Omul singur când mergea
Două urme, pe nisip lăsa
Când îl însoțea Hristos
Îi era de mult folos
El în brațe îl lua
Dacă o suferință avea
Amândoi de ei mergeau
Patru urme se vedeau
Fiind el mai supărat
Pe Hristos l-a întrebat
“De ce azi m-ai părăsit?”
Zicea el nedumerit
Doar două urme vedea
Când suferința-i era grea
Dar Hristos cu îndurare
I-a răspuns la întrebare
“Două urme, ai dreptate
Câci eu te-am luat în spate!”