Să cad este omenesc,
Să mă scol, dumnezeesc.
Singur de voi merge-n viaţă
Cine-mi va da o povaţă?
Răul pot să schimb în bine,
Dacă, Doamne, eşti cu mine.
Să cad este omenesc,
Să mă scol, dumnezeesc.
Singur de voi merge-n viaţă
Cine-mi va da o povaţă?
Răul pot să schimb în bine,
Dacă, Doamne, eşti cu mine.
E doar o simplă întâmplare
Universul şi tot ce-i pe pământ?
E doar un joc ce-n lume noi trăim?
Întoarce-i Doamne la credinţă
Pe cei bolnavi şi-n suferinţă!
O, Maică preafrumoasă
La suflet şi la chip,
Aleasă împărăteasă
Pe lume ai venit.
Tu să te bucuri veşnic
Cu Fiul tău iubit,
S-ajuţi pe fiecare
Să fie fericit.
Cine Îl vrea pe Hristos
Îl urmează curajos,
Este vesel, mulţumit,
Căci de Domnul e iubit.
Cine-l ştie pe Hristos
Cu toţi se poartă frumos,
Pe vrăjmaşi nu îi urăşte,
Răul nu îl socoteşte.
Cine-l simte pe Hristos
Are chipul luminos,
Râvneşte cu bucurie
La cereasca Împărăţie.
Cine-l roagă pe Hristos
Are tot ce-i de folos,
Şi la alţii dăruieşte,
Timpul nu îl risipeşte.
Ai mei sârguitori “prieteni”,
Care doar binele-mi doresc
Şi care în scurtimea vieţii
Cu dor nespus mă însoţesc,
Ca să îmi facă iar un “bine”
Preamult şi azi se străduiesc.
Ajută-mă, Iisuse,
Pe nimeni eu să nu urăsc,
Ci singur, doar păcatul,
Iar oamenii să îi iubesc.
Păcatele cu noi se luptă
Şi pun adesea stăpânire,
Chiar dacă noi nu vrem,
Peste firava noastră fire.
Fecioara cea mai Sfântă
E mama lui Iisus
Şi maica tuturora
A noastră-n Ceruri sus.
Tu suferi pentru lume,
Cu noi eşti în nevoi,
Tu eşti întotdeauna
Alăturea de noi.
Copii în grea durere
Sărmani şi necăjiţi,
De inima de mamă
Se simt ei ocrotiţi.
Că mama îi nădejdea,
Izvor de mângâieri;
Dacă îi spui durerea
Tu capeţi noi puteri.
Când suferinţa celor mulţi
Încerci să o alini,
Să nu uiţi nici o clipă
De bunicii tăi divini.
A căror inimi bat acum
Mai mult doar pentru tine,
Urmează-le povaţa
Căci ei îţi vor doar bine.