Rodica : Hristos e viu

Hristos e viu şi veşnic
Şi Dumnezeu adevărat.
El e atotputernic. E Fiul
Celui ce lumea a creat.

Hristos pe oameni îi iubeşte,
Viaţa pentru noi şi-a dat.
Fericit locaş El pregăteşte
Celor ce-n viaţă L-au urmat.

Cu al său sânge scurs pe cruce
Păcatul lui Adam este iertat,
Iar cine crede şi-i slujeşte
De veşnicele chinuri e salvat.

Carmen : Vis de iarna

Zăpada albă şi pufoasă
Se-aşează-n linişte pe casă;
Totul în jur e uimitor,
Pătruns de-un tainic, sfânt fior.

Se lasă iară înserarea,
Natura parc-a adormit;
Doar luna-şi mai aruncă raze
Pe albul care-i nesfârşit.

E frig şi nimeni nu-i pe cale,
Pământul parcă-i amorţit;
În casă, lângă sobă stam
Şi-ndată, uşor am aţipit

Visam că-n lume era pace
Şi numai oameni buni şi sfinţi,
Era iubire-adevarată
Între copii şi-ntre părinţi.

În nea, jucam un joc,
Mai rar întâlnit,
Cel al iubirii sfinte
Ce nu are sfârşit.

Ură nu exista, nici răutate,
Ci numai dragoste cu-adevarat,;
Totul era curat si simplu,
De-un alb imaculat.

Iar oameni în veştminte albe,
Slăveau pe Fiul de-Împarat,
Ce-acum, deşi era în noapte,
Părea nespus de luminat.

Rugând, cu îndrăzneală multă,
Am început să strig mereu:
“-Iisuse Doamne, Fiu preadulce,
Cu Tine vreau să fiu şi eu!”

Mai vino iar în astă lume
Un strop de milă să aduci,
Să te mai naşti din nou în noapte;
E iarnă iar, ca şi atunci.

Vino in peştera din suflet,
Mi-o încălzeşte cu har sfânt,
Să aduci pacea Ta în lume
Şi fericirea pe pământ!

Rodica : Lupta

Cât în lume ne aflăm
Lupta bună să luptăm
Dar nu singuri să pornim,
Căci greu dacă izbutim.

Să luăm în ajutor
Harul de Sus, sfinţitor
Pe Domnul Hristos, pe Sfinţi,
Să ascultăm de părinţi.

Orice sfat bun să primim,
Poruncile să-mplinim,
Iar pe cei ce ne-au greşit
Să-i iertăm necontenit.

Cât ar fi lupta de grea,
Domnul ne-o va uşura,
De voim să-L ascultăm
Şi din suflet să-L urmăm!

Ioana : Maica Sfanta

Maică Sfântă, dar divin
Floare albă ca de crin.

Maica Domnului aleasă,
Stăpână împărăteasă.

Cea mai sfântă dintre sfinţi
Vezi a noastre suferinţi

Şi ne-mprăştie durerea
Tu aduci doar mângâierea

Pe toţi oamenii iubeşti,
Tot ce-i bun le dăruieşti.

Floare gingaşă de mai,
Loc ne pregăteşti în rai.

Oamenii să te cunoască
Şi în veci să te slăvească!