Carmen: Te chem

Te chem Iisuse ca să vii,
Locaş să-ţi fie al meu suflet,
Te-aştept în nopţile târzii
Ca un copil, cu scâncet.

Imn de mărire să Îţi cânt,
Că m-ai adus la viaţă,
Să mă inunzi de fericire,
Să-mi fii lumină şi povaţă.

Să simt că al Tău sunt pe veci,
Că ţii nespus la mine,
Că vrei în Rai ca să mă duci,
Să fiu mereu cu Tine.

În mintea mea să Te păstrez
Ca pe-o comoară sfântă,
Viaţa mea toată să-mi veghezi,
Să mă fereşti de-osândă.

Maria-Lucia CORNEA: Parintelui Iustin

A fost un fapt real sau poate un vis,
Când pronia divină aşa a făcut
Ca mâna dreaptă să-ţi sărut,
Eu, leşul păcatelor de nedescris!

Cu jind aşteptam binecuvântarea
Îngenuncheată la picioarele-ţi sfinte,
Inima îmi era goală de cuvinte,
Iar privirea ta îmi tăia răsuflarea.

Aş fi stat părinte acolo o veşnicie
Cu o inima frântă, rugătoare,
Aş fi alungat şi o rază de soare
Dacă aceasta nu-ţi era trimisă ţie.

Te priveam părinte ca pe o icoană
Copleşită de a ei frumuseţe,
În chipul tău era atâta blândeţe!
Ce taină ascundeai părinte, ce taină?

Părinte Iustin, îl rog pe Dumnezeu
Să-ţi dea ani din anii mei,
Să ne înmiresmezi ca floarea de tei
Topind din lume al necredinţei seu!

Maria-Lucia CORNEA: Monahiei Varsanufia

Un trandafir alb, tămâios
Odrăslit în ţinutul ardelenesc
Îi slujeşte cu patos lui Hristos,
Înfiată de pământul moldovenesc.

Cu faţa albă ca şi crinul,
Cu chipul blând, îngeresc
A îmbrăcat cu ardoare cinul,
Cinul cel sfânt monahicesc.

De pe buze îi curg râuri de miere
Sub privirea blândă te învăluia,
Ţi-ar purtat cu drag a ta durere
Dacă Dumnezeu îi permitea.

În trupul ei atât de firav
Se afla acea sfântă ascultare,
În inima mea gemea un glas grav:
,,Învaţă de la această floare!”

M-a cucerit atunci pe loc
Pietatea şi ale ei virtuţi,
Iubirea m-a încălzit ca un foc
Şi îmi străbătea ai inimii munţi!

Carmen: Nu va ingrijorati

Fraţi creştini să nu uităm
Pe Dumnezeu să Îl chemăm
Cât mai des în rugăciune,
Să-i urmăm prin fapte bune.

Întâi să ne îngrijim
Voia Lui să o-mplinim
Să ducem viaţă curată,
Sfântă şi nevinovată.

De-am greşit să mă căiesc,
Păcatul să-l spovedesc;
În biserici să venim
Harul Sfânt să îl primim.

Dumnezeu nu părăseşte
Pe ai Săi fii; El îi iubeşte
Şi cele de trebuinţă
Le va da cu prisosinţă.

Maria-Lucia CORNEA : Binecuvantarea parintelui monah

Ieri am primit o binecuvântare
Ce mi-a adus tot cerul în inima mea
Şi am simţit cea mai mare comoară
Ce poate o inimă umplea!

Simţeam că am prins aripi să zbor
Şi că puteam atinge Everestul,
Bucuria şi pacea mă copleşeau
Şi aş fi îmbrăţişat tot Universul.

Ca o cascadă ce curge din înalt
Aşa mi s-a revărsat binecuvântarea;
Cu nici o bucurie telurică n-aş asemăna
Ca aceea ce mi-a dus iluminarea.

Ce putere au acele mâini sfinte
Ce creştetul mi l-a binecuvântat,
Câtă rugăciune a străbătut prin ele,
Ce liniştea sufletească în mine s-a durat!

Luca Ionel BRANISLAV: Ma bucur in Domnul

Mă bucur în Domnul şi acum ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.

Că orfan am fost, dar Domnul m-a luat,
Pierdut am fost, dar Domnul m-a aflat.

Copil am fost, dar Domnul m-a crescut,
Şi mi-a dăruit cu drag tot ce i-am cerut.

Slab am fost, dar Domnul mi-a dat puteri,
Sărac am fost dar Domnul mi-a dat averi.

Bolnav am fost, dar Dumnezeu m-a vindecat,
Din patul suferinţei El m-a ridicat.

Neştiutor am fost, dar Domnul m-a înţelepţit,
Urât am fost de toţi, dar Domnul m-a iubit.

Batjocorit am fost, dar Domnul m-a sărutat,
Cu sărutare sfântă de Veşnic Împărat.

