Poezii Ortodoxe

Cine oare a creat
Tot ce este minunat?
Cerul plin cu stele-n noapte,
Florile înmiresmate,

Omul bun şi iubitor
Plin de dragoste şi dor,
Neaua albă sclipitoare,
Vorba cea mângâietoare.

Valurile înspumate,
Căinţa pentru păcate,
Adierea vântului,
Cutezanţa gândului.

Susurul izvoarelor,
Saltul căprioarelor,
Zâmbetul de copilaş
Jucăuş şi drăgalaş,

Cântecul înălţător,
Focul cel mistuitor,
Răsărit-apus de soare,
Rouă, ploaie şi ninsoare,

Păsări multe colorate,
Peştii înotând prin ape…
Este doar o întâmplare
Tot ce este bun sub soare?

Tot ce-i sfânt şi luminat,
Însuşi Domnul ni le-a dat!

În cea ageră-ţi privire
Se ascunde nemurire.
Vocea clară, cristalină
De viaţă este plină.

Tinereţea ce o ai
Domnului cu drag s-o dai.
C-un gând bun să însoţeşti
Pe-orice om ce întâlneşti.

Iar de ai vreo supărare
Maica Domnului-i scăpare
De-i vei spune suferinţa
Îţi va-ndeplini dorinţa.

Tolba cu păcate
S-o arunc e cu dreptate,
Ca să n-o iau după moarte.

Toate păcatele mele,
De se-adună, se fac grele.
Cum voi merge-n rai cu ele?

De le voi mărturisi
Domnul mă va milui
Pierdute ele vor fi.

Era o fată-odată
Ce mai mereu plângea
Şi nimenea din lume
N-o putea mângâia.

De ce plângi, măi fetiţo,
Hai, ia priveşte-n sus
Nu vezi acum tu, oare,
Pe Mirele Iisus?

De ce mai plângi fetiţo,
Hai, ia priveşte-acum
Spre Maica iubitoare
Te va-nsoţi la drum.

Pe Maica Mângâierii
Mereu să o cinstim,
Şi-n toată viaţa noastră
Pe ea să o iubim!

Tu te-ai născut pe lume
Ca să ne mântuieşti
Şi voia Tatălui din ceruri
De-a pururi să-mplineşti.

Ce ar fi fost lumea
Fără de Tine-acum?
Poate o mare de lacrimi,
Un munte-înalt de fum.

Preasfântă Maică
Ajută-ne mereu!
Urcuşul către Domnul
Devine tot mai greu.

Dă-ne tărie şi răbdare
Lupta bună să luptăm,
La grele încercări
Biruinţă să aflăm.

Dimineaţa începe c-o rază de soare,
Florile îşi deschid suave petale;
Domnul ne dă lumină,
Cerească binecuvântare.

Mirosul lor plăcut, viu parfumat
Este de oameni mult admirat;
Harul cel Sfânt pătrunde în inimi
În chip minunat.

Râd flori înveşmântate
În colorate petale.
Sub sclipiri vesele de soare;
Taina credinţei, cât e de mare!

O fetiţă scumpă-aveţi,
De ea să vă îngrijiţi
Şi poate şi-un alt copil
În curând o să primiţi.

Nu este altă femeie
Tot aşa cum este mama,
Nu mai este alt bărbat
Tot aşa cum este tata.

Şi orice s-ar întâmpla,
Orice ceartă sau durere,
Numai dragostea-ntre voi
Să o aveţi în vedere.

Să iertaţi de v-aţi greşit,
Să uitaţi tot ce-a fost rău,
S-o luaţi de la-nceput,
Oricât vă va fi de greu.

Doar uniţi veţi reuşi
Bine-n viaţă să trăiţi
Şi pe-ai voştri dragi copii
Să îi faceţi fericiţi.

Maica Sfântă e salvarea mea
Din orice împrejurare grea.
Ruga noastră o primeşte
Căci pe oameni îi iubeşte.

Când sfârşitul va veni
Pe-al său Fiu va îmblânzi,
Mânia să-i potolească,
Lumea să o mântuiască.

La judecata cea grea
Mult ne poate ajuta
Iertare va mijoci
Pentru toţi ce-o vor cinsti.

Căci Fiul pe Maica Sa
Oricând o va asculta,
Rugăcinea-i împlineşte,
Tot ce vrea îi dăruieşte.

Când nici un om din lume
nu va mai suferi,
Când frate pe-al său frate
nu se va duşmăni,

Când orice muritor
în rai va fi primit,
Şi-n iad nu va fi nimeni
amarnic chinuit,

Atunci, numai atunci
fi-voi fericită.
Chiar dacă eu de nimeni
nu aş mai fi iubită.

În livada lui Hristos
Mulţi copii tu ai adus
Ca să cânte tot voios
Într-un cor armonios.

În livada lui Hristos
Vreau şi eu cu ei să fiu
Deci îndreaptă-mă mereu
Pe drumul cel luminos.

Să fim toţi tot împreună
Cu Mama noastră de mână,
Să ne veselim frumos
În livada lui Hristos.