Cristina ONOIU : Nu-mi lua iubirea

Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc,
Nu-mi lua pocăinţa, speranţa ce-mi dă putere să trăiesc,
Nu-mi lua iubirea pentru cei din jurul meu,
Nu-mi lua nădejdea, lumina ce licăre mereu.

Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc,
Nu-mi lua nădejdea de-a încerca să nu-Ţi greşesc,
Nu mă lăsa să cad, să uit tot ce-i frumos,
Nu-mi lua ce am mai drag, mai scump, mai luminos.

Ia-mi tot ce vrei, numai iubirea nu mi-o lua,
E ceea ce mă ţine pe pământ, şi mă ridică spre slava Ta.
Fără dragoste sunt nimic, nu exist, nu trăiesc,
Tu, Doamne, eşti TOTUL şi m-ai învăţat să iubesc.

Du-mă pe Cărarea cea Sfântă a Împărăţiei Cereşti,
Pentru că doar acolo cu Tine, voi şti ce înseamnă să trăieşti,
Doar cu Tine în suflet, voi şti ce este iubirea,
Şi doar iubind pe pământ, voi găsi fericirea.

Nicicând nu voi putea să-ţi mulţumesc îndeajuns,
Că m-ai chemat şi că mă iubeşti nespus,
Că mi-ai dat în suflet pacea şi iubirea,
Te iubesc, Doamne, TU EŞTI FERICIREA.

Cristina ONOIU : Cântăm lui Dumnezeu

Cântă preoţii–n biserici,
Cântă credincioşii,
Cântă tot omul smerit,
Chiar şi păcătoşii.

Iar afară-ntr-un cor mare,
Se aud lin şi dulce,
Mii de păsări într-un glas,
Laudă, Doamne, Ţi-aduce.

Cântă îngeri nevăzuţi,
Cânt dumnezeiesc,
Cântă necuvântătoarele,
Cântec îngeresc.

Cântă întreaga natură,
Tot e bucurie,
Păsările Îţi aduc
Binecuvântare Ţie.

Cântă toţi Sfinţii în ceruri,
Cântă Maica Domnului,
Cântăm cu toţii-mpreună
Slavă Creatorului.

Soarele cântă şi el,
Păsări multe ciripesc,
E sărbătoare pe pământ,
Ziua Domnului slăvesc.

În cer e zi de sărbătoare,
E sărbătoare mereu,
Căci neîncetat se cântă
Laudă lui Dumnezeu.

Avem în suflet multă pace
Şi multă bucurie,
Căci cu toţii alcătuim
O Sfântă Liturghie.

Amin

Cristina ONOIU : Tăcerea

Dă-mi, Doamne, tăcerea ca să-mi fie bine,
Învăţa-mă să tac, că să-Ţi slujesc Ţie,
Să tac dacă nu am nimic de spus,
Să tac când am vorbit îndeajuns,

Să tac dacă am enervat pe cineva,
Să tac când iau povara altuia,
Să tac când trebuie să vorbesc,
Să tac şi mai mult să iubesc,

Să tac când sunt provocată,
Să tac când sunt iritată,
Când intru în Biserică să tac,
Voia Ta, Doamne, s-o fac,

Că Duhul Sfânt să îmi vorbească,
Şi n mine să sălăşluiască,
Când plec de la Biserică să tac,
Ca ce-am auzit să şi fac,

Când sunt ispitită să bârfesc,
Mai bine să tac decât să vorbesc,
Când vreau să critic pe cineva,
Mai bine critic viaţa mea,

Decât să vorbesc ce nu trebuie,
Mai bine tac şi mă rog Ţie.
Te rog, Doamne, să-mi dai puterea
Să învăţ şi eu ce e tăcerea,

Şi prin tăcere să mă smeresc,
Că mântuirea s-o primesc,
Şi să-ţi slujesc neîncetat,
Căci Tu Doamne nu m-ai uitat.

Amin.

Cristina ONOIU : Mamelor noastre

Mamã dragã eşti iubire
Tu eşti tot ce am mai sfânt,
Tu îmi aduci fericire,
Eşti comoarã pe pãmânt.

