Carmen : Pustnicul

Peste pădurile de brazi
Aflate sus în munţi
Spre care tot urcând
Cu greu poţi să pătrunzi,

În miez de noapte, se arăta
Lumină de foc mare,
Ce lesne se vedea
Din orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer
Un pustnic înălţa
Şi ruga sa aprinsă
La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor
Spre dânsul cobora,
Văpaie argintie
Îl învăluia.

Când cuviosul înceta
A inimii lucrare,
Atunci lumina dispare
În nesfârşita zare.

Silvia MOIAN : Copii de Craciun

Oricât de tineri sau bătrâni am fi,
De Crăciun suntem cu toţi, copii.
Aşteptăm cu nerăbdare, bradul să împodobim
Şi misterul sărbătorii, cu dragoste noi să trăim.

Bunul Dumnezeu, prin Moş Crăciun,iar ne trimite,
Trăiri şi bucurii, ce numai sufletul ne ştie.
Coboară din ceruri Domnul, ca prunc mic să se nască,
Din Prea Sfânta Fecioară şi-n mila-i mare, să ne mântuiască.

Copii în suflet să fim, iubind, tot răul să iertăm,
De Sfânta sărbătoare a Sfintei Naşteri să ne bucurăm.
Pentru că la suflete, de vom fi copii,
Bunul Dumnezeu, în Împărăţia sa ne va primi.

Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare,
Iubind, alături de cei dragi, să serbăm cu bucurie mare,
Să-l lăudăm pe Domnul cel Bun, ce har mult la toţi trimite,
Şi lângă bradul împodobit, să ascultăm cu inima, colinde.

Silvia MOIAN : Nimic nu e mai sfant

Nimic nu e mai sfânt pe acest pământ,
Ca Domnul Slavei, din Cerul său, de îngeri înconjurat,
Să coboare în peştera sufletului cea plină de păcat
Şi să aducă lumina, în duhul de cel rău încătuşat.

În sufletul zbuciumat de griji şi rele,
Chinuit de boli, nevoi, păcate grele,
Vine Pruncuşorul Sfânt, cu multa lui iubire,
Ca să aducă pace, speranţă şi multă bucurie.

Nu s-a îndepărtat că peştera-i murdară.
N-a lepădat dorinţa sufletului ce îl cheamă iară,
Ci vine să restaureze omul, care de Domnul s-a pierdut.
Vine să împace cu Tatăl, sufletul căzut.

Şi-n peştera cea rece şi întunecoasă
Vine să aducă lumina şi căldura cea dumnezeiască,
Cel ce din veacuri e prorocit,
Astăzi menirea-i sfântă cu tot omul a împlinit.

Şi în fiecare din noi, mereu e un Crăciun şi-o sărbătoare,
Mereu coboară Fiul, să se nască din Fecioara iubitoare,
Pătrunde-n inima şi-n fiinţa noastră toată
Şi ne îndumnezeeşte făcând haina sufletului iar curată.

Claudiu-Nicolae SIMONATI : Ruga pentru vrajmasi

Gândurile întunecate
Îndepărtează-le
Doamne Iisuse
din mintea mea.
Fii milostiv,
cu mine păcătosul
care,
am greșit
cu voie
și fără de voie.
Ajută-mi sufletul,
să ierte vrăjmașii,
văzuți și nevăzuți.
Mă rog,
Să-i ierți
Și,să-i îndepărtezi
de ispitele
răului.
Întoarce-i
pe calea cea dreaptă,
și, nu-i lăsa
să ajungă
la porțile Iadului.

Cristina ONOIU : Colind

Noi am venit să v-aducem
Veste bună prin cântare
S-a născut Mântuitorul
Azi e zi de sărbătoare.

S-a născut dintr-o Fecioară,
Ce Maria se numea
Prunc ales ce-avea s-aducă
Pentru oameni mântuirea

Creştinilor luaţi aminte
La taina ce s-a întâmplat
Dumnezeu a coborât
Să ne scoată din păcat.

Anul nou să vă aducă
Fericire, sănătate
Şi de fapte minunate
În viaţă să aveţi parte.

Bucuraţi-vă cu toţii
De-a Crăciunului magie
Rugaţi-L pe Dumnezeu
Să ne ierte pe vecie.

Silvia AVRAM : Intr-o pestera sarmana

Scump odor la sânul Maicii
Sta un prunc ce s-a născut
În mijlocul unei peșteri
Având fânul așternut.

Doar lumina unei stele
Luminează pe pământ,
Cel mai Sfânt tablou din lume
O Fecioară și un Prunc.

Îngerii, aduși de rază
Cântă imnuri îngerești,
Iar păstorii, se-nfioară
De-ale lor făpturi cerești

Ce priveliște smerită
Pentru ceruri și pământ,
Într-o peșteră sărmană
Se născuse Domnul Sfânt.

Magii încărcați cu daruri
Vin călăuziți de stea,
După o cale atât de lungă
Iată steaua poposea.

Și-au găsit, născut în iesle
Având steaua căpătăi,
Un pruncuț și o fecioară
Ce veghea la capul lui.

Îngerii, păstorii magii,
Covârșiți s-au minunat,
Săvârșind o primă rugă
Pruncului s-au închinat.

Maica Sfântă și cu Iosif,
Stau supuși și urmăresc,
Ce minuni se strâng în jurul
Pruncușorului ceresc.

Cu credință și iubire,
Se-ngrijesc de scump odor
Ascunzând în vremuri grele
Pruncul Sfânt și taina lor.