Cornelia BERENDE : Suferinta

Cine poate oare a spune,
Câte lacrimi sunt în lume?
Cine poate să arate,
Câte lacrimi sunt vărsate?

La tot pasu-i suferinţă,
Deznădejde, umilinţă,
Viaţa pe pământ îi chin,
Împletită în suspin.

Mame multe-s disperate,
Căci copiii sunt pe moarte,
Mulţi copii sunt întristaţi
Căci părinţii i-au lăsat.

La tot pasul este chin
Suferinţă şi-ntristare,
Viaţa este doar suspin
La tot pasul este jale.

Multe văduve jelesc,
Soţii lor le părăsesc
Şi rămân cu greutate
Dusă-n spate pân’ la moarte.

Multe boli şi întristare
Sunt în lumea asta mare,
Toate sunt îngăduite
Pentru faptele cele multe nelegiuite.

Cine poate să arate,
Suferinţa întregii lumi?
Câte sunt feţe brăzdate
Având pe ai săi nebuni…

Multe chinuri, multă jale
La tot pasul întâlneşti
Nu e nimeni fără lacrimi,
Mai puţin poţi să zâmbeşti.

Multă boală şi suspin
Are omul pe pământ,
Viaţa îi împletită în chin
Până va intra în mormânt.

Doamne, câte lacrimi sunt,
Şterge-le cu a Ta milă
Şi să fie-acest pământ
Inundat de a Ta lumină.

Carmen : Strigat de copil

Un copil la Cer striga
Răzbunare el cerea
Pentru mama sa.
Că de viaţă l-a lipsit,

Nicidecum nu l-a iubit,
În pântece l-a omorât
Fără milă.
El n-ar fi voit.

“-Nu mă omorâţi!”

Disperat striga
Copilul ce-abia se vedea.
Dar nimeni nu l-a auzit,
Şi-apoi a murit.

Pe el mama nu l-a vrut,
Deşi i-a fost fiu,
Dacă el ar fi trăit
Ar fi iubit-o mult.

Măcar de l-ar fi lăsat
Să se nască,
Ar fi vrut şi el s-o vadă,
S-o cunoască.

Şi să-i dea şi lui hăinuţă,
Haină albă şi călduţă
Şi apoi nume să-i dea,
Să-l boteze.

Acum de Rai n-are parte,
De Hristos el stă departe,
Nume n-are în Cartea Vieţii,
Ci e-n moarte.

Alţi copii, veseli în Rai
Cântă-n cor voios,
Bucuroşi, imnuri de slavă
Domnului Hristos.

Dar cu ei nu poate fi,
Le e-n veci străin,
Nu va ajunge niciodată
În Raiul divin.

Plânge tot nemângâiat
Sufletu-i îndurerat,
Şi doar pocăinţa mamei,
Greu, l-ar fi salvat.

Oare, mama lui nu ştie că,
De când a fost zămislit,
Dumnezeu un suflet sfânt
Lui i-a dăruit !

Dacă el s-ar fi născut,
Ar fi îndrăgit-o mult,
Şi Domnul nu i-ar fi lăsat,
I-ar fi ajutat.

Mame dragi, nu vă jucaţi,
Copiii nu-i avortaţi,
Că ei nu sunt jucării,
Ci au suflet, ei sunt vii !

Rodica : Chemarea

Domnul este lângă noi,
Doar nu Îl vedem;
Însă inima îl simte,
Ne dă un îndemn.

Să Îi ascultăm chemarea
Când ne strigă,
Să Îi urmăm cărarea
Fără frică.

El va fi mereu cu noi,
Dacă şi noi vrem;
Ne va scoate din nevoi,
Fii ai Lui suntem.

De Hristos să nu fugim,
Nu vom reuşi.
Ce vrea El, noi să dorim,
Mult ne va iubi.

Cu El bine ne va fi
Pe pământ şi-n Cer,
Bucuroşi vom vieţui,
Chiar de-i cald , sau ger.

Silvia MOIAN : Eu stau si bat

Eu stau la uşa ta si bat.
De ce ţii sufletu-ncuiat ?
De ce nu vrei să mă primeşti pe Mine ?
Căci Eu, vreau ca să fiu mereu cu tine.

Şi clanţă Eu nu am afară.
De vrei, mă laşi să intru în astă seară,
Sau mâine dacă vei voi.
Dar vezi , o dragul meu, să nu întârzii.

Eu te iubesc, îţi ştiu trecutul, te-am creat.
De ce vrei să mai duci o viaţă în păcat ?
Cu Mine, lumină o să ai şi pace.
Iar sufletul în întuneric, nu va zace.

Eu stau la uşa ta şi bat.
De ce ţii sufletul încătuşat ?
Deschide şi primeşte harul meu divin
Şi atunci vei deveni din rob al patimii, stăpân.