Mamã, tu dai alinare
În dureri şi suferinți,
Tu esti floarea cea mai rarã,
Când vorbeşti, parcã îmi cânți.

Tu faci ca mereu în suflet
Soarele sã îmi rãsarã,
Şi vrei ca ce-i rãu în lume
Din a mea cale sã piarã.

Suferi când suferi şi eu,
Plângi pentru durerea mea,
Ai dar de la Dumnezeu
Sã fii mamã pururea.

Nimeni în lume nu ştie
Suferinţa unei mame,
Câte lacrimi poate curge,
Câte nopţi poate nu doarme.

Rugãciunea unei mame
Este cea mai sfântã–n lume,
La cer ridicându-şi ochii
Şi plângând, Doamne, Îţi spune:

“Ai grijã de-ai mei copii,
Ajutã-i sã creascã mari,
Dã-le, Doamne, sãnãtate,
Şi-n dureri sã fie tari.

Ajutã-mã sã-i îndrept
Pe-a Ta cale sã porneascã,
Ţie slujind cu credinţã
Şi-a Ta voie sã-mplineascã.”

Fericirea unei mame
Este ca ai sãi copii
S-o iubeascã şi sã fie
Fericiţi cât vor trãi.

Toţi cei care au o mamã
Sunt copii pe-acest pãmânt,
Sunt copiii dragi ai mamei,
Ce-o iubesc pân’la mormânt.

Preţuiţi-vã pãrinţii,
Pentru cã nu puteţi şti
Pânã când vor fi alãturi,
Nu uitaţi sã fiţi copii!

Nu uitaţi cã-n astã lume
Suferinţa cea mai mare
O are o singură persoanã
Mama noastrã iubitoare.

Rugaţi-L pe Dumnezeu
S–aibă grijã de pãrinţi,
Să îi fereascã de rãu
Şi sã-i ducã între Sfinţi…Amin.

Cristina ONOIU: Părintele Arsenie Boca

O, Sfinte Pãrinte, astãzi am venit,
Cu gânduri curate, într-un loc sfinţit.
Am venit, Pãrinte, ca sã îți cântãm ,
Sã-ți spunem necazul şi sã ne rugãm.

Am venit la Prislop, cu toți sã vedem,
Al tãu Sfânt Mormânt, sã ne bucurãm.
Primeşte-ne acum pe noi pãcãtoşii,
Te rugãm, ai milã de creştini-ortodocşii.

Te rog, sã ne ierţi, că nu suntem vrednici
S-ajungem la tine, la Mormântul Veşnic.
Te rugãm, Pãrinte, ca sã mijloceşti,
Pentru noi, la Domnul, în Slãvile Cereşti.

Roagã-te Preasfinte Pãrinte Arsenie,
Pentru cei ce vin la tine cu smerenie.
Am venit Sfinţite, cu mic şi cu mare
Ca sã îţi vorbim, în zi de sãrbãtoare.

Am venit sã-ţi spunem bucurii, dureri,
Rugãmu-te Sfinte dã–ne mângâieri.
Azi îţi mulţumim cã te rogi mereu
Pentru pãcãtoşi, la Bunul Dumnezeu.

Roagã-L, o, Sfinţite, pe Domnul Iisus,
Sã ne mântuiascã, sã ne ducã sus,
În Cetatea Sfântã, în Împãrãţie,
Sã ne bucurãm cu toții pe vecie.
Amin

Cristina ONOIU : Mesaj de Anul Nou

Înca un an s-a încheiat,
Din care am învăţat,
Că în lumea asta mare,
Toate ne sunt trecătoare.

Noi suntem doar călători
Şi cu toţii muritori,
Căci în orice clipă poate,
Vom merge cu toţi la moarte,

Deci acum să luăm aminte,
La multele cuvinte,
Care de mult au fost spuse
Şi în suflete pătrunse,

Ca în anul următor,
Să ne gândim ca-n viitor,
Să facem şi fapte bune,
Să ne-ndreptăm spre lumină,

Să-ncercăm să fim mai buni,
Să-i ajutăm pe cei din jur
Şi să ne gândim cu toţii,
Căci va veni ceasul morţii,

Sa fim şi noi pregătiţi
Ca să fim şi mântuiţi.
Bucuraţi-vă români
Şi fiţi cu toţii mai buni,

Căci ne-aşteaptă vremuri grele,
Nu putem fugi de ele,
Iar atât cât mai trăim,
Trebuie să ne pocăim,

Să ne spălăm de păcate
Şi cu suflete curate,
Să fim pregătiţi mereu,
Să mergem la Dumnezeu.

