Maria-Lucia CORNEA: La Parintele Arsenie, la Prislop

Ne-am adunat mii şi mii
Veniţi din toata ţara,
Ce ardem de dor ca nişte făclii
Ca să ne ridici, părinte, povara.

La Sfânta Ta Pomenire
Porniţi de prin văi şi munţi,
Suntem cea mai tare oştire
De mireni, monahi şi părinţi.

Am venit să ne  închinăm
Cu pioşenie la al Tău mormânt,
Cu recunoştinţă să sărutăm
Crucea din lemnul cel sfânt.

Azi părinte, la cer te avem
Al nostru scut în nevoi,
Cu tine alături purcedem,
Fără temeri de amarnice ploi.

Ajută-ne ca drepţi să stăm
În Sfânta noastră credinţă,
Exemplul brazilor să luăm
Străjuindu-te cu recunoştinţă.

Cristina ONOIU : Viata Parintelui Arsenie Boca (in versuri)

1. Multumesc iubit, Pãrinte Dumnezeu,
Cã ne ocroteşti şi ne aperi mereu
Ne-ai lãsat mijlocitor,
Şi al nostru  îndrumãtor
Cu smerenie,
Pe iubitul, Sfânt Pãrinte Arsenie.

2. Fraţii creştini de pretutindeni, azi vã spun
Viaţa unui Sfânt Pãrinte foarte bun
Vã rog sã luaţi aminte
La frumoasele cuvinte,
Nu plecaţi,
Lãsaţi grijile şi ascultaţi.

3. Într-un sat, Vaţa de Sus, din Hunedoara,
Se nãştea un prunc ce-avea sã schimbe ţara,
Din pãrinţi creştini, iubiţi,
Care erau fericiţi
C-au  nãscut
Un copil ce-avea  sã fie Sfânt.

4. A lui mama se numea Cristina,
Şi-a avut în pântece lumina,
Cãci ea a visat  frumos:
Luna, soare luminos
Şi gândea
“Oare ce avea sã fie acest copil în viaţa sa?”

5. Tatãl sãu, ce Iosif se numea,
Nume pruncului, Zian punea
Şi cu cât timpul trecea,
Zian repede creştea
Şi-asculta
De pãrinţii care spre bine-l  îndrepta.

6. Mai târziu, dupã ce şcoala a terminat,
Viaţa,  Domnului, pe-acest pãmânt, şi-a închinat
A intrat în mânãstire
Şi-o frumoasã vieţuire
Ca de Sfânt,
A avut pânã a plecat de pe pãmânt.

7. În Muntele Sfânt este trimis,
Şi acolo minune mare s-a  scris,
S-a  rugat la Dumnezeu,
Sã îl ajute mereu
Şi sã-i dea
Un duhovnic  sã-l  îndrume în viaţa grea.

8. Crezând cã nu-i  vrednic de–ajutor,
Maicii Sfinte, s-a rugat cu foc şi dor,
Atunci o mare minune,
Cum numai Sfinţii pot spune
S-a întâmplat,
Maica Sfântã, sus pe munte l-a urcat.

9. Pe Serafim de Sarov l-a întâlnit
Şi–acesta viaţa i-a povãţuit,
Cu post şi cu rugãciune
A primit înţelepciune
Şi-a venit
Înapoi la Sâmbãta unde-a slujit.

10. Devine stareţ al Sfintei Mãnãstiri
Şi îndreapta lumea chiar şi din priviri,
Avea dar proorocesc,
Nefiind cu duh lumesc
Şi îndrepta,
Pe tot pãcãtosul, care-l asculta.

11. Avea ochi albaştri şi senini,
Ochi ce te cutremurau, divini,
Nu puteai sã îi priveşti,
Decât doar sã te smereşti
Şi vedeai
Puterea lui Dumnezeu, când îi priveai.

12. Toţi  creştinii din ţarã îl cãutau
Sã îi cearã  sfaturi, sã-i ajute îl rugau.
Mustra dur pentru pãcate,
Avea vorbe minunate
Şi iubea
Pe tot pãcãtosul care se-ndrepta.

13. Mai târziu este trimis din Fãgãraş,
La obştea din Prislop, sfânt lãcaş,
Urmãrit de securişti,
Creştinii sunt foarte trişti
Da ’l  urmau,
Se duceau dupã-al lor Sfânt şi lãcrimau.

14. În continuare este urmãrit,
Luat în râs, de alţii chiar batjocorit.
Prislopul devine atunci
Sfântã  obşte, dar de maici,
Duhovniceascã,
Îndreptatã cãtrea calea îngerescã.

15. De la Prislop l-au dus la Canal,
A fost chinuit, lovit brutal
La fel ca Mântuitorul,
A rãbdat pentru poporul
Cel lovit
De comunism, de urã şi asuprit.

16. S-a întors din nou la mãnãstire,
Pentru a salva creştini de la pieire,
Era urmãrit mereu,
De duşmanul cel mai rãu
De atunci,
Securiştii care n-au scãpat de munci.

