Poezii Ortodoxe

O, Maica lui Dumnezeu,
Ce-ai plecat la Fiul Tău,
Lângă El împărăţeşti
Peste oştile cereşti.

Pentru noi eşti solitoare,
Creştinilor păzitoare,
Loc în rai ne pregăteşti,
Sfârşit bun ne dăruieşti.

Ne eşti pace, bucurie,
Dragoste şi armonie.
În veci să fii fericită,
De toţi oamenii mărită!

Bucuria de-a trăi,
Lupta de a birui;
Vorba spusă cu blândeţe,
Osteneala-n tinereţe;

Zămbetul sincer, senin,
Cântecul plăcut, divin;
Mâna întinsă-n ajutor
De un frate salvator;

Răbdarea în suferinţă,
Spoveditul cu căinţă,
Păcatul mărturisit,
Cu virtuţi înlocuit,

Iertarea celui greşit,
Pacea cu cel răzvrătit;
Rugăciunea cea rostită
Dintr-o inimă smerită,

Este câştig preţios,
Rod din sufletul frumos;
El în veci nu se va pierde,
Căci însuşi Hristos îl vede.

Poate o să întrebi
Ce e Dumnezeu
şi unde este.
El este pretudindeni
în lumea asta mare,
În mica albinuţă
ca şi-n gingaşa floare,
În tot ce-i bun, frumos,
curat şi liniştit,
Dar mai ales
în inimile iubitoare,
Fiind izvorul dragostei
ce nu are sfârşit.

Bucură-te Preacurată
Care ieri te-ai tânguit,
Iată Fiul tău cu slavă
Din mormânt a răsărit.

Toată firea prăznuieşte
Învierea lui Hristos
Toate se îmbracă astăzi
Cu veşmânt mai luminos.

Îngerii şi pământenii
Cântă azi acelaşi grai,
Iar Adam şi cu tâlharul
Azi se veselesc în rai.

Nu mai este astăzi pază
În Edenul cel ceresc,
Uşa stă mereu deschisă
Pentru neamul creştinesc.

Câţi ani avea când a plecat Mântuitorul
La Tatăl său, în Cerul cel de sus?
De ce a vrut ca să se nască din Fecioară?
De ce o cruce grea pe umeri El a dus?

De ce a acceptat atâta umilinţă?
Pentru ce a fost El oare răstignit?
Care a fost vina Lui cea mare?
Răspunsul este : Pe oameni a iubit!

În orice zi mai e un om
ce este fericit;
Cu el noi să ne bucurăm
visul i s-a împlinit.

În orice ceas e cineva
ce este bucuros;
Cu el noi să ne veselim
că este-acum voios.

În orice clipă-i cineva
ce este mulţumit.
Ca el putem şi noi să fim,
căci azi l-am întâlnit.

Maica Domnului Ceresc
Vreau ca să îţi mulţumesc
Pentru tot ce Tu mi-ai dat,
Pentru că m-ai ajutat.

Cât în lume voi trăi,
Te rog, nu mă părăsi,
Ca să-ţi cânt cu bucurie
Imn de slavă, o, Marie!

Avem sfinţi vindecători
De oameni mult iubitori.
Noi de ei să nu uităm,
Ziua lor să o serbăm.

Daruri noi vom dobândi,
Sănătoşi ne vor păzi.
Ei la Domnul mijlocesc
Pentru cei ce îi cinstesc.

Împrejurul meu să fiţi
Voi îngeri şi voi buni sfinţi,
În această  scurtă viaţă
Să nu mă părăsiţi.

Lui Dumnezeu rugaţi-vă
Şi Maicii Preacurate,
Să-mi ierte orişice păcat
Şi orice nedreptate.

De primejdii mă izbăviţi,
În tot locul m-ocrotiţi,
Nu mă uitaţi nicicând,
Ai Domnului slujitori iubiţi.

Când simţi că nu mai poţi nimic să faci
Măcar în taină tu să rabzi, să taci,
Iar Domnului necazul să i-l spui
Şi nu uita să chemi pe Maica Lui.

Nici un răspuns acum de nu primeşti,
De mila lor să nu te îndoieşti.
Ei te ajută mai mult decât tu crezi,
Deşi de multe ori poate nu vezi.

Şi nu uita nicicând de marii sfinţi
Ei împlinesc a noastre rugăminţi.
Pe Îngeri, pe Arhangheli să îi chemi,
De grele încercări să nu te temi.