Anul Nou care-o să vină,
Să vă aducă lumină
Să-L iubiţi pe Dumnezeu,
Treceţi peste tot ce-i greu.

Faceţi bine tuturor,
Acum şi-n anul viitor.
De iubire s-aveţi parte,
“La mulţi ani, cu sănătate!”

Cristina ONOIU : Mesaj de Craciun

Astăzi este sărbătoare
Căci în lumea asta mare
Tot românul prăznuieşte,
Naşterea Domnului vesteşte.

Prunc născut dintr-o Fecioara,
Care a venit să moară,
Pentru a noastră mântuire
Şi veşnică bucurie.

Iar acum vă spun la toţi
Să ne trezim, să nu fim morţi
Căci azi vine pe pământ,
Domnul Iisus Cel Sfânt

Să ne aduca lumină
În suflet şi în inimă.
Acum vă doresc şi eu
“La mulţi ani!” şi Dumnezeu

Să vă dăruiască sănătate,
Pe masă bune bucate,
În suflete bucurie ,
Şi-un Crăciun în veselie.

Doamne ajută!

Cristina ONOIU : Colind

Noi am venit să v-aducem
Veste bună prin cântare
S-a născut Mântuitorul
Azi e zi de sărbătoare.

S-a născut dintr-o Fecioară,
Ce Maria se numea
Prunc ales ce-avea s-aducă
Pentru oameni mântuirea

Creştinilor luaţi aminte
La taina ce s-a întâmplat
Dumnezeu a coborât
Să ne scoată din păcat.

Anul nou să vă aducă
Fericire, sănătate
Şi de fapte minunate
În viaţă să aveţi parte.

Bucuraţi-vă cu toţii
De-a Crăciunului magie
Rugaţi-L pe Dumnezeu
Să ne ierte pe vecie.

Cristina ONOIU : Iarta-ma

Iartă-mi, Doamne, necredinţa,
Iartă-mi nerecunoştinţa,
Iartă-mă c-am desfrânat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, răutatea,
Iartă-mi bârfa, nedreptatea,
Iartă-mă c-am judecat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, nebunia,
Iartă-mi ura şi mândria,
Iartă-mă că m-am mâniat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iarta-mi, Doamne, lăcomia,
Iartă-mi,Te rog şi furia,
Iartă-mă că m-am întristat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mă că am minţit,
Iartă-mă ca am smintit,
De părinţi n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi şi făţărnicia,
O, iartă-mi sălbăticia,
Iartă-mă că n-am ascultat,
De păcat nu m-am lăsat.

Iartă-mi, Doamne, nerăbdarea,
Iartă-mi, Te rog, nepăsarea,
Iartă-mi păcatul cel greu,
Iartă-mă, o, Domnul meu.

Iartă-mi pierderea de timp,
Că în orice anotimp
Zăceam într-o boală grea,
Lenea, ce mă stăpânea.

Iartă-mi rugăciunea falsă,
Doar o vorbă goală adusă,
Iartă-mă că nu am râvnă
Când mă rog,  să iau cunună.

Iartă-mi vorba cea deşartă,
Iartă-mi pofta desfrânată,
Iartă-mi păcatele grele,
Nu mă duce-n iad cu ele.

Uită-le, Doamne, pe toate,
Nu le scrie în Sfânta Carte,
Scrie doar numele meu,
Cu drepţii din Sânul Tău.

Te rog din suflet mă iartă
Şi-ai milă la Judecată,
Să mă pomeneşti pe mine
Cu cei ce au făcut bine.

Iartă-mă că n-am smerenie,
Nu-mi duc viaţa în sfinţenie,
Recunosc că-s păcătoasă,
Dar vreau să mă-ntorc acasă.