17. A fost chinuit prin închisori,
A suportat chiar şi deportãri,
A suferit cu rãbdare,
Pentru răsplata cea mare
Ce avea
Sã primeascã şi cununa aevea.

18. Mai târziu la Drãgãnescu este dus
O Bisericã-n al Bucureştiului apus,
Este urmat de creştini,
Chiar de-ndura orice chin,
Cu bucurie,
Pentru Domnul suferea orice urgie.

19. Acolo Sfântul Pãrinte  a pictat
Biserica Sfântã  cu har minunat,
Dar a pictat cu tãrie,
În suflete bucurie
Şi cuvânt
Credincioşilor de pe acest pãmânt.

20. Pentru cã avea darul proorocesc,
Şi-a vãzut sfârşitul, aşa cum era firesc,
Ştia cã va suferi ,
Cã duşmanii-l vor lovi,
Dar rãbda,
Pentru cã avea sã îşi ia plata sa.

21. Ai plecat, Pãrinte, pe Cãrare,
A Împãrãţiei dulce, rarã, floare,
Te-ai dus sus la Dumnezeu
Ca sã ne veghezi mereu,
Pe vecie
Şi sã fim cu toţii în Împãrãţie.

22. Îţi mulţumim, Pãrinte, cã ne-ai ajutat,
Cã ne-ai fost alãturi şi ne-ai ascultat.
Sã nu ne uiţi drag  Pãrinte,
Pentru noi roagã-te, Sfinte,
Sã venim,
În Împãrãţia Domnului .

Amin .

Maria-Lucia CORNEA : Veniti la Prislop!

Din Ţara Făgăraşului cu fior
Spre Ţara Haţegului cu dor,
Pornesc cu patos, cu inima arzând
La Prislop la un Sfânt mormânt.

Părintele îmi întinde mâna
Şi mă ajută să ţin bine cârma,
Ca să nu am oprelişti pe cale
Să mă izbească vântul în rafale.

Arsenie, părintele, mă cheamă
La mormant, dar înaintez cu teamă
N-am reuşit să-mi schimb purtările
Fiind vrednică de toate ocările.

Lui vreau să-i arăt veşmântul
Murdar, întinat de tot păcatul
Şi îi cer să mă ajute să-l albesc
Prin lacrimi, rugă şi dar ceresc.

Veniţi cu toţii la mormânt
Să vedeţi cum poate un sfânt
Să vă spele-n lacrimi, de păcat
Pacea să vă dea şi un suflet curat.

Maria-Lucia CORNEA : Va fi o judecata!

Cândva va fi o judecată
Dreaptă, fără mituire;
Voi fi şi eu acolo odată,
Nu voi putea cere milostivire.

Cum voi putea ca să privesc
Faţa Domnului cea Sfântă ?
Nu voi putea să îndrăznesc
Când faptele mele cuvântă.

Atunci lacrimile nu vor folosi
Nici rugăminţile cu ardoare,
Când eu aici pe-acest pământ
N-am înţeles că sunt călătoare.

Voi da seama de fiece cuvânt
Spus fără băgare de seamă,
De viaţa ce s-a scurs în vânt
De faptele-mi ce o îngaimă.

Când toţi în cer se desfătează
De Maica Sfântă şi de Sfinţi
Şi drepţii toţi se minunează,
Eu să ard în scrâşnetul de dinţi?

Maria-Lucia CORNEA : In post

În post noi cultivăm tăcerea
Ca pe cea mai râvnită roadă
Şi alungăm de la noi părerea,
Care duce la clocotită sfadă.

Ne-am pus pecetea pe buze
Şi ochii la Cer voim să-i înălţăm,
Gândurile ca ale toamnei frunze
Încercăm să le mai măturăm.

Rugăciunile sunt mai fierbinţi
Din inimi sincere descătuşate,
Vorbim cu Domnul Iisus şi Sfinţi,
Cu Maica Sfântă, cu tenacitate.

Încercăm sufletul să-l curăţim
De la hrană să ne înfrânăm,
Un om nou vrem ca să zidim
Păcatul din noi să îl înfierăm.

Ne înfrânăm trupul pământesc
Ca să curăţim sufletul de patimi,
La Sfântul Dositei mă gândesc
Şi la ucenicul lui, prin lacrimi.

În post acei Sfinţi postitori
Viaţa lăuntrică au desăvârşit,
Iar noi ca păcătoşi muritori
Să nu trecem pe drumul bătătorit?

Gândurile exterioare le pecetluim
Mintea o facem slugă ascultatoare
La cer să privească, la lucrul sublim,
De la cele telurice să zboare!

Maria-Lucia CORNEA : Serafim de Sarov

O stea luminoasă călăuzea poporul
Din pustia Sarovului spre cer,
Era blândul Serafim-iubitorul
Ce primea oricare suflet stingher.

