Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Un semn

Nu vede nimeni că plânge Adevărul,
Că lacrimile lui înoată-n minciună?
Au ajuns de rușine dreptatea și cinstea:
Hoții sunt Regi: hoția-Regină;

Lăcomia se-nălță în vile pompoase,
Pârjolește necinstea gândul curat,
Se umflă în pene ateii!
Se-ndoapă bogatul din lucrul furat.

În cuvinte-ncrucişate se-ascund fariseii
Și gloata-i urmează!
Se chinue mintea, cea rămasă lucidă,
Să-i înțeleagă;

Nu vede nimeni că arde Pământul,
Că focul se-ntinde, avid, peste noi?
E un semn de-ntrebare din Lumina Divină:
Ori ardem, ori aducem Adevăru-napoi!

Cristina ONOIU : Nu-mi lua iubirea

Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc,
Nu-mi lua pocăinţa, speranţa ce-mi dă putere să trăiesc,
Nu-mi lua iubirea pentru cei din jurul meu,
Nu-mi lua nădejdea, lumina ce licăre mereu.

Nu-mi lua gândul de-a încerca să Te iubesc,
Nu-mi lua nădejdea de-a încerca să nu-Ţi greşesc,
Nu mă lăsa să cad, să uit tot ce-i frumos,
Nu-mi lua ce am mai drag, mai scump, mai luminos.

Ia-mi tot ce vrei, numai iubirea nu mi-o lua,
E ceea ce mă ţine pe pământ, şi mă ridică spre slava Ta.
Fără dragoste sunt nimic, nu exist, nu trăiesc,
Tu, Doamne, eşti TOTUL şi m-ai învăţat să iubesc.

Du-mă pe Cărarea cea Sfântă a Împărăţiei Cereşti,
Pentru că doar acolo cu Tine, voi şti ce înseamnă să trăieşti,
Doar cu Tine în suflet, voi şti ce este iubirea,
Şi doar iubind pe pământ, voi găsi fericirea.

Nicicând nu voi putea să-ţi mulţumesc îndeajuns,
Că m-ai chemat şi că mă iubeşti nespus,
Că mi-ai dat în suflet pacea şi iubirea,
Te iubesc, Doamne, TU EŞTI FERICIREA.

Cristina ONOIU : Cântăm lui Dumnezeu

Cântă preoţii–n biserici,
Cântă credincioşii,
Cântă tot omul smerit,
Chiar şi păcătoşii.

Iar afară-ntr-un cor mare,
Se aud lin şi dulce,
Mii de păsări într-un glas,
Laudă, Doamne, Ţi-aduce.

Cântă îngeri nevăzuţi,
Cânt dumnezeiesc,
Cântă necuvântătoarele,
Cântec îngeresc.

Cântă întreaga natură,
Tot e bucurie,
Păsările Îţi aduc
Binecuvântare Ţie.

Cântă toţi Sfinţii în ceruri,
Cântă Maica Domnului,
Cântăm cu toţii-mpreună
Slavă Creatorului.

Soarele cântă şi el,
Păsări multe ciripesc,
E sărbătoare pe pământ,
Ziua Domnului slăvesc.

În cer e zi de sărbătoare,
E sărbătoare mereu,
Căci neîncetat se cântă
Laudă lui Dumnezeu.

Avem în suflet multă pace
Şi multă bucurie,
Căci cu toţii alcătuim
O Sfântă Liturghie.

Amin

Ovidiu : Venit prin perete

Degeaba am strigăt spre infinit,
De nicăieri tu nu auzi chemarea,
nu mai aștept minuni, un singur dor sublim
să vină înspre mine, cu creangă de măslin.

salută-mă prin morse,
Hai! bate-mi în perete,
cu fiecare sunet ce pumnul tău îl scoate,
cu mine ești aici, și-mi dai putere, Doamne.

și știi că ți-aș răspunde,
dar mâinile-s legate
cu pieptul la perete,
ascultă-l tu cum bate.

degeaba-s pumnii strânși,
căci nu mai am putere,
și-n vorbe mi-ai răspunde,
în ceasul învierii.

Salută-mă prin morse,
atât mai vreau și-aștept
să te-ntăreasca Domnul,
poemul l-am bătut cu inima din piept.