Cristina ONOIU : Tăcerea

Dă-mi, Doamne, tăcerea ca să-mi fie bine,
Învăţa-mă să tac, că să-Ţi slujesc Ţie,
Să tac dacă nu am nimic de spus,
Să tac când am vorbit îndeajuns,

Să tac dacă am enervat pe cineva,
Să tac când iau povara altuia,
Să tac când trebuie să vorbesc,
Să tac şi mai mult să iubesc,

Să tac când sunt provocată,
Să tac când sunt iritată,
Când intru în Biserică să tac,
Voia Ta, Doamne, s-o fac,

Că Duhul Sfânt să îmi vorbească,
Şi n mine să sălăşluiască,
Când plec de la Biserică să tac,
Ca ce-am auzit să şi fac,

Când sunt ispitită să bârfesc,
Mai bine să tac decât să vorbesc,
Când vreau să critic pe cineva,
Mai bine critic viaţa mea,

Decât să vorbesc ce nu trebuie,
Mai bine tac şi mă rog Ţie.
Te rog, Doamne, să-mi dai puterea
Să învăţ şi eu ce e tăcerea,

Şi prin tăcere să mă smeresc,
Că mântuirea s-o primesc,
Şi să-ţi slujesc neîncetat,
Căci Tu Doamne nu m-ai uitat.

Amin.

Ionel CROITORU : timp

Tăcere, atât de-adânc, adânc peste tăcere,
înlanțuit din pragul inimii și-a infinitului durere
ce tainic mișcă gândul, luminii adunând unghere,
… tăcere!, că-n tine Inima, vorbește din a Sa tăcere.

In clipele ce trec prin glasul peste vreme,
ce-i întuneric lumină vezi, de vezi în timp de cruce
și locuri nepătrunse a strigătelor cu durere,
… tăcere!, vorbește Inima, vorbește-n tine cu tăcere.

Moment al minții ridicate-n duh și dincolo de stele
atât în timp, sau clipe răstignite ce lepădate-s la durere,
prin lacrimi vorbe rătăcesc, istorii sfinte și strigătul din ele,
… tăcere!, că-n tine Inima, vorbește pentru a ta vreme.

Poem al sufletului, poem al vieții peste moarte,
durere, timp ce din trecut își caută iar loc aparte,
glas vine peste cruce, glas peste creștini în noapte,
… tăcere!vorbește Inima, străpunsă-n cuie însângerate.

Ionel CROITORU : … darul …

De vei deschide ochii,
ca dar, pe acest pămant
și zâmbet larg al vieții
de vei afla în gând,
de-i pasul tău lumină
sau cerul vei simți plângând,
e bine să-nțelegi…
dar, să-nțelegi cuvântul dat
și clipa ce din loc în loc
a stat, cândva, ca dar a stat
prin brațul Său însângerat,
pentru ca tu, o! suflete,
în dar să fii mereu aflat.

De vei deschide ochii
prin darul Cerului lăsat
și-n glasul minții tale
pătrunzi a rugăciunii sfat,
de vei simți că firea ta
prin lacrimi s-a împraștiat,
e bine să-nțelegi…
dar, să-nțelegi crucea,
ce a ta inimă a purtat
prin adevăr, prin calea
răstignirii Sale și capul înspinat,
pentru ca tu , o! suflete,
să fii al vieții darul minunat.

Ionel CROITORU : Cu fața spre Tine …

cu fața spre Tine, se află adânc tăcerea
ce-n lacrimi limpezesc timpul, durerea,
spre Tine duc cărarea pocăinței și trăirea
adâncului suflet , aflându-i mângâierea.

cu fața spre Tine, răsare mila bucuriei
și zâmbetul căzut pe cruce iar se-nalță,
curajul stă-n tăcerea sufletului și-a iubirii
ce-nTine Doamne, e luptă creștinească.

cu fața spre Tine, se-aduce floarea de câmpie
natura slobozită în Duhul Tău, Te înconjoară,
pământu-i prins de rădăcina crucii ortodoxe
ce-n Tine Doamne, răbdarea vieții o înalță.

cu fața spre Tine e darul sufletului mântuire,
bunăvoință ce pare ăste-i lumi ca plină, lipsă
și înțelepte gânduri la cina Ta se vor ca jerfte,
dar, Ție Doamne, crucea răstignirii iar ridică.

cu fața spre tine, e Adevărul Vieții și e Calea
Iisus, fii răsărit luminii, Lumină peste-ntreg apusul,
călăuzind tăcerea pe-a crucii creștinului suflet
că-n Tine Hristoase … iubirea-i veșnică cu Duhul.

Silvia AVRAM : Dar spre Catedrala Neamului

Tu, neam frumos și aspru încercat
Ce ai un singur Domn, pe Dumnezeu
În timp ce parcă toate s-au schimbat
Tu ai purtat în suflet Crezul tău.

De la cîmpie pînă-n vîrf de munte
Stau mărturie sfîntă peste veacuri,
Prin văi ascunse și prin mîndre sate
Străvechi biserici, vechi cetăți și datini.

Timp, după timp, Cezarului i-ai dat
Dar n-ai uitat nicicînd de crezul tău
Biserici mîndre tu ai ridicat
Ofrande pentru bunul Dumnezeu.

Drept metereze-s turle de biserici
Străjeri sunt sfinții anume zugrăviți,
Și-n fața Crucii ce se-nalță către ceruri
Ne închinăm smeriți dar ocrotiți.

La temelia neamului stă scrisă
Credința noastră către Dumnezeu,
Căci mîntuirea ce ne-a fost promisă
O împărtășim cu toți prin Fiul Său.

Să ne unim în suflet și în gînd
Un dar, din darul nostru Domnului,
E timpul meu și-al tău pe-acest pămînt
Un dar spre Catedrala Neamului.

O Românie dragă, sfântă țară
Tu ești grădina Maicii Domnului,
Înalță ruga ta spre a Sa icoană
O rugă pentru Catedrala Mântuirii neamului.