Samoilă REDNIC : Colindă

Am venit să colindăm
Colinda-i cu folos,
Colindăm Maicuții Sfinte
Că ne-a născut pe Hristos.

Colindăm Pruncului Sfânt
Colinda-i cu folos,
Că să știe tot creștinul
Că azi s-a născut Hristos!

Naștere ce-a împreunat
Cerul și pământul,
Pe oameni cu Dumnezeu
Cum a spus Cuvântul.

Am venit să colindăm
Colinda-i cu folos,
Lui Hristos să ne închinăm
La praznic Luminos.

Hai cu toți să colindăm
Colinzi de fericire,
Că Nașterea lui Hristos
Ne aduce mântuire.

Și mai vin colindători
Din deal, de pe colină,
Ei aduc în cântul lor
Lumină din lumină.

Să fim cu toții îmbăiați
De această Lumină,
Să avem peste tot anul
O viață mai senină.

Iar la anul care vine
Colinda-i cu folos
Sigur ne va fi mai bine
Din mila lui Hristos.

Iisus și Maica Sfântă
Iubesc colindătorii,
În Biserici se întâlnesc
De dragul Sărbătorii.

Samoilă REDNIC : Mărturisire

Sunt păcătosul nevrednic
Ce nu-l iubesc pe Dumnezeu,
Nu am dragoste de aproapele
Contrarul poruncilor sunt eu.

Gandu-i la cele pământești;
Dacă mi-ar fi la Hristos,
Ar fi un semn că Îl iubesc
Și în lume aș trăi cu folos.

Dacă nu împlinesc poruncile
Iată dovadă că nu-l iubesc,
Mintea nu gândește la Iisus
Și inima mi-o împietresc.

Nu cred în cele religioase
La viață veșnică nu gândesc
Lipsit de virtuți, plin de păcate
Cuvântul evangheliei nu împlinesc.

Neiubind pe aproapele
Am iubire de sine și mândrie,
Viață dezordonată, nechibzuită
Uneori sunt plin de mânie.

De-aș gândi mereu la Dumnezeu
Cu totul altfel m-aș purta,
Aș pune piedică păcatelor
Și întunericul mi-aș lumina.

Mă mărturisesc Ție, Hristoase
Că mai am multe, alte păcate;
Dar cu lacrimi îmi cer iertare
Din mila Ta îmi vor fi iertate.

Carmen: Sperante desarte

Era o fată în lume
Ce râvnea la fapte bune,
Dar în păcat petrecea
Astfel celui rău slujea.

Şi acesta hotărî
La Dumnezeu s-o pârască,
Dreptul să îi dăruiască
Să o pună la-ncercare
Chiar în ziua următoare.

Dimineaţa de îndată vine,
Dar mama ei rosteşte rugăciune
Ca fata ei să fie ocrotită
Şi ruga ei de mamă
I-a fost îndeplinită.

Trecu apoi o vreme,
Iar cel îmbătrânit în rele
Momentul aştepta.
Dar iată că spre ceruri
Mâinile îşi întindea o fată
Cerând ca sora ei să fie apărată.

Văzând că n-are nici un spor
Vicleanul chemă alte duhuri rele
Să-i vină în ajutor.
Dar se-auzi din depărtări
A fratelui  strigare, pentru a lui soră
Cerând la Domnul îndurare.

Apoi, apropiindu-se spre noapte,
Se auzeau ca nişte şoapte:
“Doamne, nu-i lăsa pe-aceia care
Mi-au fost sprijin şi-alinare!”

Miez de noapte se-apropia,
Iar vicleanul se gândea
Că tot omul va dormi
Şi prilej el va găsi.

Dar lumini în depărtare
Se vedeau prin neagra zare:
Monahii în rugăciune
Cuprindeau întreaga lume.

Iar diavolul ruşinat
Uşurel s-a depărtat,
Sperând să găsească-o zi
Când pe om ar birui.