Elena MARIAN: Plugusorul

Bun găsit, cinstită gazdă,
Am venit să trag o brazdă,
Cu noroc şi dor de bine
Pentru anul care vine.

V-aş ara bucata toată,
Dar ştiu că aveţi o fată,
Fata vi-i de măritat
Şi cred că ne-aţi aşteptat.

Cu plăcinte şi cu vin
Să vă meargă tot în plin.
Zi din fluier măi flăcău,
Căci tăcând îţi şade rău.

Strigaţi toţi cu glasul tare:
Trăiască fata cea mare,
Să-i dea Dumnezeu de toate
Spor la muncă, sănătate.

Pentru gazdă şi ai ei,
Ziceţi ura, măi flăcai.
La anul şi la mulţi ani!
Ia mai îndemnaţi flăcăi!
Hăi! Hăi!

Carmen : Ne pregatim

Noi acum ne pregătim
Pe Hristos ca să-l primim
În casa sufletului curată,
Împodobită, aranjată.

La preot ne spovedim
Şi căinţă dovedim;
De-am fost robit de păcat
De Domnul voi fi iertat.

Pe semeni ne străduim
Să-i iertăm, să îi iubim,
Căci ei sunt ai noştri fraţi,
Nu-i mâhniţi, nu-i supăraţi!

Copiii cu toţi-aşteaptă
Noaptea asta minunată
Va veni şi Moş Crăciun
Să le-aducă tot ce-i bun.

Ei au fost ascultători
De părinţi, fraţi şi surori,
La şcoală au învăţat
Note bune au luat.

Deci acum cu mulţumire
Pruncului să-i dăm mărire
Că se naşte să ne dea
Nouă, mântuirea Sa.

Carmen : Pustnicul

Peste pădurile de brazi
Aflate sus în munţi
Spre care tot urcând
Cu greu poţi să pătrunzi,

În miez de noapte, se arăta
Lumină de foc mare,
Ce lesne se vedea
Din orice depărtare.

Acolo mâinile spre cer
Un pustnic înălţa
Şi ruga sa aprinsă
La Domnul ajungea.

Harul sfinţitor
Spre dânsul cobora,
Văpaie argintie
Îl învăluia.

Când cuviosul înceta
A inimii lucrare,
Atunci lumina dispare
În nesfârşita zare.

Elena MARIAN: Catre mos Craciun

Trăiască România!
Trăiască tot ce-i bun!
Trăiască Moş Crăciun!

Să vie-n fiecare an
Cu sacul plin de bunătăţi
Şi la şcolarii mai sărmani
S-aducă hăinuţe şi cărţi.

Iar cei cuminţi şi-ascultători
Şi din părinţi cu stare,
Sunt mulţumiţi cu prăjituri
Şi-o săniuţă de plimbare.

Elena MARIAN: Hero

Ai fost al casei credincios
Şi te-am ţinut cu drag,
Prindeai uşor de sus un os
Şi te-aşezai pe prag.

Pe ploaie, pe ninsoare sau pe vânt,
Ne săreai înainte,
Şi îţi plăcea să te alint,
Spunându-ţi dulci cuvinte.

Erai însă neiertător,
Şi turbai de mânie,
Când îndrăznea vreun trecător,
De poartă să se ţie.

Dar într-o noapte neuitată,
Ţi-au dat “prietenii” otravă
Credinţa ta n-o mai voiau,
Dar n-au făcut mare ispravă.

Azi curtea e stingheră fără tine,
Gina crede c-o să mai revii,
Nu te-am înlocuit cu nimeni,
Deşi nopţile ne par pustii.