Antoanela Dumitriu : Fecioara

Sus în Ceruri
Heruvimi şi Serafimi
stau în jurul Fecioarei,
împreună cu Cetele cereşti
şi cu toţi sfinţii,
care o laudă;
Fiind o mare împărăteasă
toţi Te slăvesc;
Tu stai pe un scaun
atât de scump;
Eşti o comoară;
Eşti Marea Doamnă,
stăpână a noastră;
Eşti o preabună mamă,
iubită şi preamărită
şi atât de sfântă,
pururea fecioară.
Eşti ca un izvor,
ca un acoperământ
sau un sfeştnic
pentru orice om.
Pe cel care suferă
Maica îl alintă,
atinge a lui faţă
şi îl binecuvântă.
Deşi nu merităm,
fii mereu cu noi,
o, preasfântă Fecioară,
Maica noastră bună,
şi ne iartă,
din căile pierzării
ne adună.

Rodica : Cu dragoste sfanta

Cu dragoste sfântă m-ai povăţuit,
Cu a Ta iubire Tu m-ai ocrotit
Şi în toată vremea Tu m-ai învăţat
Să trăiesc în lume cu adevărat.

Să doresc dreptatea, pacea, curăţia,
Să urăsc minciuna, vorba rea, hoţia.
Pe calea cea sfântă m-ai tot îndrumat,
Spovedind păcatul, degrab l-ai iertat.

Din curse viclene Tu m-ai izbăvit,
La grele-ncercări mult m-ai sprijinit.
De-am avut tristeţe sau vreo suferinţă,
Mi-ai dat iar putere să am biruinţă.

Dar eu oare Doamne pot să te iubesc ?
Marea-Ţi bunătate cum o răsplătesc ?

Dorina PADURARU : Proces

Şi astăzi eşti chemat la judecată,
Strâmb mărturisesc chemaţii,
Tăcerea ta e …vinovată!
Sunt mincinoase legile cetăţii!

Aceeaşi josnicie omenească
Se-acoperă cu false jurăminte;
Dreptatea e oprită să rodească,
Sentinţa-i dată dinainte!

N-au priceput cum Te-ai dat nadă,
Lipsit de vină – „vinovat”-
Minciuna ai vădit schiloadă-
Peste-mpăraţi eşti Împărat!

Dar vai! Ce chin şi ce osândă,
A pregătit amăgitorul,
Acelora ce-n ceasul de izbândă,
Doar Tu vei fi Judecătorul!

Dorina PADURARU : Veniti la Iisus

Din jocuri, dansuri şi orgii,
Din cântece nebune – mii,
Cu cântec sfânt şi glas duios,
Chemaţi copiii la Hristos.

Şi dacă-ai lor părinţi dau sfat
Să-şi ducă viaţa în păcat,
Cu rugăciuni şi plâns pios,
Chemaţi părinţii la Hristos.

Şi dacă-ai lor bunici nu au ştiut
Păcatul să-l ferească în trecut,
Cu cânt de jale dureros,
Chemaţi bătrânii la Hristos..

Iar în Dumineci – Sfinte Liturghii –,
Nu cântece nebune mii,
Să înălţăm la Cel de sus
Veniţi cu toţii la Iisus.

Cornelia BERENDE : Viata e o lupta

Viaţa noastră e o luptă,
Atunci când vrem să fim cu Dumnezeu
Să avem trezvie la tot pasul,
Să nu ne biruie cel rău.

Să luăm aminte şi la gânduri,
Să nu lăsăm să pună stăpânire,
Căci de ispite este plin pământul,
Şi zilnic noi greşim şi prin privire.

Viaţa noastră e o luptă,
Dar să luptăm, c-avem un sprijin, e Iisus,
Să avem nădejde, că după orice luptă
Vom primi cununi nevestejite, acolo sus.

Viaţa e o luptă nevăzută,
Între întuneric şi lumină,
Dar să ascultăm de glasul conştiinţei
Şi viaţa noastră va renaşte în lumină.

Viaţa noastră e o luptă,
Când vrem cu adevărat sa fim doar cu Iisus.
Noi să luptăm mereu cu cei din întuneric
Şi să avem nădejde la Cămările de Sus.

Până la sfârşit viaţa noastră e o luptă
Când vrem cu adevărat să placem lui Hristos,
Dar să luptăm, să avem mereu nădejde
Şi viaţa noastră să o trăim frumos.

Să trăim în curăţie şi jertfire,
Să luptăm, să fim cu adevărat cu Dumnezeu,
La tot pasul noi să dăruim iubire
Întorcându-le cu bine, tuturor ce ne fac nouă rău.

