Bianca PURTAN : Întuneric, dar Lumină

Se crapă pietrele de ger,
Afară ninge și îngheață
Iar eu nimic nu cer
Decât o mult mai caldă viață.

O lume tristă-i îmbrăcată
În haine sure de zăpadă,
Iar cerul nins și lunca toată
Nici o minune nu mai adă.

Nu-i alb, cum a fost odată,
E totul gri, întunecat,
E fruntea bradului uscată
Iar sărbătorile-s înnegrite, s-au uitat.

De sărbători acum e întuneric,
Nu-i veselie, nici lumină
Doar cel rău e mai puternic
Iar pace nu lasă să vină.

E lumea rea, s-a-nfumurat,
Vorbesc de rău pe-apropiați,
De Dumnezeu poate au-uitat,
Acum doar idolii nu-s mai uitați.

Dar aștept, și eu, și tu,
Cu sufletul plin de nădejde
Că într-o zi nu va fi NU,
Ci doar DA, “Dumnezeu ne mântuiește!”.