Rodica : Timpul

Timpul trece nevăzut,
Dar nimic nu s-a pierdut.

Fapte bune de-am făcut,
La greu, ne vor fi un scut.

Fapte rele de găsim,
Sincer să le spovedim.

De vreun om te-a supărat,
Uită, iartă-l de îndat’.

Faţa să-ţi fie senină,
Deseori de zâmbet plină.

Pe părinţi să îi iubeşti,
A lor sfaturi să-mplineşti.

Şi pe fraţi să nu îi uiţi,
Cât de mult să îi ajuţi.

Spor la muncă tu să ai,
Slavă Domnului să-i dai.

Şi să fii tot mulţumit
Căci de Domnul eşti iubit.

Ioana : Copil

De mic copil eu îmi doream
Să fiu, o Doamne, lângă Tine;
Priveam atunci cu ochi deschis
Spre zările senine.

Dar timpul iată a trecut
Iar eu m-am ‘depărtat,
Dar Tu acelaşi ai rămas
Şi-n braţe m-ai luat.

Veniţi voi oameni iubitori
La Domnul nostru bun
Şi ascultaţi cu drag de El!
Atât vreu să vă spun.

Carmen : N-am timp

Trecând grăbită printre oameni,
N-am timp ca să le văd tristeţea
Ce-i zugrăvită pe-a lor feţe,
Nici ca să le alin durerea.

N-am timp ca să admir natura
Şi pomii care-s plini de flori,
Bolta cerească înstelată,
Nici triluri de privighetori.

În nepăsare, în egoism,
Adesea iată vieţuiesc,
De am greşit, nici nu îmi pasă,
Căci “a greşi e omenesc”.

La ce va fi de voi muri,
O clipă n-am ca să gândesc,
De o fi rai sau iad, acestea
Doar mici poveşti le socotesc.

Dar timpul trece, nu aşteaptă,
Iar clipa morţii va sosi.
Şi dacă ce-am crezut poveste,
Adevărat atunci va fi?

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Iisus pe cruce

Mâinile Tale, slăvite Ziditor, au fost batjocorite,
Străpunse, nu mai pot mângâia păsările în zbor…
Pleoapele Tale căzute privesc numai la şerpii
care dau târcoale prăzii, zvârcolindu-se în ţărână…

Urechile Tale nu mai aud decât paşii îngerului morţii…
Melci jilavi se urcă pe lemnul crucii lăsând în urma lor
dâre argintii.
Îţi pipăie rănile, apoi se chircesc în cochiliile lor
ca într-un mormânt de piatră, aşteptând învierea Ta.

Din lumină picură stropi mari de lacrimi,
boabe de lut nepământesc Îţi spală rănile:
plânge lumina?
Numai Tatăl Tău poate face o astfel de minune
la moartea Fiului.

E târziu…
Păşind peste osemintele Golgotei ca pe trepte,
îngerul morţii a ajuns până la Tine.
Ochii lui plecaţi te-au rugat de iertare,
apoi el Ţi-a cerut sufletul
Tu Ţi-ai dat ultima suflare în mâinile Tatălui.
Ţi-ai încovoiat trupul ostenit ca un semn de întrebare:
«Părinte al Meu, pentru ce M-ai părăsit?»
o pasăre a ţipat sfâşiind întunericul…
Fiul Omului a murit…
A murit frumos legănându-se peste lacrimile amare
ale maicii sale, peste jalea cernita a Îngerilor de lumină.

În noapte, sălbăticiunile dormind în necuvinte au ieşit la pradă.
Pe tâmple mi se aşterne oboseala şi somnul mă învinge:
gânduri nimicitoare trec prin sufletul meu
ca printr-o ţară pustie.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Rugaciune ucisa prin nerostire

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor
să-Ţi pomenesc Dumnezeiescul Nume.
Dumnezeule, candela îmi este stinsă,
limba îmi este străină
şi inima îmi bate cu disperare într-un zid de piatră
dincolo de care eşti Tu.
Numele Tău sfânt geme biciuit de cuvinte făţarnice,
iar noi credem că-l lăudam şi-l cântăm.
Eu ştiu că rugăciunea este ucisă prin nerostire
ca un prunc în pântecele mamei prin nenaştere,
dar cuvintele mele pământeşti
sunt o cunună de spini pe fruntea Ta Dumnezeiască.