Mai am răbdare să te aştept, dar până când?
Un vis e viaţa ta şi ceasul va suna curând.
De vrei să fii deapururi fericit cu adevărat,
Primeşte-n suflet pe divinul Împarat.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Ia pilda…

Ia pildă de la Preasfânta Născătoare:
pe Domnul Iisus iubeşte-L cum l-a iubit Ea,
fii pentru copii o mamă iubitoare,
neprihănitul suflet nicicând nu-l întina.

Ia pildă de la Sfântul Gheorghe, ostaşul:
lancea şi scutul cu tine poartă-le mereu,
pe balaurul din gânduri, pe vrăjmaşul,
ucide-l făra milă, oricât ţi-ar fi de greu.

Ia pildă de la Sfântul Ioan Damaschin,
făcător de stihuri. Şi viaţa-ţi cenuşie
toarn-o acum în psalmi divini. Cu sufletul plin
fă-ţi din clipe goale cântec şi poezie.

Ia pildă de la Sfinţii Fără-de-Arginţi:
vindecă-i pe oameni de patimi şi beţie.
Smerita cugetare, în înnoite minţi,
vorba cuviincioasă mereu cu ei sa fie.

Ia pildă de la Sfântul Constantin cel Mare:
tu, crucea să o vezi pe cerul credinţei.
Semnul creştinesc să-ţi fie îmbărbătare,
viaţă şi nădejde, poarta biruinţei.

Priveşte la ei, căci au fost oameni ca tine,
ce astăzi, în ceruri, stau la masă cu Hristos.
Ei te-nsoţesc pe drum şi te-ntăresc, creştine,
căci viaţa lor în Domnul e-o pildă cu folos.

Silvia MOIAN : Priveste-te

Priveşte-te în oglinda sufletului tău,
Acum cât încă mai e vreme.
Când încă poţi, să faci ce este bun
Şi să îţi schimbi reaua ta vrere.

Priveşte adânc, să vezi de poţi
Ca să găseşti pierdute fapte rele.
Şi să nu pleci când ceasul va suna,
Pierdut în vraja lor, nepregătit, cu ele.

Te uită bine înlăuntru tău,
De ce să îţi mai porţi povara ?
Căci e aşa uşor, să scapi de ea,
Dacă asculţi în sufletu-ţi chemarea.

Lumina Lui, ce luminează lumea
Vrea şi în tine să aducă luminarea.
Primeşte-o în casa sufletului tău
Şi atunci ai să îi simţi cu adevărat lucrarea.

Gabriel IORDAN-DOROBANŢU : Rugaciune pentru dezlegare de farmece

Înviază Dumnezeu, gândul vrăjmaş
risipească-se ca fumul ucigaş,
în calea vântului, ca fumul ucigaş.

Risipeşte, Doamne, reaua pătimire
şi dă vieţii mele însănătoşire,
sufletului robit însănătoşire.

Risipeşte al vicleanului farmec viu,
ce sufletul mi-l pierde pasăre-n pustiu,
dă-i un strop de apă păsării-n pustiu.

Risipeşte vraja care se răzbună,
sufletu mi-e zdrobită pasăre-n ţărână,
albă si zdrobită pasăre-n ţărână.

Dă-mi stihul cel dulce din Sfânta Psaltire
să biruiască vicleana nălucire,
cuvânt din Psaltire peste nălucire.

Sfântul Tău Nume să-nfricoşeze acum,
pe îngerul căzut, pe magul cel nebun,
cu Sfântul Tău nume, ceartă-l pe cel nebun.

Vădeşte lumii întregi pe cel viclean,
farmecul viu trimis prin gândul cel viclean,
Oh, Doamne, întoarce gândul cel viclean.

Sufletului meu dă-i tihna cea dulce,
vraja risipeşte cu Sfânta Ta cruce,
scutul meu să fie Sfânta Ta cruce.

Şi-atunci, Sfinte, chiar şi în a morţii vale,
eu voi sta-n picioare, Numele Tău-i zale,
Alţii vor cădea, Numele Tău-i zale.

Carmen : Lemn cinstit

Multe lucruri scumpe un copil avea,
Dar la unul el mai ales ţinea;
Era un baston de lemn învechit
Ce de-al său bunic era folosit.

Într-o zi de iarnă, când gheaţă era,
Cu al său bunic încet se plimba;
Când deodată gheaţa pe loc s-a crăpat,
Iar copilul în apă a alunecat.

Dar bunicul lui repede a-ntins
Bastonul ce-l avea şi-ndată l-a prins;
De la greu înec el a fost salvat,
Bunicul însă nu a rezistat.

Căci de încercare şi de boli slăbit,
Doar puţine zile el a mai trăit.
De atunci bastonul cu drag l-a păstrat,
Amintire vie că l-a ajutat.

Tot aşa Hristos viaţa şi-a jertfit
Pe-o cruce de lemn fiind răstignit.
Pe noi de la moarte ca să ne salveze,
Spre raiul ceresc să ne îndrepteze.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Apocalipsa Sfantului Ioan talmacita in stihuri

CAP.1

Ioan trimite urări de bine la şapte Biserici.
În Patmos are cereasca arătare. El vede
pe Fiul Omului între şapte sfeşnice, având în
mâna dreapta şapte stele.