Atunci când vrem să fim cu Dumnezeu
Se scoală iadul şi crâncen el ne luptă,
Dar să ne încredem doar în Dumnezeu
Şi viaţa noastră nu va fi înfrântă.

Atunci când vrei să placi lui Dumnezeu
Mulţi vor fi în jurul tău cu ură,
Căci iadul îi ridică contra ta…
Ca să te facă să renunţi la luptă…

Dar nu lăsa tu arma biruinţei
Şi încrede-te în El cu hotărâre
Şi vei fi mereu învingător
Iadului ce se ridică cu-îndârjire.

Dorina PADURARU : Ghetsimani

Par ninse crengile de floare,
În Ghetsimani e Domnu-ngenuncheat,
Îşi varsă sângele-n sudoare,
Iar Primăvara – ţipă de păcat!

Cum aş putea pricepe oare
A Ta iubire ce-o strigai în rugi?
Ştiai c-atât de mult Te doare!…
Ai fi putut uşor să fugi!….

Adânc mi-i somnul şi-ntinat,
Iar privegherile-s deşarte;
Îţi scuipă faţa de-Mpărat
În zori săruturile moarte!

Şi sunt şi eu cu Iuda şi soldaţii,
Cu fariseii strig batjocură şi hulă,
Mă lepăd de minuni la ceasul judecăţii,
Şi pentru toate!… naşti o picătură.

Iar astăzi, – vin la masa Ta de nuntă…
Din firmituri ce cad, cerşesc precum un câine…
Şi văd în Ghetsimani dragostea Ta sfântă
Cum lacrimi a schimbat!… în pâine…

Dorina PADURARU : Cheama-i Doamne pe copii

Venea Iisus călare pe asină,
În cale-i ramuri verzi şi flori,
El pe copii chema să vină,
Să lumineze-a vieţii zori.

E primăvară-n crâng şi văile-s pustii.
Icoanele sunt triste şi florile stinghere!
Căci… nu mai zburdă mieii-ntre copii,
Îngerii plâng şi viaţa plânge prin unghere.

Întunecaţi sunt zorii şi-ngheţaţi!
Se cumpără-„nviere”-n pieţe,
Jupoaie miei demonizaţi,
În fum de mititei şi în ospeţe.

Coboară Doamne-ntre creştini,
Alungă moartea din vitrine-
Reclame cu protexe şi bikini,
Cheamă-i pe copii la Tine!

De peste tot păcatu-i înconjoară,
Fă-i orbi şi surzi, de Tine doar să ştie
Că Tu eşti stânca ce iadul n-o doboară,
Şi Dă-le lor …copilărie!

Dorina PADURARU : Veneau “Floriile in sat”

S-au spart zăgazuri îngheţate,
Şi mugurii plesnesc în floare,
Fac cuiburi berze cocoţate,
Şi-un dor de veşnicie doare.

Veneau „Floriile” în sat,
Cu haine noi de sărbătoare;
Miros de var şi cuib curat,
Iar la fântână o căldare.

Un glas de rugă se aude-n deal,
Bătăi de clopot tânguind stingher…
Biserica – pe-o zare de cristal
Deschide poarta către Cer.

Copii purtând în braţe flori,
Veneau în braţe la Iisus,
Şi îi cântau „Osana”-n cor,
Ce bucurie de nespus!

Şi postul era sfânt- cerească haină,
Cu panacidă şi colac,
Încununat în Joia cea de Taină,
Când satul tot te ispitea cu cozonac!

Cu-un coş de Paşti, plecând spre casă,
Din deal spre valea-ntunecată,
Părea că-n râuri se revarsă,
Şuvoaie de lumină Înviată!

Dorina PADURARU : Florii

Îmbracă-Te Mireasă cu lumină,
Cu soarele şi cerul înstelat,
Cu ramuri de stâlpări, cu casa plină,
Azi vine Mirele-mpărat.

Aşterne-i flori de rugi în cale,
Cu ramuri verzi de tainică credinţă,
Şi pe covorul moale de petale,
Blând ca asina, du-L spre suferinţă…

Azi vine Împăratul vieţii,
Şi viaţa-i toată sărbătoare,
Lazăr dă sărutul dimineţii,
Întreaga lume e o floare.

Din potirul ce-nfloreşte pe altar
Tu ospătează pe toţi veniţi la nuntă;
Nu au haine, nici lacrimi şi… nici har!
Doar sus în cer, o mare dragoste – şi sfântă!