Carmen: Iubire de-as avea

De aş avea iubire
Către Creator,
Ruga mea ar fi
Cuprinsă de fior.

Credinţă de-aş avea
În Domnul meu preabun,
Vrăjmaşii aş ierta,
N-aş vrea să mă răzbun.

Dragoste de aş avea
Către Dumnezeu,
Nimic în viaţa aceasta
Nu mi-ar părea prea greu.

De aş avea credinţă
În Domnul cel ceresc,
Păcatul, cu căinţă,
Să îl mărturisesc!

Nic : Munca

Munca întreţine viaţa
Şi de-aceea să muncim;
Nu e viaţă pentru muncă,
Ci muncim ca să trăim.

Orişicare ar fi munca,
Fie grapă sau cosit,
Ţăranul munceşte într-una
Şi se simte fericit.

Fierarul, pe nicovală
Bate fierul înroşit,
Iar lucrul acesta
Este iarăşi răsplătit.

Croitorul coase haine
Cu acul cel mititel,
Dar acesta minunat
Face lucrul frumuşel.

Cizmarul cu gheata-n mână
Pentru-n lucru de nimică
Bate cu ciocanul cuiul:
Dar, chiar “dacă nu curge, pică”.

Zidarul cu cărămida,
Zideşte casa cea mare,
Lucrul nu e chiar uşor,
Dar de-aici câştig el are.

Vedem de aici, că munca
E o brăţara de aur,
Sau, mai bine zis, aduce
Un foarte mare tezaur.

Datoria nostră este,
De copil şi de şcolar,
Să-nvăţăm mai multă carte,
Să ne facem nouă dar.

Nic : Mosorasul vietii

Cu fiecare zi ni se scurtează viaţa
Şi-al vieţii mosoraş îşi rupe mereu aţa
Şi fiecare mică parte din mosor
Sunt ani şi ani de trudă, de trai istovitor.

Te-ntrebi, o, drag prieten, pentru ce trăieşti?
Ai tu un scop în viaţă pe care-l urmăreşti?
Te-ntreb: tragi vreo speranţă, de viaţă ţi-este dor?
Nu vezi, vai, cum se bat mulţi câini pentru mosor?

Te uiţi cum se deapănă, întâi, un fir mic
Şi deodată se rupe şi cade ca nimic.
Urmează apoi un altul, un alt fir de păr
Şi e ceva mai lung, mai plin de adevăr.

O, vai, drag mosoraş, subţire te-ai făcut
Şi cât erai de mare, dar mult ai mai scăzut
Şi-ncetul cu încetul te-ai micşorat mereu
Şi-ai dat acum pe faţă ceea ce sunt eu.

O, nu demult, mosor mic, nevinovat,
Eram copil. De-atunci te-ai depănat,
Te-ai micşorat continuu, mai ai prea puţin păr
…………………………………………………..
Şi, totuşi, eşti mereu tânăr şi-ncurajator.