Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirile Moldovei

Mănăstirile Moldovei,
De un Ştefan ctitorite,
De Dumnezeu preamărite,
Adună pe credincioşi

Pe păgâni şi păcătoşi,
Să le-arate calea dreaptă
Şi cea binecuvântată,
Ca să nu creadă în rău,

Ci într-unul Dumnezeu
Care-i ajută în toate,
Chiar dacă mai fac păcate
Fiindcă este ca şi-un tată,

Care fiii şi-i mai iartă
Când greşesc iar câteodată.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea Cozia

Cozia, mănăstire albă,
Soră cu Oltul de seamă,
De Bătrân Mircea zidită,
Tu mereu eşti preavestită.

Cozia, mănăstire mare,
Tu mereu ai scris istorie,
Ajutând toti credincioşii,
Şi pe binecuvincioşii.

Cozia, porţi un peisaj,
Cu icoane foarte mari,
Sfinţii parcă te privesc,
Din cer iţi mărturisesc;

Să primeşti pe orişicine,
Cu gând curat care vine,
Să-i ajuţi când le e greu
Şi să creadă-n Dumnezeu.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Biserica din deal

Biserica din deal,
Pe toţi ne-adună-n ea
Duminici şi-n sărbători,
Copii şi credincioşi.

Biserica din deal,
Sfinţenie mereu poartă,
Lumină fermecată,
Şi binecuvântată.

Urcându-te în deal
Şi te-apropii de ea
Relele parcă-ţi trec,
Minuni iar se petrec.

Icoanele par vii,
Mângâie pe copii,
Straiele preoţeşti
Sunt dumnezeieşti.

Când intri şi te rogi,
Pari fericit cu tot,
Că Dumnezeu veghează,
Când mai cântăm şi-n strană.