Luca Ionel BRANISLAV: Fericit barbatul

Fericit bărbatul care în Tine se încrede,
Care ziua şi noaptea în mintea sa Te vede,
Ţie se închină şi mereu se roagă Ţie,
Preasfântă, Preacurată Fecioară Marie!

Fericit bărbatul care Te are ca Ocrotitoare,
De nimeni nu se teme, în veac nimic nu-l doare,
Pururea e vesel şi Îţi cântă osanale,
Nădejde preaaleasă, Preasfântă Născătoare!

Fericit bărbatul ce are nădejdea toată
În ajutorul Tău, Preasfântă şi Preanevinovată,
Căci Tu îl ocroteşti şi îl sprijini tot mereu,
Iar la sfârşitul vieţii îl duci la Dumnezeu.

Te rog acum pe Tine, Preasfântă Născătoare,
Să-mi fii acum şi mie Zid de apărare,
De boli şi de necazuri mereu să mă fereşti
Şi ticălosul meu suflet de iad să-l mântuieşti.

Silvia AVRAM: Mi-e tare dor

Mi-e dor de anii ce-au trecut
Și inima-mi suspină,
Și mă întreb de am pierdut
Iubirea Ta divină.

Căci dacă toată viața mea,
De s-ar opri puțin,
Aș cântări de s-ar putea
Și zâmbet și suspin.

Și suferințe și iubiri
Căință și păcat,
Nădejde sau dezamăgiri
Și tot ce-am adunat.

Le-aș pune toate la un loc
Și mult le-aș judeca,
Căci nu vreau, Doamne, să te pierd,
Din necredința mea.

Cristina ONOIU: Buna dimineata, Doamne!

Cât de frumos este, Doamne,
Dimineaţa, când în lume
Soarele pe cer răsare,
Ca o binecuvâtare!

Atunci când îngerii-n ceruri
Îţi înalţă numai imnuri,
Pe noi vine să ne-ncânte
Imnul păsărilor sfinte.

E un concert înălţător,
Ce te mângâie uşor,
Ce îţi alină durerea,
Lăsându–ţi doar fericirea.

O linişte sufletească,
Din bucuria cerescă,
Te înalţă cât mai sus,
La tronul lui Iisus.

Atunci simţi că tu poţi spune:
Bună dimineaţa, Doamne!
Mulţumesc că m-ai trezit
Şi paşii mi-ai călăuzit .

Mulţumesc că m-ai lăsat,
Pe-acest pământ luminat,
Să văd creaţia Ta,
Să mă minunez de ea.

Mare minune mai este,
Când soarele se iveşte,
Frumos şi strălucitor,
Ca stăpânul tuturor.

El ne-nchipuie Treimea
Sfântă, ce–o vedem cu firea:
Tatăl în cer ne iubeşte,
Sfântul Soare străluceşte,

Tatăl ne-a trimis de sus,
Pe Fiul Său Iisus,
Să ne aducă mântuirea
Şi în suflet fericirea.

Aşa soarele ne-aduce
Lumina lină şi dulce,
Un dar binecuvântat,
Ce Dumnezeu ni l-a dat.

Duhul Sfânt e mângâirea,
De la El vine puterea,
El pe noi ne întăreşte,
Gândul ni-l povăţuieşte.

Aşa soarele trimite
Căldura , ce ne permite,
Să fim protejaţi mereu
Şi iubiţi de Dumnezeu.

Strălucirea soarelui
E privirea Tatălui,
Ce ne veghează mereu
Şi ne fereşte de rău.

Mulţumim Ţie ,Părinte,
Şi de sus Tu ne trimite,
Căldură blândă şi lumină
Binecuvântări în inimă.

Iartă–mă şi mă ajută
Ca în această grea luptă
Cât trăiesc eu să pot spune
“Bună dimineaţa, Doamne!”.

Silvia AVRAM: Sa invatam de la copaci

Se-nalță falnic către nori
Cu brațele vânjoase încă,
Un mândru și semeț copac,
Iar măreția lui te-ncântă.

Și-atunci te-ntrebi fără să vrei
Tu, om, ce ești atât de mic
Și-ai vrea să știi cumva povestea
Copacului îmbătrânit.

Câți ani trecut-au peste dânsul,
Atâtea ploi și vijelii,
Câte povești în miez de noapte
I s-au șoptit în nopți târzii.

Iar iernile cele geroase
L-au dezvelit de haina sa
În gemetele fioroase
Când vîntul parcă-l biciuia.

Și verile, ce veri toride!
Ce vijelii, ce ploi, ce arșiți,
Cum poți să crești așa semeț,
Când tu înduri atîta patimi?

Acestea toate te-au călit
Și-n toată vitregia vremii
Întodeauna stând smerit
Îți faci cărare către ceruri.

De am putea și noi să fim
Așa statornici ca și tine,
Să nu cădem la primul val
Sau chiar la prima vijelie.

Tu prin răbdare ai cîștigat
Un rol imens în fața lumii,
Pe lemnul unui Sfânt copac
Stă scrisă jertfa omenirii.

Silvia AVRAM: Oda Maicii Domnului

Printre Sfinți și Heruvimi
Pe pământ sau înălțimi,

O făptură minunată,
Mult iubită, venerată
Prea mărită, lăudată,
Stă Fecioara Preacurată.