Dă-mi, Doamne, rostirea sfinţilor Tai
să-Ţi pomenesc Dumnezeiescul Nume,
lăudat, cântat şi plâns de sihaştri şi poeţi.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Pustnicul in nemurire

În noapte, potirul lunii varsă jar
şi vântul ca o răsuflare fierbinte
spulberă scântei cu miros de jertfă
peste altarul beznei.
Izgonit din rostire, numele tău a devenit lacrimă.
Cuvintele tale,
păsări rugătoare s-au întors în neliniştea copacilor.
Au coborât obosite în ţărână
de-a lungul rădăcinilor.
Clipele sfinte le-au potolit cândva foamea de adevăr.
Cuvintelor tale erau tot mai triste,
cântările tot mai plânse.
Ca osândite aripi
se zbat acum înăuntrul pământului
arzându-ne ca un jăratic călcâiele.
Genunchii tăi zdrobiţi sunt acum moaşte.
Ei s-au ridicat dincolo de durerile lutului
pentru a pătrunde durerile dinlăuntru.
Rugăciuni târzii vin acum căutând-ţi strălucirea
precum fluturii de noapte lumina de candelă –
flacara ei nu le arde trupul.
Ochiul lui Dumnezeu te priveşte din nemurire
ca odihnă pentru a ta oboseală de întrebări.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Rugaciuni pentru vremurile de acum (1)

Doamne Atotputernic, priveşte la turma Ta din Răsărit,
zilele furtunilor cumplite vor veni curând,
nori negri ca smoala se rostogolesc în zare
peste culmile asfinţitului.
Nori negri vestesc zilele urgiei,
zilele când fierul înroşit
va sfârâi în carnea robilor Tăi
însemnându-i cu pecetea proorocită,
zilele în care oamnenii vor fi infieraţi ca vitele,
zilele când ghimpii antihristului se vor înfige adânc
în carnea pruncilor-
până la noi se aude scâncetul lor şi ne astupam urechile.
Tragem în piept aerul fierbinte şi ne arde beregata.
Doamne, Răsăritul a ajuns ca o turma de oi
încolţită de lupi flămânzi.
Bisericile Tale trag clopotele
chemând credincioşii la rugăciune.
Ochii noştri sunt îndreptaţi către Tine, Bunule Păstor,
cântările Dumnezeieşti sunt luate de îngeri
şi purtate spre Tine.
La Tine ne este nădejdea,
întăreşte pe robii Tăi cu tăria mucenicilor,
fă ca glasul aleşilor Tăi care acum strigă în pustie
să pătrundă în inimi şi în suflete
şi să fie ascultat acel cuvios albit de ani
care nu şi-a plecat genunchiul idolilor şi învăţăturilor străine
şi care strigă bătându-şi pieptul
asemenea lui Iona cel ce a stat trei zile şi trei nopţi
în pântecele peştelui.

Gabriel IORDAN-DOROBANTU : Proorociri despre semnele vremurilor

Motto:
“Nu suntem noi cei care facem proorocirile acestea,
căci suntem nevrednici, noi vă înfăţişăm cele scrise
şi arătam numai semnele.”
Sfântul Chiril al Ierusalimului(313-386 d.Hr.)

Cuvântul I
1. Se deschide cerul în astă noapte,
mielul rupe peceţile de carte,
vrednic să rupă peceţile de carte.

2. Văd semnele timpului ca desluşite,
vad cele ce vor veni ca proorocite,
peste creştini vor veni ca proorocite.

3. Văd proorocii acestui veac întors,
pe cel în duh văzător, pe cel cuvios,
Andrei pentru Hristos nebun, dar cuvios.

4. Văd pe Sfântul Chiril şi Sava cel sfinţit,
pe Nifon al Constanţianei cel Smerit,
ierarh al lui Hristos, văzător, dar smerit.

