Mihaela SLAINA: Te-am pierdut…

– Duhului Sfânt –

Te-am pierdut… cum pierde cerul
Multe stele într-o noapte,
Te-am pierdut,  cum pierde timpul
Clipe dulci şi minunate…

Te-am pierdut…  cum pierde omul
Rugăciunea, făr’ să ştie…
Te-am pierdut, cum pierde pomul
Câte-o frunză ruginie…

Te-am pierdut…cum pierde marea,
Printre stânci, câte-un val…
Te-am pierdut, cum pierde zarea
Câte-un munte, câte-un deal…

Te-am pierdut… cum pierde omul
Câte-o zi,  fără de ştire…
Te-am pierdut,  cum pierde dorul
Câte-un drag, câte-o iubire…

Te-am pierdut…  cum pierde mintea
Un gând bun, care adună…
Te-am pierdut, cum pierde gura,
Aruncată, o vorbă bună…

Te-am pierdut…  din al meu suflet
Bucurie…  Nerostită…
Şi-acum plâng… fără răsuflet…
Inima…  mi-e pocăită…

Te-am pierdut…  Duhule Sfinte,
Vino iar de mă învie!
Nu lăsa, că mă cuprinde
Neagra moarte!…  stă să vie…

Te-am pierdut… Dulce Iubire…
Te-am pierdut… Blândă Lumină…
Vino! … Te chem ca pe-un Mire…
Recunosc,  c-am fost de vină…

Poezie dedicată Părintelui Teofil Părăian