Ştiu că o să mă primeşti
Pentru că Tu mă iubeşti,
Dar trebuie să mă îndrept,
Să mă smeresc şi să iert.

Ştiu că nu merit iertare,
Că-s o păcătoasă mare,
Dar ştiu, Doamne, că eşti Bun,
Iartă-mă din suflet Îţi spun,

Că regret că am greşit,
Regret c-am păcătuit
Şi-acum cerşesc de la Tine
Iertare să-mi fie bine.

Cerşesc mila Ta, Stăpâne,
Iartă-mă şi mă supune,
Fă-mă ca să mă smeresc
Şi Ţie să Îţi slujesc.

Ascultă, o ,Împărate,
Rugile Maicii Curate
Şi mă iartă c-am greşit,
Patima m-a stăpânit.

Am nădejde, am speranţă,
Că o să m-aduci la viaţă,
Prin iertarea ce mi-o dai,
O să mă ridici la Rai.

Te rog să faci o minune,
Cu păcătoasa de mine,
Să mă pomeneşti, Părinte,
În Locaşurile Sfinte.

Amin

Cristina ONOIU : Misionarul

Sufletele mele dragi,
Vreau ca să împart cu voi
Bucuria de-a simţi
Că Domnul este cu noi.

Vreau ca să vă îndulcesc
Cu-o frumoasă istorioară,
Ca toţi să vă bucuraţi…
S-a-ntâmplat odinioară,

Un tânăr misionar,
Slujitor al lui Hristos,
Propovăduia-ntr-un sat
Învăţături de folos.

Dintr-o dată, cineva
Îl loveşte cu o piatră,
Sângele-i curgea şiroi,
Dar el vorbea către gloată.

Mărturisea pe Hristos,
Cu căldură şi iubire,
Despre Crucea grea şi Patimi,
Despre a Domnului Jertfire.

Vorbea atât de frumos,
Încât cel ce l-a lovit,
S-a aşezat lângă el,
A plâns şi s-a pocăit.

Mulţi l-au mai urmat atunci
Şi Îi slujeau lui Hristos,
Dar mai marele păgânilor,
La-ntâmpinat furios,

L-a luat, l-a alungat
Până la marginea satului,
Aruncat într-o prăpastie,
Zăcea fiind al nimănui.

S-a trezit ca dintr-un somn,
Întâmpinat de un Păstor,
Care-Şi pilmba mâna blândă
Pe frunte, liniştitor.

I-a luat toată durerea,
Toată suferinţa lui,
Şi fiindu-i foarte sete,
Ceru-apă Străinului.

Lânga ei curgea o apă,
Limpede, liniştitoare,
Stăinul luă în palme
Şi-i dă să bea spre-alinare.

A băut tânăru-o dată,
De două, chiar de trei ori,
Şi-a treia oară, bând apă,
Văzu-urmele cuielor.

Dintr-o dată îşi deschise,
Ochii mari, strălucitori,
Şi striga de fericire:
“Scumpul meu Mântuitor!”…

Dar n-a mai văzut pe nimeni,
Numai un glas blând ce-i zise:
“Nu te teme, Sunt cu tine,
Du-te şi măruriseşte,

Spune-le despre iubirea
Ce o am Eu pentru voi,
Şi puterea Mea cea mare
De-a vă scăpa din nevoi.”

Astfel tânăru-a plecat,
Vindecat şi-ncrezător
Că mereu o să-l ajute
Scumpul lui Mântuitor.

Oamenii când l-au văzut,
Ca din morţi înviat
Cu toţii au mărturisit,
Pe Dumnezeu adevărat.

Să ştiţi, sufleţele dragi,
Că în acel sat şi acum
E-o biserică creştină,
Chiar dacă a fost sat păgân.

Aşa a fost rânduit,
De Preabunul Dumnezeu,
Să fie slăvit de noi,
Să-I slujim mereu, mereu…

Să-ncercăm şi noi să fim
Buni misionari în lume,
Să putem cânta voios:
“Slăvit să fii în veci, Doamne.”
Amin.