Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Rugă

Sunt singură și mă învârt în cerc,
Pe margini stau dușmanii clevetind,
Știu Doamne că doar rugăciunea mea
Îi va goni și-i voi vedea plecând.

Ascultă, Doamne, ruga mea spre Tine:
Ia-mi sufletul și cercetează-l bine!
De vei găsi că nu am nicio vină,
Aruncă toți dușmanii în Lumină!

Și să-i dezbraci de trup și să privească
La al lor suflet rău și plin de ură,
Iar de-ți vor cere: îndurare, Doamne!
Arată-le durerea-mi din făptură!

Eu știu că-I vei ierta, căci Tu ești bun,
Dar, Doamne am o singură dorință:
Să-mi iei durerea care-o port în suflet,
Să le-o dai lor: canon spre pocăință!

Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Umbra

Cu fiecare pas,
Ne pândește o umbră
Ce se crede eternă.
Vrea să uităm

Că Iisus a învins-o
Respectând Legile
Creației Divine.
Noi nu putem ști

Unde vom pleca
După ultima Împărtășanie.
E bine să proslăvim,
În fiecare dimineață,

Răsăritul soarelui
Și să modelăm în conștiință
Cuvântul Creatorului.
Numai așa umbra

Va cauta întunericul,
Iar noi vom călători,
Nestingheriți,
Pe cărările vieții.

Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Săptămâna Luminată

Deși ploua și cerul era gri
Și-n fiecare zi era-norat:
Eu Te vedeam Iisuse în Lumină,
Iar Chipul Tău în raze îmbrăcat.

Și în Lumină mă scăldăm, cântând
Un cântec de iubire, pentru Tine:
De mii de ani mi se părea că-Ți cânt
Și Tu Erai de mii de ani cu mine!

Atât de-aproape, că simțeam căldura
Iubirii Tale: ca un dor etern!
În veșnicie mă plimbam prin Cer,
Iar Chipul Tău Era Lumina Vie.

Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Treceam pe lângă cimitir

Treceam pe lângă cimitir
când mă jucam, copil fiind,
iar florile de pe mormânt
nu-mi răscoleau niciun fior;

Aveam în minte veșnicia,
credeam că sunt nemuritor,
iar moartea lor, pământ uscat,
era ca o poveste veche
cu întâmplările din sat.

Az trec tăcut și trist,
cu pioșenie-mi fac cruce
și mă întreb, cu glasul slab:
câte dorințe, câte vise, câte iubiri
stau îngropate și uitate în nesătulul cimitir?

Răspunsul vine ca o boare
și îmi șoptește la ureche:
nu sunt uitați și nu sunt singuri!
de l-au iubit pe Dumnezeu,
acuma sunt în Cer cu El.

Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Bat Clopotele

Bat Clopotele-n raza dimineții,
Lumina intră-n casă prin perdea:
Coroana Ta de spini este Iubirea
Prea mare, pentru neputința mea!

Bat clopotele și aud în suflet
Glasul mulțimii ce Te-a acuzat
Nevinovat: Tu, Creatorul Lumii
Și totuși…fiind pe cruce ne-ai iertat!

Bat clopotele: azi e sărbătoare,
E Învierea Ta de-a treia zi:
Stau în genunchi în fața Casei Tale
Și te rog: Doamne nu ne părăsi!