Claudiu-Nicolae SIMONATI : Sfanta Cruce

De Iisus purtată-n spate,
Greauă ca și o cetate,
Condamnat a fost a duce,
Cu patimi, o Sfântă Cruce.

Astăzi, simbolul credinței
Și apoi cel al căinței,
De creștini este slăvită,
De Dumnezeu preamărită.

Toată lumea se închină,
Sufletul de își alină,
Se roagă la Sfânta Cruce,
Pe drumul cel bun a-i duce.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Craciunul, sarbatoare sfanta

Crăciunul, sărbătoare sfântă,
Vesteşte naştere a lui Cristos,
Mare-mpărat a omenirii noastre
Ce l-a-ntristat până şi pe Irod.

Crăciunul, sărbătoare preamărită,
Aduce-n suflete multă lumină
Dată, de magi şi stea călăuzită,
La omenire, cu multă credinţă.

Crăciunul, sărbătoare cuvântată,
În Viflaeem născută şi purtată,
Tu ai adus pe lume mântuire
La credincioşi, cu multă fericire.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Raul din lume

Iisuse doamne cât mai rabzi,
Atâta răutate-n lume,
Când vezi că toţi sunt prefăcuţi
Oameni, copii cu multe nume.

Cât mai avem de pătimit?
Noi oameni credincioşi,
Şi mai suntem batjocoriţi?
Ca Iuda pe Hristos.

Nu vezi cât rău există-n lume
Dar, Doamne fă ceva!
Dă-le o palmă ca să simtă,
Că-i vezi cu bunătatea ta.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Sus in deal la manastire

Sus în deal la mănăstire,
Iar apare o făclie,
Venită dintr-o chilie
Unde-o maică stă să-nchine.

Sus în deal în miez de noapte,
Se alung duhurile toate,
Trimise de rău în lume
Să nu facă lucruri bune.

Sus în deal în miez de zi,
Glasuri limpezi de copii,
Se aud la rugăciune
Spovedindu-şi a lor nume.

Sus în deal la mănăstire,
Stai cu Tatăl de vorbeşti,
Păcate-i mărturiseşti
Fără ca să-i spui poveşti.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Icoana de pe sticla

Icoana de pe sticlă,
De mulţi este privită,
Maria-o reprezintă,
Cu Iisus, fericită.

Icoana de pe sticlă,
Chip bucuros ea poartă,
Pe toţi ea ne priveşte
Şi parcă ne vorbeşte.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Icoana de pe sticla

Icoana de pe sticlă,
De mulţi este privită,
Maria-o reprezintă,
Cu Iisus fericită.

Icoana de pe sticlă,
Chip bucuros ea poartă,
Pe toţi ea ne priveşte
Şi parcă ne vorbeşte.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Rugaminte

Doamne, de ce în fiecare an,
Laşi omenirea-n umbra lui Satan,
Malefic, rău ce a venit în lume,
Din înger bun ce-a fost pe lângă Tine.

Cât mai există răul ăsta Doamne?
Care ne duce-n ispită şi păcate;

Trimite Doamne din cer car de foc,
Ca răul printre noi să nu mai fie,

Nicicând să nu mai trăim în păcat,
Să fim deschişi, cu sufletul curat;

În inimi s-avem multă fericire,
Şi să primim a Ta mântuire.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea Brancoveanu

Mănăstire Brâncoveanu,
Din ţinut de Făgăraş,
Mereu eşti un sfânt lăcaş
Unde vin să se închine,
Toţi cu inima curată,
Care urmează calea dreaptă
Şi preabinecuvântată.

Mănăstire Brâncoveanu,
Arăţi ca ş-un colţ de rai,
Prin preoţii care-i ai.

Mănăstire Brâncoveanu,
Porţi mireasmă de zăpadă
Şi cu iarnă, şi cu vară,
Eşti ca o cetate-n munte,
Din depărtări, un grăunte.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Manastirea Frasinei

Mănăstire Frăsinei,
Porţi călugări ca şi zei,
Care-n post şi rugăciune,
Iar desfac fermecăciune.

Mănăstire Frăsinei,
Din ţinut al Olteniei,
Oamenii parcă-i priveşti,
De când intră îi citeşti.

Ştii cu ce gând fiecare
Intră pe porţile tale,
Să-şi alunge relele
Şi toate blestemele.

Mănăstire Frăsinei,
Prin monahii care-i porţi,
Ajută-i pe credincioşi
Aproapele să-l iubească,

În lume să nu urască,
Că şi Dumnezeu ne iartă,
Când păcătuim odată.