,
Îi curg lacrimile şi iubitor
Ne mângaie.

Au fost nopţi întregi la rând,
Când nu a dormit din cauza mea,
Mă ţinea în braţe plângând,
Gândindu-se care va fi soarta mea
Şi mereu ofta.

O, scumpă mamă, tu eşti mărgăritar,
Tu eşti odor ales de Dumnezeu
Şi-n faţa Sfântului Altar,
Îl rog pe Iisus Hristos ca mereu
Să te protejeze.

Ai ştiut să mă creşti, şi-ţi mulţumesc,
Ai plâns pentru mine când sufeream,
M–ai învăţat ca mereu să urmez
Calea cea bună când deznădăjduiam,
În suferinţi.

Ai avut emoţii când am avut şi eu,
M-ai încurajat când eu plângeam,
Ai fost lângă mine mereu,
Atunci când  nici nu speram,
Nu m-ai părăsit.

Bucură–te mamă dragă
De darurile primite,
Că ai două flori în ogradă,
De  Dumnezeu dăruite,
Ca să fii MAMÃ.

E o mare binecuvântare
Darul cu care te-a învrednicit
Dumnezeu pentru a ta purtare,
Să fii mamă pe  acest pământ, învălmăşit
De rele.

Ai renunţat la toate pentru noi,
Pentru că ne iubeşti necontenit,
Ai face orice să ne scapi din nevoi
Şi viaţa pentru noi ţi-ai jertfit,
Ca să fim fericite.

Eu nu-ţi doresc decât ca Dumnezeu,
Să-ţi împlinească visul dorit,
De-a ne vedea fericite mereu
Şi îndreptate pe drumul dorit,
Spre mântuire.

Cristina ONOIU : Vin la Tine

Aşa cum am citit cândva,
În Sfântă Biserica Ta:
“Eu M-am răstignit pentru tine!
Tu ce-ai făcut pentru Mine?”,

Aşa acum eu vin şi-Ţi spun
Că-mi dau viata mea acum,
Pentru a-Ţi sluji Ţie
Pe pământ şi-n veşnicie.

Nu vreau nimic altceva
Decat mila şi iertarea Ta,
Pentru că Tu dacă ai milă
Poţi ierta făptura-Ţi umilă.

Ai grijă de părinţii mei,
De toţi cei cunoscuţi ai mei,
De fraţi, de prieteni, de duşmani,
De toţi cei ce în câţiva ani,

M-au făcut să Te iubesc,
La bine şi rău să Te cunosc.
Când erai pe noi mâniat
Şi ploi, cutremure ai aruncat,

Vijelii, furtuni şi focuri,
Pentru a ne trezi din şocuri,
Pentru că toţi suntem culcaţi
Şi-n păcate aruncaţi,

Iară Tu, din vina noastră,
Ai fost străpuns cu suliţa-n coastă,
Ai fost adăpat cu fiere,
Pentru a noastre păcate grele.

Ţi-au dat să bei oţet în loc de apă,
Faţa fiindu-Ţi plină de răni toată,
Câtă durere, Doamne, cât ai suferit!
Şi toate pentru că noi am păcătuit.

Trupu-Ţi era plin de lovituri,
Primite de la cei nebuni,
Pe cap o cunună de spini,
Ţi–au pus cei plini de venin.

Ale Tale mâini şi picioare
Au fost străpunse cu durere,
Bătute-n cuie pe lemnul greu,
Pentru a ne scăpa de rău.

Dar ceea ce Te-a ţinut pe Cruce
Nu erau cuiele, Iisuse Dulce,
Ci era dragostea Ta mare,
Pentru a noastră ridicare,

Din ale noastre păcate,
Ce le-am făcut, Îndurate,
Fără să ne fi gândit,
Că Tu ai fost răstignit…

Te-am cunoscut şi-n bucurii,
Atunci când binecuvântai copii,
Atunci când vezi din Cerul Sfânt,
Pe cei ce fac Voia Ta pe pământ.

Atunci când în Sfintele Biserici,
În mănăstiri şi-n schituri, predici
Sunt înălţate către Tine,
Pentru a slăvi al Tău nume.

Te bucuri când eşti lăudat,
De monahi şi creştini înălţat,
Când toţi cei ce te-au cunoscut
Fac a Ta Voie pe pământ.

Şi mai vreau, Iisuse Dulce,
Ca atunci când mă vei duce,
Din aceasta lume rea,
Să mă Ţii de-a dreapta Ta.

Amin.