Aneta TÎMPLARU-HORGHIDAN : Umbra

Cu fiecare pas,
Ne pândește o umbră
Ce se crede eternă.
Vrea să uităm

Că Iisus a învins-o
Respectând Legile
Creației Divine.
Noi nu putem ști

Unde vom pleca
După ultima Împărtășanie.
E bine să proslăvim,
În fiecare dimineață,

Răsăritul soarelui
Și să modelăm în conștiință
Cuvântul Creatorului.
Numai așa umbra

Va cauta întunericul,
Iar noi vom călători,
Nestingheriți,
Pe cărările vieții.

Dorin ENE : Şoapte de Taină

Era o noapte tainică divină,
Cu stele de argint pe cer
Iar luna-ncetişor suia poteca de lumină,
Pe bolta-nvăluită în raze de mister.

În şoapte ce aduc a dulce glăsuire,
Se-aude o chemare de taină în pridvor
E noapte. Cine-I călătorul de vrea găzduire,
Când lumea-i cufundată în somn nepăsător!

Sunt Eu, răspunse un glas lin,
Ce-aştept cu dragoste de-atâta vreme,
Ca să-mi deschizi şi să-ţi alin
Un dor aprins ce-n taină să mă cheme.

Doamne, treci al casei mele prag!
Tu, Cel ce eşti Iubire şi Lumină,
De-atâţia ani, eu Te-am lăsat pribeag,
Căci n-am ştiut să cer ca pacea Ta să vină.

Se umple de mireasma Duhului cel Sfânt,
Când sufletul primeşte Cuvântul iubitor,
Prin Taina din potir cu Pâinea ce s-a frânt,
Şi Sângele cu viaţă din Trup Mântuitor.

Ovidiu : Un alt apus de soare

Fă-mă să înțeleg de ce se înroșește-
Natura. Şi aerul e mai curat
De ce când vreau să scriu, ceva mă poticnește,
Să-ți povestesc apusul-așa de minunat.

Se încunună ziua, își ia din nou veșmântul
Cu soarele ea astăzi își termină cuvântul
Rămâi acum închis într-un imperiu care
preface totul roșu și care-apoi dispare.

Zi-mi tu ce-ai câștigat din ziua ce-ncheie
Ce ai văzut frumos, sau ce ți-a dat idee,
ce te-a făcut mai bun, ce bine ai făcut
cu cine ai vorbit, pe cine ai cunoscut.

Sfârșitul care acum, încetul se pornește
E asfințitul roșu, ce totul cucerește
E un final de zi, de patimă și de durere
E vremea ta de rugă, un of și-o mângâiere.

Apusul nu-i sfârșitul,
Nu vreau să cred c-un soare,
mă crește și m-ajută
Să fiu cu-o zi mai mare.

Din tot ce văd mai bun și mult mai luminos
E că la asfințit, tot omu-i bucuros,
Că a trecut ce-i greu, că merge spre odihnă
Că ce-a fost azi a fost, că mâine-i altă luptă.

Nu-i un război cu pușcă, cu arme și cu tun
E un război de fapte și vorbe cu venin,
cu toți suntem soldați, niciunul nu-i mai mare
și dintre cei mai buni sunt cei ce au răbdare.

Cred că apusul trece, de fapt … a și trecut
Noaptea cu tot ce are , pe toți ne-a cucerit
E ceas de rugăminte și ceas de mulțumit
Căci Tatăl cel Ceresc în pază ne-a ținut

Dorin ENE : Vedere duhovnicească

Zidit dintru-nceput cu Chip şi-Asemănare,
Sub aripă de înger prin tainică lucrare,
În pumnul cel de humă când Doamne l-ai creat,
Ai pus şi ochi să vadă, să fugă de păcat.

Să strige-n rugăciune când patima-l vrea rob,
Cerând la Tine, Doamne, credinţă cât un bob.
Şi apă din Izvorul ce picură cu Har,
Ca să-i aprinzi în suflet o flacără de jar.

Nu ochi pentru sminteală, ci un luminător,
Să cureţe de tină, să fie sfinţitor.
Prin lacrimă să-nalţe spre raiul îngeresc,
Iar pentru suflet fie, un ochi duhovnicesc.