Mă bucur în Domnul acum şi ÎL slăvesc,
Pentru tot ce mi-a făcut, din inimă Îi mulţumesc.

Şi am să-L slăvesc în viaţă, până am să mor,
Pe Milostivul, Preainduratul şi Sfântul meu Ocrotitor.

Luca Ionel BRANISLAV: Sarbatoare

Bucuria mea cea mare şi Nădejdea mea cea tare,
Cerească Împărăteasă şi Preaminunată Floare,
Azi, în cer şi pe pământ, e sărbătoare mare,
E sărbătoarea Ta, Preasfântă Născătoare.

Azi Serafimii şi cu Heruvimii într-un glas Îţi cântă,
Îngerii şi oamenii şi toate cele care nu cuvântă,
Natura întreagă, de bucurie se frământă,
Pentru că e ziua Ta, Măicuţa mea Preasfântă!

Să străluceşti că soarele între cetele îngereşti,
Să ne povăţuieşti şi să ne aperi, să ne mântuieşti,
Peste oameni, peste îngeri, de-a pururi să domneşti,
Că Preasfântă, Preacurată şi Preanevinovată eşti.

Noi, azi, cu buze păcătoase, pe Tine Te mărim,
Noi, azi, cu inimi întinate, pe Tine Te cinstim,
Curăţeşte-ne Stăpână, în Har să strălucim,
Cu Serafimii şi cu Heruvimii în veci să Te slăvim.

Cristina ONOIU: Florile

Simt o bucurie în suflet,
Simt că o să Te găsesc;
M-am uitat după-al Tău zâmbet,
Încep să mă regăsesc.

Stau acum şi mă gândesc,
La Creaţia Ta Sfântă,
La florile, ce uimesc
Tot sufletul ce cuvântă.

Câtă măiestrie e în ele!
Cât de minunate sunt!
Te înalţă pân’ la stele
Mirosul lor plăcut şi sfânt.

Sunt ca însăşi viaţa noastră,
Ce-o trăim pe-acest pământ,
Ca o mare-ntinsă albastră,
Doamne, minunate sunt!

Aşa cum sunt florile,
De pure şi de curate ,
Doamne, fă să fiu ca ele,
Curăţită de păcate.

Silvia AVRAM: Mi-e tare dor

Mi-e dor de anii ce-au trecut
Și inima-mi suspină,
Și mă întreb de am pierdut
Iubirea Ta divină.

Căci dacă toată viața mea,
De s-ar opri puțin,
Aș cântări de s-ar putea
Și zâmbet și suspin.

Și suferințe și iubiri
Căință și păcat,
Nădejde sau dezamăgiri
Și tot ce-am adunat.

Le-aș pune toate la un loc
Și mult le-aș judeca,
Căci nu vreau, Doamne, să te pierd,
Din necredința mea.

Cristina ONOIU: Buna dimineata, Doamne!

Cât de frumos este, Doamne,
Dimineaţa, când în lume
Soarele pe cer răsare,
Ca o binecuvâtare!

Atunci când îngerii-n ceruri
Îţi înalţă numai imnuri,
Pe noi vine să ne-ncânte
Imnul păsărilor sfinte.

E un concert înălţător,
Ce te mângâie uşor,
Ce îţi alină durerea,
Lăsându–ţi doar fericirea.

O linişte sufletească,
Din bucuria cerescă,
Te înalţă cât mai sus,
La tronul lui Iisus.

Atunci simţi că tu poţi spune:
Bună dimineaţa, Doamne!
Mulţumesc că m-ai trezit
Şi paşii mi-ai călăuzit .

Mulţumesc că m-ai lăsat,
Pe-acest pământ luminat,
Să văd creaţia Ta,
Să mă minunez de ea.

Mare minune mai este,
Când soarele se iveşte,
Frumos şi strălucitor,
Ca stăpânul tuturor.

El ne-nchipuie Treimea
Sfântă, ce–o vedem cu firea:
Tatăl în cer ne iubeşte,
Sfântul Soare străluceşte,

Tatăl ne-a trimis de sus,
Pe Fiul Său Iisus,
Să ne aducă mântuirea
Şi în suflet fericirea.

Aşa soarele ne-aduce
Lumina lină şi dulce,
Un dar binecuvântat,
Ce Dumnezeu ni l-a dat.

Duhul Sfânt e mângâirea,
De la El vine puterea,
El pe noi ne întăreşte,
Gândul ni-l povăţuieşte.

Aşa soarele trimite
Căldura , ce ne permite,
Să fim protejaţi mereu
Şi iubiţi de Dumnezeu.

Strălucirea soarelui
E privirea Tatălui,
Ce ne veghează mereu
Şi ne fereşte de rău.

Mulţumim Ţie ,Părinte,
Şi de sus Tu ne trimite,
Căldură blândă şi lumină
Binecuvântări în inimă.

Iartă–mă şi mă ajută
Ca în această grea luptă
Cât trăiesc eu să pot spune
“Bună dimineaţa, Doamne!”.