5. Pe Efrem Sirul cel Sfânt şi Cuvios,
pe Cosma Etolianul cel ortodox,
pe Sfântul Nil Athonitul şi el ortodox.

6. Pe Sfântul ierarh Calinic Cernicanul,
pe Sfântul Ipolit, papa, Romanul,
tăiat pentru Hristos, Ipolit Romanul.

7. Văd alţi prooroci ce vor vădi păcatul,
cu vorbe de foc vor vădi păcatul,
vor fi tăiaţi că vor vădi păcatul.

8. Cum vor veni barbari ţinând în mâini
cupe pline cu lacrimi limpezi de creştini,
se vor îmbată cu lacrimi limpezi de creştini.

9. Văd vremurile cele de pe urmă,
văd pe antihrist turnând vorbe de hulă,
pecetea pierzării şi vorbe de hulă.

10. Văd un odios şi desfrânat împărat,
pe păcătosul ce îndemna la păcat,
pe tatăl cu fiica lui silea la păcat.

Cuvântul II
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:

2. Preotesele unui idol împărat
vor sili pe oameni s-aducă în păcat,
jertfa acelui idol s-aducă în păcat.

3. Dintre ele, una cea mai desfrânată,
să nască pe fiul pierzării fu chemată,
s-aducă pe antihrist fu chemată.

4. Va naşte acel copil de parte bărbătească,
îi va da mult sân ca să-l preahrănească,
pe fiul pierzării să-l preahrănească.

5. Când de doisprezece ani apoi va ajunge,
adânc în carne satana îl va împunge,
şi îl va însemna ca fiu când îl va împunge.

6. Va creşte în vârstă şi va fi vestit,
va purta cu sine chip de om smerit,
sa înşele pe oameni cu chip de om smerit.

7. Prin farmece şi vrăji va dobândi împărăţii,
va cunoaşte taina ascunsei bogăţii,
de la diavol taina ascunsei bogăţii.

8. Va fi ales ca un mare împărat,
având sigiliu şi cu laur încoronat,
va părea smerit cu laur încoronat.

9. Îl va urma mulţimea amăgită,
de nefireasca lui putere ademenită,
ca pe Hristos îl va slăvi amăgită.

10. Risipa va fi de aur şi bucate
risipa va fi de aur şi păcate,
risipa de aur, bucate şi păcate.

11. Apoi, ca în zilele lui Ilie cel Sfânt,
cerul se va închide şi foame pe pământ,
de bucate şi Scriptura foame pe pământ.

12. Aurul pe drumuri va fi ca bolovanii,
nu vor mai însemna nimica banii,
nimic nu vor mai putea cumpăra banii.

13. Va plânge mama lângă pruncul de lapte,
pieptul i se va zbate în tânguiri deşarte,
dureri amare în tânguiri deşarte.

14. Îngeri de lumină le toarnă in potire,
spre Domnul porneşte lunga tânguire,
potire de lacrimi în lunga tânguire.

15. Va pune satana semn de nepătruns,
pe frunte şi braţe semnul lui ascuns,
lepădarea de cruce, semnul lui ascuns.

16. Oprita-i de pecetea vrăjitorească
mâna să lucreze crucea cea cerească,
moarta-i mâna pentru crucea cea cerească.

17. Va trimite Domnul pe cei trei sfinţi ai Lui,
să vădească pecetea, să spună orişicui,
Enoh, Ilie si Ioan să spună orişicui.

18. Îi vor tăia pe proorocii Domnului,
trupurile lor vor fi de-a lungul drumului,
în batjocoră de-a lungul drumului.

19. În piaţa din Ierusalim vor fi duse,
mulţimea să vadă trupurile răpuse,
să se îngrozească de trupurile răpuse.

