Carmen : Parinti uitati

Crescut-am mulţi copii
Cu drag şi cu jertfire,
Acum am rămas singuri
Ne au în amintire.

Servici, calculator…
N-au timp ca să ne vadă;
Se scurge viaţa noastră lin,
Să nu le fim corvadă.

Poate va veni o zi
Când uşa ne-or deschide
Vom râde iar, ne vom zâmbi,
Vom plânge şi vom râde!

Silvia AVRAM : Să zboare ruga

E atât de greu, să ajungi la cer
Să curgă ruga, râuri, râuri
De griji și de deșarte gânduri,
Și-ți cer atâtea Doamne, îți cer.

Mă rog de spor și sănătate,
Mă rog pentru dușmanii mei,
Să scap de ura pentru ei
Și să mă cureți de păcate.

Dar Doamne, sufletul mai cară
Poveri ce trupul nu-nțelege,
Căci trupul nu acceptă lege
Vrea să trăiască nu să moară.

Vrea frumusețe și podoabă
Pământu-i plin de daruri multe,
De care ochiul să se-ncânte
Și-ar vrea pe toate să le aibă.

Să zboare ruga către cer,
Lumina-n suflet să coboare
Iar trupului firavă floare
Să-i spui că este efemer.

Maria-Lucia CORNEA : Valea Plângerii

Prin Valea Plângerii şi a ispitirii
Coboară, Doamne, lumină în gând,
Să caut frumuseţea nemărginirii
Şi rădăcina vieţii din Cuvânt.

Primăveri şi ierni curg de-a valma
Copiii de ieri, astăzi sunt bătrâni,
Ajuta-mă ca să iau bine seama
Că furtunile bat vârfuri de munţi.

Să caut esenţa veşnicei iubiri
În ochii blânzi si miloşi din Icoană
Şi să mă trezesc uşor în simţiri
Când nepăsarea mă îmbracă-n haină…

Ionel CROITORU : … mărește-ți timp

nepriceputule, ce-ți duci povara vieții
din brațul maicii până în al tău sfârșit,
mărindu-te pe tine și peste ani cu anii
ori poate-n bogății, tu ‘n suflet ești rănit.

te-ai pus povara lumii celor trecătoare,
în mintea ta grăbindu-te te-ai ostenit
când timpu-ți da îmbrățisări folositoare,
de Dumnezeu, în duh cu voia te-ai lipsit.

de te mărești tu frate ca străin, nu-ți pasă,
ai bucurii crezând că-s ale tale purtatoare,
aduci dreptatea pentru a ta viață născocită
uitând, că mică-i lumea în Palma Atotțiitoare.

mărește-ți timp, în picătura vieții bine dată
dându-ți ocol cunoaște faptele trăite-n tine,
te-ndreaptă de-ai greșit și răul de la toți le iartă,
ca până în sfârșit, prin tine, Dumnezeu fie slăvit.

nu-ți ridica păreri stricate și din plăceri povețe
iar ușurarea minții nu-ți trăi uitare-n conștiință,
cuvântul dat din glasul sfinților spre ascultare
mărește-l ca și timp, ca mântuirea ta ‘n Lumină .

mărește-ți timp, atât cât e nevoie într-un zâmbet
venit în mâna ta, ce altor suflete ca ajutor întinzi
și-n crucea pasului credintă te poartă ca exemplu,
că în Iisus Hristos e totul, e al tău suflet mântuit.

Ovidiu : poem mut

ieri m-am visat un mim ce nu ştia mima
aveam mănuşi de pânză, vroiam să fac ceva
şi-am vrut să trag de inimi, căci nu pot altceva
să smulg din toţi un zâmbet, dar nimeni nu zâmbea.

amestecat, am râs, am plâns şi n-am crezut
că fără vb multe, cam nu poţi fi văzut.
fără cuvinte dulci, tu nu mai poţi zâmbi
fără să spargi un “geam”, azi nu mai poţi iubi.

apropele, azi, e cel mai depărtat
şi fie vrem sau nu, e marele păcat
nu ne iubim vrăjmaşii, precum în cărţi e scris
şi alergăm cu toţi … spre locul interzis.

ştiu că e cel mai simplu a spune:nu se simte
cum să-i arăţi că îl iubeşti-fără cuvinte
inimă sus, credinţa poţi învinge
inbratiseaza-l azi şi sigur … va-nţelege.

…………………………………………

acum eu îţi lansez o simplă provocare
fără să spui nimic, fără să-i dai o floare,
arată-i celei dragi, din gesturi mult prea simple
că dragostea e mare, nu-ţi trebuie cuvinte.

Ionel CROITORU : dă-mi postul tău

dă-mi postul tău și dă-mi din a ta parte
iar ce renaște dă-mi din cuvântul tău,
dă-mi pasul către ce-ți dorești tu frate
ca lângă tine, credința, să fie postul meu.

de câte ori mă răzvrătesc cu mine
privesc din mine la genunchiul tău,
și-n suflet mă trezesc orfan de sine
că-n postul lacrimii nu-i postul meu.

dă-mi mâna ta, dar ce tu ai prietene
ce-n Dumnezeu cu post ai tot păzit,
lăsând din clipa ta un loc fără de nume
spre noi ființe, ce de Hristos s-au dăruit.

Silvia AVRAM : Draga mea

Tu ești un suflet bun și cald, ce are
Tot timpul resurse de iubire și iertare,
Și-aș vrea să-ți amintesc că TU și EU
Suntem zidite de același DUMNEZEU.

Tu știi că dragostea ce cuibărește-n noi,
De fiică, soră, soție sau mamă
E ca un fir, atât de bine și de strîns legat
Că nici un rău, de când e lumea nu l-a destrămat.

Să-ți amintesc că, prin ai tăi copii
Chiar de te stingi prin ei vei dăinui
Știai că viața noastră după moarte
Doar prin iubire merge mai departe.

În numele iubirii ce dă viață
Primește aceste rânduri drept povață,
Să treci prin viață cu iertare și iubire
Și Dumnezeu te va iubi pe tine.