1. Multumesc iubit, Pãrinte Dumnezeu,
Cã ne ocroteşti şi ne aperi mereu
Ne-ai lãsat mijlocitor,
Şi al nostru îndrumãtor
Cu smerenie,
Pe iubitul, Sfânt Pãrinte Arsenie.
2. Fraţii creştini de pretutindeni, azi vã spun
Viaţa unui Sfânt Pãrinte foarte bun
Vã rog sã luaţi aminte
La frumoasele cuvinte,
Nu plecaţi,
Lãsaţi grijile şi ascultaţi.
3. Într-un sat, Vaţa de Sus, din Hunedoara,
Se nãştea un prunc ce-avea sã schimbe ţara,
Din pãrinţi creştini, iubiţi,
Care erau fericiţi
C-au nãscut
Un copil ce-avea sã fie Sfânt.
4. A lui mama se numea Cristina,
Şi-a avut în pântece lumina,
Cãci ea a visat frumos:
Luna, soare luminos
Şi gândea
“Oare ce avea sã fie acest copil în viaţa sa?”
5. Tatãl sãu, ce Iosif se numea,
Nume pruncului, Zian punea
Şi cu cât timpul trecea,
Zian repede creştea
Şi-asculta
De pãrinţii care spre bine-l îndrepta.
6. Mai târziu, dupã ce şcoala a terminat,
Viaţa, Domnului, pe-acest pãmânt, şi-a închinat
A intrat în mânãstire
Şi-o frumoasã vieţuire
Ca de Sfânt,
A avut pânã a plecat de pe pãmânt.
7. În Muntele Sfânt este trimis,
Şi acolo minune mare s-a scris,
S-a rugat la Dumnezeu,
Sã îl ajute mereu
Şi sã-i dea
Un duhovnic sã-l îndrume în viaţa grea.
8. Crezând cã nu-i vrednic de–ajutor,
Maicii Sfinte, s-a rugat cu foc şi dor,
Atunci o mare minune,
Cum numai Sfinţii pot spune
S-a întâmplat,
Maica Sfântã, sus pe munte l-a urcat.
9. Pe Serafim de Sarov l-a întâlnit
Şi–acesta viaţa i-a povãţuit,
Cu post şi cu rugãciune
A primit înţelepciune
Şi-a venit
Înapoi la Sâmbãta unde-a slujit.
10. Devine stareţ al Sfintei Mãnãstiri
Şi îndreapta lumea chiar şi din priviri,
Avea dar proorocesc,
Nefiind cu duh lumesc
Şi îndrepta,
Pe tot pãcãtosul, care-l asculta.
11. Avea ochi albaştri şi senini,
Ochi ce te cutremurau, divini,
Nu puteai sã îi priveşti,
Decât doar sã te smereşti
Şi vedeai
Puterea lui Dumnezeu, când îi priveai.
12. Toţi creştinii din ţarã îl cãutau
Sã îi cearã sfaturi, sã-i ajute îl rugau.
Mustra dur pentru pãcate,
Avea vorbe minunate
Şi iubea
Pe tot pãcãtosul care se-ndrepta.
13. Mai târziu este trimis din Fãgãraş,
La obştea din Prislop, sfânt lãcaş,
Urmãrit de securişti,
Creştinii sunt foarte trişti
Da ’l urmau,
Se duceau dupã-al lor Sfânt şi lãcrimau.
14. În continuare este urmãrit,
Luat în râs, de alţii chiar batjocorit.
Prislopul devine atunci
Sfântã obşte, dar de maici,
Duhovniceascã,
Îndreptatã cãtrea calea îngerescã.
15. De la Prislop l-au dus la Canal,
A fost chinuit, lovit brutal
La fel ca Mântuitorul,
A rãbdat pentru poporul
Cel lovit
De comunism, de urã şi asuprit.
16. S-a întors din nou la mãnãstire,
Pentru a salva creştini de la pieire,
Era urmãrit mereu,
De duşmanul cel mai rãu
De atunci,
Securiştii care n-au scãpat de munci.
17. A fost chinuit prin închisori,
A suportat chiar şi deportãri,
A suferit cu rãbdare,
Pentru răsplata cea mare
Ce avea
Sã primeascã şi cununa aevea.
18. Mai târziu la Drãgãnescu este dus
O Bisericã-n al Bucureştiului apus,
Este urmat de creştini,
Chiar de-ndura orice chin,
Cu bucurie,
Pentru Domnul suferea orice urgie.
19. Acolo Sfântul Pãrinte a pictat
Biserica Sfântã cu har minunat,
Dar a pictat cu tãrie,
În suflete bucurie
Şi cuvânt
Credincioşilor de pe acest pãmânt.
20. Pentru cã avea darul proorocesc,
Şi-a vãzut sfârşitul, aşa cum era firesc,
Ştia cã va suferi ,
Cã duşmanii-l vor lovi,
Dar rãbda,
Pentru cã avea sã îşi ia plata sa.
21. Ai plecat, Pãrinte, pe Cãrare,
A Împãrãţiei dulce, rarã, floare,
Te-ai dus sus la Dumnezeu
Ca sã ne veghezi mereu,
Pe vecie
Şi sã fim cu toţii în Împãrãţie.
22. Îţi mulţumim, Pãrinte, cã ne-ai ajutat,
Cã ne-ai fost alãturi şi ne-ai ascultat.
Sã nu ne uiţi drag Pãrinte,
Pentru noi roagã-te, Sfinte,
Sã venim,
În Împãrãţia Domnului .
Amin .