20. Toţi pământenii de la distanţă mare,
vor privi din case trup fără suflare,
se vor îngrozi de trup fără suflare.

21. După trei zile vor veni la viaţă,
trupurile lor din Ierusalim, din piaţă,
minune mare în Ierusalim, în piaţă.

22. Toţi pământenii de la distanta mare,
vor vedea din case trupuri cu suflare,
se vor minuna de trupuri cu suflare.

23. Domnul îi va înaltă în ceruri printre nori,
le va răsplăti cu nestricate comori,
din vistieria sa cu nestricate comori.

Cuvântul III
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tălmăcit:

2. Va ajunge la neamuri Dreapta Scriptura,
vor veni neamuri la dreapta învăţătură,
eretici întorşi la dreapta învăţătură.

3. Va umbla dreptmăritor cuvânt printre latini,
despre dreptcredincioşii lui Hristos creştini,
despre pravoslavnicii lui Hristos creştini.

4. Vor veni la dreapta credinţă mulţi latini,
cu bucurie drept măritorii creştini
ii vor primi ca fraţi dreptmăritorii creştini.

5. Femei smintite vor cere dezlegare
de pravila de-oprire de la intrare
la sfinte mănastiri pusă la intrare

6. Femei smintite vor intra prin viclenie
în haine bărbăteşti şi în prihănie
la mănăstiri oprite în prihănie.

7. Păcate multe vor fi la Sfântul Munte,
nimeni nu va mai voi să îl ajute,
fecioara nu va mai voi să îl ajute.

8. Îşi va întoarce faţa de la el o vreme,
călugării nu vor înceta s-o cheme,
cu lacrimi în ochi nu vor înceta s-o cheme.

Cuvântul IV
1. Iată ce cuvioşii ne-au mai descoperit,
despre semnele timpului ne-au proorocit,
iar noi, nevrednicii, în stihuri le-am tâlcuit:

2. A hotărât Domnul din slava de sus,
Chivotul Legământului să-l ţină ascuns,
într-o fântână adâncă să-l ţină ascuns.

3. A hotărât Domnul locul dumnezeiesc,
nepătruns să fie de ochiul omenesc,
locul sfânt nepătruns de ochiul omenesc.

4. A descoperit sfântului Său credincios,
proorocului Ieremia planul Său preţios,
sfântului Său Ieremia planul Său preţios.

5. Chivotul dus a fost în locul cel tainic,
îl vor căuta, îl vor căuta zadarnic,
vrăjmaşii lui Dumnezeu îl vor căuta zadarnic.

6. S-au răzbunat cumplit vrăjmaşii pe cetate,
zidurile le-au surpat cu răutate,
pentru chivot le-au surpat cu răutate.

7. Când antihrist va cădea ca fulgerat
Chivotul Legii va ieşi în chip minunat,
din locul lui tainic în chip minunat.

8.Va fi în ziua când cei trei vor învia,
lovit, antihristul în ţărână va cădea,
de Duhul lovit în ţărâna va cădea.

9. Va fi bucurie mare printre popoare,
sfinţii îl vor purta cu psalmi şi cântare,
pe umeri îl vor purta cu psalmi şi cântare.

Carmen : La Iezer

Printre văi, peste coline
Lângă ape cristaline
E un iezer minunat,
De Domnul Iisus lăsat.

Cine-acolo va veni,
Loc de-odihnă va găsi;
Orice suflet frământat
Pace repede-a aflat.

Sfinţi acolo s-au jertfit
Pentru Domnul ce-au iubit,
Iar în peştera umilă
Viaţa lui Hristos o-nchină

Antonie, mare sfânt,
Om ca noi pe-acest pământ,
Care-acum prin darul său,
Roagă mult pe Dumnezeu

Pentru toţi ce vin aici,
Oameni mari sau din cei mici,
Ca să fie ei iertaţi
Şi în viaţă ajutaţi.

O, voi sfinţi, ne auziţi
Şi la noi acum veniţi,
Ruga noastră-o ascultaţi,
Suferinţa ne-alinaţi !