Fericită-ntre femei,
Poartă rodul dragostei,
Dragostei neprihănite
Și-a iubirii infinite.

A primit cu umilință
Cu răbdare și credință,
De la înger o Vestire
Ce-a rămas în nemurire.

Cuvântul lui Dumnezeu
Prins-a rod în trupul său,
Din Fecioară Preacurată,
Maică Binecuvîntată.

Și-a crescut la sânul Său
Chiar Fiul Lui Dumnezeu,
Iar cuvîntul profețit
Prin Fecioară s-amplinit.

Iar când Fiul Tău iubit
Stă pe Cruce răstignit,

Tu Fecioară Preacurată
Maică Binecuvîntată,
Rabzi și plângi îndoliată,
Maica noastră-înlăcrimată.

Tu ce știi că Fiul Tău
Este însuși Dumnezeu,
Strîngi în brațe Fiu iubit,
Torturat și răstignit,

Iar suspinul Tău de mamă
Lanțul morții îl destramă;

Și-ale tale rugi fierbinți
Preschimbate-n rugăminți
Către Fiul Tău iubit,
Ce menirea și-amplinit;

A venit ca să se nască,
Pentru noi să se jertfească,
Iar prin Sfânta Înviere
Să ne-aducă mângîiere.

Pentru Tine, Maică Sfântă,
Îngerii din ceruri cântă,
Sfinții toți te preamăresc
Și tot neamul creștinesc.

Maică blândă, iertătoare
Pentru noi mijlocitoare,
Maica celor necăjiți
Și-a celor năpăstuiți.

Oamenii din lumea-ntreagă
Se închină și se roagă
Chipului Tău Preacinstit,
În biserici zugrăvit

C-ai purtat la sânul Tău
Pe Fiul Lui Dumnezeu.

Maică a milostivirii
A iertării și-a iubirii,
Îți aducem rugă aleasă
Doamna noastră Împărăteasă.

Luca Ionel BRANISLAV: Inger sau calugar

Se aude-n depărtare
Un cântec preafrumos,
Ce-ar putea să fie oare?
Un imn Domnului Hristos.

Al cui e cântul drăgăstos
Atât de lin şi de sublim
Atât de dulce şi duios,
O fi pe-aici vre-un Heruvim ?

O fi vreun îngeraş căzut
Între oamenii ce pier,
Care plânge nevăzut,
Căutând calea către cer?

Văd în depărtare-un munte
Şi nici ţipenie de om,
Oare muntele să cânte
Pe aşa un dulce ton ?

Mă apropii-ncetişor,
Dar mă opresc mirat:
Oare acest vântişor
Să cânte-atât de minunat?

Lângă munte am ajuns
La o peşteră micuţă,
Cine oare stă ascuns
Aici, că o vrăbiuţă ?

Intru, dar cu mare teamă
Micindu-se inima mea,
Şi fără să mă bage-n seamă,
Un monah, plângând, cânta.

Şi cânta el şi plângea
Ca fiind al nimănui,
Tot muntele se întrista
Şi plângea de jalea lui.

Iar când în duh se bucura,
Şi stâncile se veseleau,
“Osana” peştera cânta
Şi cu toţi slavosloveau.

Şi cânta cântec de dor
Cum n-am auzit nicicând,
Către al sau Mântuitor
Atât de trist, smerit şi blând.

Tristeţea lui mă întrista
Şi cu el plângeam şi eu,
Cântul lui mă veselea
Şi mă ‘nălţa la Dumnezeu.

Multă vreme am stătut
Topindu-mă în al sau zel,
Că aşa mi s-a părut
Că ceru-ntreg este în el.

Poate a fost o minune,
Acea albă floare de nufăr,
Nici acuma nu pot spune
De-a fost înger sau călugăr.

El demult este plecat,
Dar mai răsună pe pământ,
Glasul lui imaculat,
Glasul imnului cel sfânt.

Luca Ionel BRANISLAV: Iti multumesc, Iti multumesc!

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, Preasfânta mea Stăpână,
Că m-ai purtat prin viaţă, ţinându-mă de mână,
Să nu mă nimicească vrăjmaşii mei cei tari,
Să nu mă jefuiască ceata de tâlhari.

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, Maică Preacurată,
Că mi-ai fost în viaţă ca o mamă-adevărată,
M-ai îngrijit şi m-ai hrănit cu dragoste de Dumnezeu,
M-ai învăţat, m-ai ajutat şi m-ai ocrotit mereu.

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, o, Bunătate negrăită,
De Domnul binecuvântată şi de îngeri mult slăvită,
Căci ai primit în inima Ta săgeată,
Pentru mine păcătosul şi pentru lumea toată.

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, că ai născut pe Dumnezeu,
Creatorul, Făcătorul şi Mântuitorul meu,
Care pentru mine a suferit şi a murit,
Care pe mine, de iad m-a mântuit.

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc, a toate Împărăteasă,
Regină preacurată, a cerului mireasă,
Maică a luminii, a păcătoşilor scăpare,
Stăpână peste îngeri, a lumii binecuvântare.

Şi acum, în veşnicie, împreună cu părinţii,
Îngerii şi mucenicii, cuvioşii şi toţi sfinţii,
Într-un glas, fără-ncetare Te măresc şi Te slăvesc
Şi pentru tot ce ai făcut, Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc!