Maria-Lucia CORNEA : Torța

De aș purta torța iubirii
În inima curată de păcat,
Să simt jertfa Răstignirii
Și dorul Celui Preaînalt!

Flori mi-ar răsări în suflet,
Cu seninul privirii aș mângâia,
Glasul ar izvorî duios sunet
Cădelnița inimii mi-ar tămâia.

Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Agonia căderii

Sunt peștera strigătului înăbușit
Și-a zâmbetului strivit de durere,
Lăcașul ascetic al muntelui falnic
Ce, tainic, îndură agonia căderii.

Fantome bizare se plimbă anarhic,
Se-amestecă glasuri în râs nebunesc,
În țurțuri de gheață se pierde speranța,
Iar cugetul geme, zdrobit de-ntuneric.

Cristale de suflet aleargă prin grotă,
Și-ncearcă să-nchege un tot, din bucăți,
Dar ecoul le aruncă din perete-n perete,
Spulberându-le visul și-adâncindu-le-n gol.

Voința, chircită, își caută drumul
Prin labirintul plin de urme și voci,
Iar pașii se-aud suspinând, tot mai slab,
Cum se-afundă-n mlaștinile reci.

Într-un colț, un cristal a-nceput să se roage,
O cruce-a făcut dintr-un ţurţur de gheață;
Și…uimire: Lumină, Cale, Speranță
Vino cu mine, mi-a spus Iisus!