Fericiţi sunt care
Semenii pot să-i iubească,
În curând vor moşteni
Patria cerească.

Fericiţi aceia care,
Cu credinţă tare,
Pe Hristos mărturisesc
La grea încercare.

Altele aşteaptă răbdătoare şi smerite
Printre ale semenilor lor morminte.
Dar Dumnezeu nu le va lăsa,
Ci-n slavă veşnică le va ridica.

Căci lui Hristos ei au slujit,
Viaţa toată şi-au jertfit
Pentru adevăr şi bine,
Pentru pace şi iubire.

Alinare au adus,
Ajutor şi mângâiere
Pentru cei cu grea durere.

Chiar şi pentru-aceea care
Vieţii lor nu dau crezare,
Ei la Domnul mijlocesc
Pentru milă şi iertare,
Pentru binecuvântare.

Versuri scrise în cinstea
Sfântului Părinte Ilie Lăcătuşu

La preot ne spovedim
Şi căinţă dovedim;
De-am fost robit de păcat
De Domnul voi fi iertat.

Pe semeni ne străduim
Să-i iertăm, să îi iubim,
Căci ei sunt ai noştri fraţi,
Nu-i mâhniţi, nu-i supăraţi!

Copiii cu toţi-aşteaptă
Noaptea asta minunată
Va veni şi Moş Crăciun
Să le-aducă tot ce-i bun.

Ei au fost ascultători
De părinţi, fraţi şi surori,
La şcoală au învăţat
Note bune au luat.

Deci acum cu mulţumire
Pruncului să-i dăm mărire
Că se naşte să ne dea
Nouă, mântuirea Sa.

În miez de noapte, se arăta
Lumină de foc mare,
Ce se putea vedea
Din orice orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer
Un pustnic înălţa
Şi ruga sa aprinsă
La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor
Spre dânsul cobora,
Văpaie argintie
Îl învăluia.

Când cuviosul înceta
A inimii lucrare,
Atunci lumina dispare
În nesfârşita zare.

Iertând îmi fac prieten
Pe cel mai rău duşman,
Căci toată vrăjmăşia
Dispare-atunci în van.

Iisuse, care ai iertat
Pe-ai tăi răstignitori,
Ajută-ne, cu Harul tău,
Să fim mai iertători!

Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.

“Înnoise-vor ca ale vulturului
tinereţile tale”,
cântă psalmistul David;

Să înnoim haina sufletului,
în orice vreme,
prin spovedanii.

“Fericiţi cei ce nădăjduiesc în Domnul”;
Slavă lui Dumnezeu,
cu mulţumire, să-i aducă tot omul.

vor dobândi har sfinţitor
ce îi va întări,
împlini-vei ruga lor
şi nu-i vei părăsi.

Doi tineri de se hotărăsc
să fie împreună
şi-or cere binecuvântare,
Tu le vei da cunună.

La fapte bune, fraţii,
mai mulţi de se unesc,
de cursele viclene
uşor se izbăvesc.

Credinţă de-aş avea
În Domnul meu preabun,
Vrăjmaşii aş ierta,
N-aş vrea să mă răzbun.

Dragoste de aş avea
Către Dumnezeu,
Nimic în viaţa aceasta
Nu mi-ar părea prea greu.

De aş avea credinţă
În Domnul cel ceresc,
Păcatul, cu căinţă,
Să îl mărturisesc!

Omul prin a lui neascultare
A distrus şi natura înconjurătoare.
Ce însuşi Dumnezeu a creat
De nimeni nu poate fi făcut,
Ci numai imitat.