Poezii Ortodoxe

Cine poate unui om
Viaţă veşnică să-i dea,
Să-i aduca pacea-n suflet
Şi durerea să o ia?

Cine oare a făcut
Tot ce este minunat,
Cine oare Universul,
Prin cuvânt doar, a creat?

Cine a făcut atâtea
Ce se află-n jurul tău?
Cine altul, decât numai
Înţeleptul Dumnezeu!

De la trei ani, la grădiniţă
am cunoscut multe grupe de copii:
grupa mică, grupa mare şi
grupe mijlocii.

Când am ajuns la şcoală
am cunoscut grupe de sânge.
Fiecare om cu grupa proprie,
care se poate potrivi sau nu cu alta.

Cu timpul am aflat
că prin transfuzie se pot salva vieţi.
Cine este sănătos poate deveni
donator de sânge pentru cele patru  grupe.

Sângele donat se regenerează;
Nu-ţi dai seama de valoarea transfuziei
decât dacă ai nevoie de ea
şi te salvează.

Gândul bun poate să vină pe neaşteptate,
Neimpus, printr-un gând de la Dumnezeu-
Dă-le Doamne gând bun celor care pot
să doneze sânge pentru transfuzie!

Eu sunt mic, neastâmpărat
Mofturos şi îngâmfat.
Nimeni nu mă ia în seamă
Numai tu singură, mamă.

Ea vrea ca să fiu cuminte
Şi să am mai multă minte,
Să am gânduri serioase,
Nu aşa copilăroase.

Acum sunt mai mărişor
Înţeleg mai binişor,
Merg la biserică deseori,
În duminici, în sărbători.

Simt o schimbare în viaţa mea
Că mă ajută cineva.
Dumnezeu mă îndrumă mereu.
M-am schimbat. Nu mai sunt rău.

Anul Nou să vă aducă
Fericire, spor în muncă,
Sănătate, voie bună,
Cu cei dragi fiţi împreună!

Pace să aveţi în casă,
Musafiri tot des la masă.
Masa fie-mbelşugată,
Cum a fost şi altă dată.

Inima doar să vă fie
Plină tot de bucurie,
Ne iubeşte Hristos Sfânt,
Să fie al nostru gând!

Fapta bună de-am uitat,
De Domnul ne-am depărtat.
Faptă bună-i şi atunci
Gânduri rele când alungi.

O ceartă de-am ocolit
Şi pe nimeni n-am jignit,
De-am iertat pe cineva
Şi-am uitat vorba lui rea,

O rugă de-am înăţat
Pentru cel însingurat,
Un cuvânt de încurajare
Pentru cel în întristare;

Orice faptă cât de mică
De Hristos e răsplătită.
Dar să o facem smerit,
O pierdem de ne-am mândrit.

Voi cei mari şi voi cei mici
Haideţi astăzi toţi aici
La biserica străbună,
Care pe creştini adună!

Vine Domnul să se nască,
Oamenii să-i mântuiască,
Să ne-aducă fericire,
Pace şi bunăvoire!

Chiar de sunteţi supăraţi,
De multe îngrijoraţi,
Toate-acuma le uitaţi
Şi pe Hristos căutaţi!

În casa Lui sfântă veniţi
Cu toţii vă veseliţi!
Împreună să-i cântăm,
Bucuroşi să-l lăudăm!

Hristos pe toţi ne iubeşte,
Pe-ai săi fii nu-i părăseşte!
Voi creştini, ai noştri fraţi,
De El nu vă depărtaţi,

Cu mult drag îl ascultaţi,
Fiţi tot buni, calzi, luminaţi,
Ca zăpada de curaţi,
Iertători, blânzi, înţelepţi.

Voi, fetiţe şi băieţi
De-aţi greşit, cere-ţi iertare
De la Cel cu îndurare.
De-aţi căzut, vă ridicaţi,

La drum iar voioşi plecaţi
Lupta bună să luptaţi,
De rele vă depărtaţi,
Părinţii îi ascultaţi,

Anul nou să vă aducă
Pace, bucurie multă,
Sănătate, înţelepciune,
Sporire în fapte bune.

Doi amici se întâlneau,
Unul altuia-şi vorbeau.
Iată unul ce voia,
Iar al doilea altceva:

“-Vreau să fiu un om bogat
Foarte bine aranjat,
Să fiu de toţi lăudat
Şi mereu apreciat.

Să fiu liber, sănătos,
Tânăr, voios şi frumos,
Să mă pot destul distra
Oricât de mult voi putea.

Mai mult să mă odihnesc,
Să fac numai ce poftesc,
Cât mai bine să trăiesc,
Asta iată îmi doresc!

Dacă şi eu voi muri
Fie cu mine ce-o fi
Loc în groapă s-o găsi
Pământul mă va primi.

Raiul de ce să-l doresc?
Cu ce am mă mulţumesc:
Pe pământ mai bine stau,
Ca să fac şi eu ce vreau.

De altul mie nu-mi pasă
De-are casă, de-are masă,
Dacă este sănătos,
Ori de e bolnăvicios.

Ori de este om lipsit,
Sau de alţii urgisit,
Timp nu am ca să-l ajut,
Timpul meu este prea scurt.”

Astfel primul a vorbit,
Mulţi ca el am întâlnit.

“-Omule, necazul tău,
Este-acuma şi al meu,
Iară fericirea ta,
Este-acuma şi a mea.

Eu vreau să slujesc mereu
Unuia sfânt Dumnezeu,
Care pe noi ne-a creat
Viaţă veşnică a dat.

Pe acesta să-l iubesc,
Voia lui să o-mplinesc
Pe vrăjmaşi uşor să-i iert,
Viaţa eu să mi-o îndrept.

Către Cer când voi pleca,
Lumea eu o voi lăsa;
Sufletul meu vrea să fie
Unde e doar bucurie,

Unde nu este durere
Ci doar bine, mângâiere,
Unde este Împărat
Chiar Hristos adevărat.

Căci fraţi buni noi ne aflăm
Tată sfânt în cer avem,
Care pe toţi ne iubeşte,
Şi ce-i bun ne dăruieşte.”

Vine iar ca să se nască
Pentru noi Pruncul Iisus!
Cât de mare bucurie
Pentru oameni a adus!

Nu-i mai mare fericire
Nici în cer, nici pe pământ
Decât să îl ai pe Domnul
În suflet şi-n al tău gând.

El ne este Ziditorul,
El pe lume ne-a adus
Şi ca nimeni ne iubeste
Numai El, Domnul Iisus.

O, de ar simţi aceasta
Şi cel puţin credincios
Să ne bucurăm cu toţii
La Praznicul lui Hristos.

Când otrăvite gânduri
În minte ţi se-adună,
Nu le lăsa, ci luptă,
Căci lupta este bună.

Când inima ţi-e plină
De ură şi amar,
Nu te lasa, ci luptă,
Nimic nu e-n zadar.

Când patimi şi ispite
Cumplit te împresoară,
Adu-ţi degrab’ aminte
De-a raiului comoară.

Nu judeca, căci nu cunoşti,
Nu ştii tot adevărul.
Dumnezeu va judeca,
El e judecătorul.