Silvia MOIAN : Te caut

Te caut tăcut printre stele,
Mă adâncesc în dulcea lor sclipire.
Dar nu acolo eşti o, Doamne
Ci mai aproape vii de mine.

Te caut prin păduri ce murmur
În adierea vântului de toamnă.
Printre izvoare ce cobor la vale,
Simţind cum glasul Tău mă cheamă.

Şi printre flori mă uit alene.
Iar în culoarea lor armonioasă,
Caut un chip ce sufletul îmi odihneste
Şi calea spre lumină îmi pregăteşte.

Te caut printre stele şi-n natură
Şi ştiu că pretutindeni eşti în toate.
Dar te găsesc atât de aproape Doamne
În sufletu-mi ce tinde spre zări înalte.

Şi acolo unde locuieşti aduci lumina,
Spălând păcatele ce aspru m-au rănit.
Tu mângâi, bucuri, aduci uşurare
Şi faci în suflet Raiul pe pămant.

Ioana : Crucea

Gingaşe flori ce azi împodobiţi
Cinstita Cruce în biserica străbună,
Ce fericite trebuie să fiţi,
Că v-aţi făcut Mântuitorului cunună.

Crucea care atunci, la Răstignire,
Era cumplit însângerată,
Acum, de multe, minunate flori,
Cu dor aprins e-nconjurată.

Iar în curând va apărea
Pe cer, în slavă negrăită,
Sfârşitul lumii ea va anunţa
Şi judecata cea nepărtinită.

Ioana VOICILA DOBRE : Poem de credinta

Fiecare pas ce-l fac
mi-e călăuzit de Tine.
Cu viaţa mă împac
şi simt, Doamne, ce e bine!

Orice gând pe care-l am,
îl trimit întâi la Tine.
Ca o pasăre pe ram,
ciripind voios, revine.

Fiecare vorbă-a mea
tot cuprinde şi răsfaţă,
Fiindcă ştiu că are-n ea
de la Tine, multă viaţă.

Fiecare întâmplare
ce mi-ai dat a o trăi
are-o pildă de-nchinare
şi-i izvor de bucurii.

Si-apoi oamenii îi simt
ca trimişi în calea mea
dinspre Tine, ca pe daruri
să-i primesc cu inima.

Apa, focul şi pământul,
cerul, soarele şi luna
Mi-ai trimis să-mi fie sprijin
vieţii întotdeuna!