Atâta bucurie duhovnicească avea
Şi atâta iubire pentru fiece om,
Cu vorba blândă pe toţi mângâia
Şi răcorea ca umbra unui pom.

Prin post şi rugă neîncetată,
Nevoinţe ascetice de neînchipuit,
Cu viaţa ca roua de curată,
Harisma străvederii i s-a dăruit.

Tămăduia bolnavii de suferinţa mare,
Când ruga lui la cer s-a înălţat,
Şi bolnavii făceau ascultare
Şi Icoana Maicii Sfinte au sărutat.

Pe buze numele Domnului avea,
Iar în minte şi inimă purta
Comoara de preţ pe care o ducea
Şi dulceaţa cerească o gusta.

I-a fost sprijin Împărăteasa Luminii
Şi paşii mereu i-a îndrumat,
Când cu sufletele albe ca şi crinii
La Diveevo obştea de maici a înfiinţat.

Şi dacă azi în cer sălăşluieşte
În soborul Sfinţilor Părinţi,
Serafim de Sarov nu părăseşte
Pe cei ce au credinţă în Sfinţi!

Maria-Lucia CORNEA : Saracie

La casa unui sărac
Cu o mulţime de copii,
Azi e frig ca în cerdac
Nu au cu ce se încălzi.

În farfuria lor la masă
Supa de linte-i de trei zile,
Dar la copii nici că le pasă:
“Azi e bine că avem pâine!”

Dar ei ştiu să mulţumească
De orice bun au înainte
Şi ştiu pe Domnul să slăvească
Din a lor inimă fierbinte.

Iar tatăl lor, vai, sărmanul!
E vlăguit de grea muncă,
Cu greu câştigă banul
De traiul îl mai înfurcă.

Dar îl mângâie copilaşii
Cu glas lin de clopoţei
Şi îi mai liniştesc paşii
Ca nişte suavi îngerei.

“Noi tată, ştii tu bine,
Suntem bogaţi pe lume
Când Domnul Iisus vine
La noi la rugăciune.

Şi Maica Sfântă, tată,
Din Icoană ne zâmbeşte
Ce ne mai trebuie, iată,
Când Ea ne călăuzeşte?”

Mihaela SLAINA : Muntele Athos

sălaşul Maicii Domnului şi inima mea

Muntele Athos, e împletit din curcubee,
E ca  o preafrumoasã, albă, orhidee…
El a’nflorit de-acum, nepãmântesc,
Ca sã îl vãd, aşa cum îl iubesc…

Atunci când coboarã Maica Sfantã pe pãmânt,
Vârful îi este-acoperit de-un nor alb şi sfânt,
Care-i de fapt o-ntraripatã adunare,
De îngeri şi de heruvimi, pânã spre mare…

Ei cântă-ncet, încât abia se-aude versul lor,
Şi e venit chiar dintr-un  colţ de Rai, cerescul nor,
Razele aurii ce ies din el, încãlzesc vieţi
Şi privitorii, rămaşi fãrã grai, devin poeţi…

Din stâncile umblate de a lor cãutare,
Au răsărit, înlãcrimate, dulci izvoare…
Din inimile lor fierbinţi ca un tăciune,
A izvorât un mare-ocean de rugăciune…

Pietrele sunt într-o mereu-îmbrãţişare
Şi se întrepãtrund, de-atâta-nfiorare…
Copacii-s înfloriţi, înmiresmându-se-ntre ei
Şi drumurile-s albe, precum un şir de miei…

Iarba, e de un verde, abia acum nãscut,
Iar cerul se sfârşeşte în Raiul nevãzut…
Dar marea, ce se zbate val după val, i-un cânt,
În mângâierea-dulce-a  Duhului cel Sfânt…

Am vrut, demult, să vin la tine Munte sfânt,
Dar sunt femeie slabă, cu ochii de pământ…
Şi–apoi, eu ştiu, nu mai sunt ca un copilaş,
Aici, doar Maica Domnului are sãlaş!

Carmen: Avem sfinti

Avem sfinţi ce mijlocesc
Către Dumnezeu
Pentru cei care-i cinstesc
Şi-i cheamă mereu.

Domnul ruga le-o împlineşte
Căci Lui i-au slujit,
Cu iubire şi credinţă
Cât timp au trăit.

Acum în cer vieţuiesc
Doar în fericire
Pe Hristos ei îl slăvesc,
I-aduc mulţumire.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Bucura-te, Marie

(stihuire pentru copii)

Bucură-te pe vecie
Cea plină de har, Marie,
Domnu-i cu tine mereu,
Cu tine-i Dumnezeu.
Eşti binecuvântată,
Între femei minunată,
Şi e binecuvântat
Rodul trupului tău curat,
Care este Iisus,
Fiul Celui de Sus.
O, Maica lui Dumnezeu,
Sfântă Marie, mereu
Roagă-te pentru noi,
Păcătoşii în nevoi,
Acum şi-n ceasul morţii,
Să ne mântuim cu  toţii.

Amin.