1. Tatăl a descoperit cele ce vor să vină,
Fiul le-a trimis trimis prin înger de lumină
robului Său Ioan prin înger de lumină…

2. Dumnezeu le-a descoperit la vremea potrivită
lui Iisus Hristos în dragostea nemărginită
Fiului iubit al Său în dragostea nemărginită…

3. Fericit cel ce citeşte şi cel ce ascultă,
cuvintele proorociei căci vremea este scurtă,
cel ce le păstrează, căci vremea este scurtă.

4. Ioan, urare celor şapte Biserici creştine,
har vouă şi pace de la Cel ce vine,
de la Cel ce era şi de la Cel ce vine.

5. De la cele şapte duhuri nepământeşti,
har şi pace de la cele şapte duhuri cereşti,
dinaintea tronului, cele şapte duhuri cereşti…

6. Şi de la Cel dintâi născut în veci Iisus Hristos,
Domn al împăraţilor şi martor credincios,
Domnul nostru Iisus, martorul Cel credincios…

7. Domnul cel Care ne iubeşte şi ne-a dezlegat,
prin scump sângele Său ne-a mântuit de păcat,
Care ne iubeşte şi ne-a mântuit de păcat…

8. Şi Care ne-a făcut pe noi împărăţie,
preoţi ai Domnului pentru veşnicie
şi de la Tatăl Său, Dumnezeu din veşnicie.

9. Iată, El vine pe nori cu slavă mare,
toate seminţile cu lacrimi amare,
Îl vor vedea şi-L vor jeli cu lacrimi amare.

10. El vine cu slavă şi putere, amin,
fie slava şi puterea pe veşnicie, amin,
slava şi puterea în vecii vecilor , amin.

11. Atunci cei ce L-au străpuns Îl vor vedea din plin,
căci El vine cu norii şi cu slavă, amin,
orice ochi Îl va vedea venind cu slavă, amin.

12. Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul,
iată, zice Domnul, tot ce este, Nemărginitul,
Cel ce era şi Cel ce vine, Nemărginitul.

13. Pentru Dumnezeiescul cuvânt şi pentru Hristos,
eu, Ioan, părtaş la suferinţă în Patmos,
pentru mărturia în Iisus eram în Patmos.

14. Fost-am în duh în zi de duminica sfântă,
un glas vui în urmă mea care înspăimântă,
un glas ca de trâmbiţă care înspăimântă.

15. Ce vezi acum scrie cu mâna ta în carte,
trimite celor şapte Biserici de departe,
la Efes, Smirna şi Tiatira de departe.

16. Trimite la Pergam, Sardes şi Filadelfia,
timite carte până la Laodiceea,
s-ajungă cuvântul până la Laodiceea.

17. Glasul ce vorbea să-L aflu, am căutat,
şapte sfeşnice de aur mi s-au arătat,
Cineva era în mijloc când mi s-au arătat.

18. Se asemănă cu Fiul Omului în toate,
înveşmântat era în haine luminate,
haine lungi pân’ la călcâie şi luminate.

19. Un brâu de aur strălucea în a Lui lumină,
încins pe sub piept şi cu slavă deplină,
strălucea în lumină şi cu slavă deplină…

20. Părul alb ca lâna şi al zăpezii covor,
ochii Lui ardeau ca focul cel mistuitor,
când mă priveau, ardeau ca focul cel mistuitor.

21. Avea picioarele ca arama înroşită,
glasul Lui ca vuiet de apă nesfârşită,
ce vuieşte în cascadă, apă nesfârşită.

22. Şapte stele sclipeau în mâna Domnului,
în mâna dreaptă şi-o sabie în gura Lui,
cu doua tăişuri strălucea în gura Lui.

23. Faţa Îi era ca soarele la amiază,
ce în toata puterea pământul luminează,
ca soarele cel aprins ce pământul luminează.

24. Am căzut precum un mort la picioarele Lui,
de înfricoşata măreţie a Domnului,
precum un mort fost-am de măreţia Domnului.

25. El mâna dreapta asupra mea şi-a coborât:
N-ai teamă! Cel dintâi şi Cel de pe urmă sunt,
Ce-s viu! Cel dintâi şi de pe urmă sunt.

26. Mort am fost şi am înviat pentru veşnicie:
N-ai teamă! Cheile morţii fost-au date Mie.
N-ai teamă! Cheile iadului fost-au date Mie.

27. Scrie acestea ce ai văzut pentru crezământ,
cele ce sunt şi vor veni în cer şi pe pământ,
după acestea vor veni în cer şi pe pământ.

28. Taina celor şapte stele vei cunoaşte, iată,
sunt îngerii mei slujitori, taină minunată,
ai celor şapte biserici, taină minunată.

29. Sfeşnicele de aur, ale mele Biserici,
cele şapte sfeşnice sunt Biserici pe veci,
sfeşnicele arătate sunt Biserici pe veci.