Silvia AVRAM: Patimas sau patimit

Orice om în a sa viață
Pe pămînt cât a trăit,
L-a încercat cumva ispita
Sau chiar el a ispitit.

Tulburat de a ta soartă,
Din orice nemulțumit,
Todeauna tinzi să crezi
Că doar tu ai pătimit.

Celuilalt de lîngă tine,
Îi atribui tot ce-i rău,
Tu ești cel mai pătimit,
Tu ești ispitit mereu.

El e cel ce te-nvrăjbește,
Tu nu ești un învrăjbit,
El gândește rău de tine,
Tu nicicînd nu ai gândit.

Judecând mereu pe altul,
Singur tu te-ai osîndit.
Care-i partea ta de vină
Pătimaș sau pătimit?

Razvan CLAUDIESCU : Doina mortii trupului

Taina morţii este moartea dreptului şi moartea păcătosului,
Suflet despărţit de trup trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui,
În împărăţia spirituală a îngerilor după faptele sale bune sau rele,
Sufletul se uneşte cu îngerii cei buni, sau cu îngerii căzuţi în iad,
Pe pământ sunt zile, nopţi, şi ani; dincolo de mormânt nu este decât veşnicie,
Timpul de după moarte, adică veşnicia “A treia, a noua şi a patruzecea zi”
Misterul morţii este poarta prin care sufletul, despărţindu-se de trup, intră în veşnicie.
Dincolo de mormânt împărăţia timpului nu există.

Razvan CLAUDIESCU : Rugaciunea inimii

Ai milă de mine păcătosul…
Doamne Dumnezeule,
Iisus Hristos ca Împarat al universului,
Si stăpânul nostru,

Darul pe care l-am primit,
De la Iisus Hristos în sfântul botez,
O binecuvantare sfântă,
Pentru a nu intra în păcat,

Cheia vieţii duhovniceşti,
Este disciplina minţii,
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu,
Miluieşte-mă pe mine, păcătosul.

Razvan CLAUDIESCU : Ave Maria

Un univers de cascade orbite-s de lumina din zare,
Un univers de lumini îşi poartă în minţi insomnia,
Angelicul cor neobosind îţi aduce cântare
Ave Maria!

Şi noi pe pământ în umbrire vrem să aducem lumină
Când reci insomnii ne îneacă în oceanul de gheaţă
Arde din noi sărăcia cu o fulgerare senină,
Arde neruşinarea din faţă-mi!

A cerului bramă-i deschisă şi slava de-acolo coboară
Armonii invizibile ne cheamă acolo la ceruri
Şi toţi de aici urcăm spre cer ca pe-o scară
Îmbătaţi de misteruri.

Şi poetul poeme nu scrie de tristeţe, de dor, de iubire,
Un univers de lumini îi poartă în minţi insomnia
Poetul prin vremi versuia poeme-n neştire
Despre Ave Maria.

Razvan CLAUDIESCU : Apocalipsa

Căci vremea este aproape.
Mărturisesc oricui aude cuvintele
prorociei din cartea aceasta că,
dacă va adauga cineva ceva la ele,
Dumnezeu îi va adăuga urgiile
scrise în cartea aceasta.
şi dacă scoate cineva ceva
din cuvintele cărţii acestei proorocii,
îi va scoate Dumnezeu partea lui
de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă,
scrise în cartea aceasta.

Razvan CLAUDIESCU : Laudati-l pe Domnul

După cum vestea proorocul,
Astăzi a sosit sorocul,
Mieluşelul Domnului,
Dat în jertfă omului,
Să învie-n Slavă mare,
Spre păcatelor- iertare,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!
Astăzi mare bucurie,
Tot creştinul să o ştie-
Mieluşelul Domnului,
Dar păstor al omului,
A intrat în casă
Nu-l mâhni să iasă,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!
Astăzi seacă lacrima
Şi zdrobeşte patima
Căci mieluşul Domnului,
Împăratul omului,
Raiul ţi-l găteşte
Chemând părinteşte,
Lăudaţi pe Domnul şi vă închinaţi!

Carmen: Intinerim

Întinerim, îmbătrânind în fapte bune,
Cu fiecare clipă întinerim,
de ne apropiem, Doamne, de Tine.

“Înnoise-vor ca ale vulturului
tinereţile tale”,
cântă psalmistul David;

Să înnoim haina sufletului,
în orice vreme,
prin spovedanii.

“Fericiţi cei ce nădăjduiesc în Domnul”;
Slavă lui Dumnezeu,
cu mulţumire, să-i aducă tot omul.

Silvia Avram: Imparateasa mea…

Împărăteasa mea, popas al mângîierii,
Pe drumul vieții m-ai sprijinit mereu,
Căci lacrimile mele înfrigurate
Ți-au spus atâtea de necazul meu.

Ți-am spus atâtea din frageda mea viață,
Icoanei Tale atâtea i-am rostit,
Iar ruga mea și temerile mele
Cu Tine Maică le-am împărtășit.

La vreme de ispită și durere
Când sufletul mi-era prea răvășit,
M-am resemnat în rugă și tăcere,
Iar Tu m-ai protejat, m-ai ocrotit.

Te rog, Presfântă Maică și Fecioară,
Să-mi fii alături Tu și Fiul Tău,
Iar celor ce se roagă către Tine
Să-i miluiești și să-i iubești mereu.

Maria-Lucia CORNEA : Departe de Tine

Departe de Tine eu nu pot trăi,
Căci lacrima e mult mai sărată
Şi e ferecată a inimii poartă
Ca să pot Doamne cu Tine grăi!

Departe de Tine cerul e înnorat,
Iar soarele parcă nu-mi  răsare,
Ochii nu pot să privească în zare
Totul este gol şi prea întunecat.

Departe de Tine simt că mă sufoc
Fumul durerii e atât de dens,
Şi viaţa s-ar scurge fără sens
De nu eşti Domne pe primul loc.

Departe de Tine nu am odihnă
Când clopotul inimii bate fără rost
Prin lacrimi, rugăciuni şi post
Te chem iar, blânda mea Lumină!