Se spune că cel care a reuşit să-şi oprească mânia, este mai puternic decât un împărat care a biruit o împărăţie.
A-ţi învinge mânia este un lucru deosebit de greu, sau chiar imposibil pentru om, dacă nu ar interveni harul dumnezeesc. De aceea nu trebuie să îi judecăm pe cei care sunt răi la mânie, ci să ne rugăm pentru ei.
Dacă eu mă mânii uşor, aceasta arată că nu sunt avansat duhovniceşte.
Multe motive de mânie le putem evita, dar mai greu este când intervin situaţii neprevăzute.
Un om smerit, poate lupta mai uşor cu mânia, pentru că poate fi supus şi iartă uşor. El acceptă ideea că nu i se cuvine nimic, deci nu are pentru ce se certa.
De asemenea cel care are multă dragoste, are puterea să treacă peste greşelile altora, şi poate fi îngăduitor cu semenii.
Rugăciune zilnică, de asemenea ne pune la adăpost de multe rele, ne fereşte de primejdii şi împrejurări nefavorabile.
Dar câţi sunt smeriţi, câţi au dragoste, câţi se roagă?
La mânie mulţi spun vorbe grele, jigniri, iar alţii ajung chiar la crime, nemaivorbind de sinucidere. Ajunşi la deznădejde şi cârtire ei se despart de Creatorul lor pentru totdeauna.
Într-o clipă ei pierd truda de o viaţă, pierd oamenii pe care i-au iubit, mai ales îl pierd pe Dumnezeu. Deci pierd TOTUL. Ce poate fi mai cumplit? Şi toate acestea se întâmplă de multe ori de la lucruri mărunte, care ar putea fi uşor evitate.
Când vezi că cel cu care discuţi susţine idei (uneori chiar absurde) contrare cu cele pe care le ai şi observi că nu vrea să şi le schimbe, este bine să nu mai contiui discuţia. Cu atât mai mult dacă vezi că a început să se enerveze, este nevoie ca tu să ai puterea să taci. Altfel este ca şi cum ai pune paie pe foc.
Poţi eventual relua discuţia în alt moment când este mai calm.
Mânia este una din metodele des folosită de diavol, pentru a face dezbinare între oameni. Mânia transformă dragostea în ură şi în dorinţă de răzbunare.
Într-o ceartă, cel mai înţelept este cel care renunţă primul la ideile susţinute.
Atunci el face loc intervenţiei divine. Dumnezeu poate schimba totul în bine (la momentul potrivit), mai mult decât putem noi ca oameni.
Iar cel care cere iertare, mai ales dacă nu este el vinovat, va primi mare plată de la Dumnezeu, pace, linişte sufletească, şi, de cele mai multe ori, pacea, înţelegerea cu cei din jurul său.
Cerând iertare, dovedim smerenie şi dragoste, şi prin acestea biruim pe cel rău. Dacă nu pot cere iertare imediat, dar după ce mi-a trecut mânia, trebuie cât mai repede căutată împăcarea. Până ce nu este prea târziu. Se spune că nu trebuie să lăsăm soarele să apună peste mânia noastră. Nimeni nu ştie dacă mai trăieşte până în ziua următoare.
Un creştin l-a întrebat pe un părinte duhovnicesc:
- Multe şi grele curse întinde cel rău oamenilor. Cum vom putea să le biruim?
- Prin smerenie şi prin dragoste, raspunse acesta.
Căci din mândrie a căzut lucifer, şi de aceea el nu poate să se smerescă. Smerenia îl îndepărtează. Tot aşa ura pe care ne-o insuflă poate fi stinsă prin dragostea noastră către aproapele.
Cel care vede că nu poate să-şi stăpânaescă mânia este necesar să spună acest păcat la spovedit. Mai ales că face parte din cele şapte păcate de moarte.
De asemenea putem încerca să ne deschidem inima unui prieten credincios şi să îl rugăm să ne ajute cu sfaturi şi să ne pomenească o vreme la rugăciune.
Cel care vine la biserică şi este certat cu cineva, trebuie mai întâi să se împace, pentru a-i fi primite rugăciunile.
De altfel este greu să te rogi, dacă nu ai pace sufletească.
Persoanele cu care intrăm mai des în conflict, trebuie , pe cât posibil, ca să le evităm.
Când eşti mânios, măcar să te abţii de a spune cuvine grele, jignitoare, ca să nu îţi pară rău mai târziu.
Dacă te mânii prea des, este bine să cauţi o perioadă să locuieşti singur.
Mânia se amplifică la persoanele care sunt anemice, care mănâncă prea puţin, precum şi la cele foarte obosite.
Un ceai calmant, sau o cană de lapte îndulcite cu o linguriţă de miere, sunt recomandate de două sau trei ori pe zi.
În cazuri mai grave, repetate des, mai ales când apar şi tremurături ale membrelor, este bine de cerut părerea umui medic, de preferinţă naturist. Se urmează un tratament complet, pe bază de extracte din plante (tincturi, sau pastile). De obicei un astfel de tratament urmăreşte atât întărirea sistemului nervos, dar şi revigorarea generală a organismului.
În prealabil trebuie făcută analiza sângelui.