- Duhului Sfânt -
Te-am pierdut… cum pierde cerul
Multe stele într-o noapte,
Te-am pierdut, cum pierde timpul
Clipe dulci şi minunate…
Te-am pierdut… cum pierde omul
Rugăciunea, făr’ să ştie…
Te-am pierdut, cum pierde pomul
Câte-o frunză ruginie…
Te-am pierdut…cum pierde marea,
Printre stânci, câte-un val…
Te-am pierdut, cum pierde zarea
Câte-un munte, câte-un deal…
Te-am pierdut… cum pierde omul
Câte-o zi, fără de ştire…
Te-am pierdut, cum pierde dorul
Câte-un drag, câte-o iubire…
Te-am pierdut… cum pierde mintea
Un gând bun, care adună…
Te-am pierdut, cum pierde gura,
Aruncată, o vorbă bună…
Te-am pierdut… din al meu suflet
Bucurie… Nerostită…
Şi-acum plâng… fără răsuflet…
Inima… mi-e pocăită…
Te-am pierdut… Duhule Sfinte,
Vino iar de mă învie!
Nu lăsa, că mă cuprinde
Neagra moarte!… stă să vie…
Te-am pierdut… Dulce Iubire…
Te-am pierdut… Blândă Lumină…
Vino! … Te chem ca pe-un Mire…
Recunosc, c-am fost de vină…
Poezie dedicată Părintelui Teofil Părăian
February 6th, 2010 | Posted in Mihaela SLAINA | Comments Off
Inima de gheaţă este transparentă,
Prin ea poţi vedea ce poartă în sine;
Ea conservă la rece sentimente,
Omenia o păstrează bine.
Este tare în vremuri de frig,
Rezistă la ger, la furtună.
Nimic nu o poate schimba,
Decât o adiere de căldură.
February 1st, 2010 | Posted in Carmen, poezii crestine, Poezii de prietenie, Poezii de suflet, Poezii iarnă, poezii religioase, Poezii scurte, versuri crestine, versuri poezii, viata | Comments Off