Silvia MOIAN : Sfanta asteptare

O, sfântă aşteptare a nopţii minunate,
Când s-a născut în iesle Împăratul Slavei.
A coborât din ceruri în mila-i mare,
Să izbăvească lumea din pierzare.

În noaptea plină de mistere,
Privim cercetători ca magii, sus spre stele,
Simţim fiorul păcii divine şi al bucuriei.
Vine pe pământ Cel ce este din vecie.

Şi stăm în sfânta aşteptare,
Simţim în inimi dulcea Lui chemare,
Căci vine, vine cu iubire,
Să aducă pe pământ pace şi bunăvoire.

Se aud colindătorii vestind minunea mare,
Şi îngerii în ceruri cântă osanale,
Totul e cuprins de fiorul aşteptării minunat,
Căci se naşte din Fecioară Pruncul Împărat.

Carmen : Colind de Craciun

Voi copii şi voi părinţi,
Ce pe Domnul îl iubiţi,
Haideţi toţi să-L lăudăm,
Cu drag Lui să ne-nchinăm!
La biserică veniţi
Pe Hristos să îl slăviţi,
Căci se naşte pe Pământ
Să ne-aducă Harul Sfânt.
Lumea să o mântuiască,
Raiul să ne dăruiască.
Chiar de sunteţi întristaţi
Şi de griji împovăraţi,
Din nou să ne bucurăm,
Împreună să cântăm!
Căci s-a născut prunc Iisus,
Copilaş prea blând, supus,
În ieslea din Betleem
Ca şi noi să îl vedem.
Iar Maria, maica sa,
Cu dragoste-l legăna.
Cum fecioară a născut
Pe cel fără de-nceput,
E o taină foarte mare,
N-o înţelege fiecare.
Când pe lume s-a născut
Stea pe cer a apărut,
Îngerii Îl lăudau,
Magii daruri aduceau.
Fericiţi că au găsit
Pe Mesia proorocit.
Şi noi să ne veselim
Şi ceva să-i dăruim:
Cuget şi suflet curat,
Gând smerit şi luminat.
Iar voi, copiii cuminţi,
Ca pruncul Iisus să fiţi:
De părinţi să ascultaţi,
Cât mai bine să-nvăţaţi!
Pe profesori respectaţi,
Note bune să luaţi.
Pe colegi să-i ajutaţi,
De greşesc, să îi iertaţi,
Rău cu bine răsplătiţi,
Dacă vreţi să fiţi iubiţi.
Anul Nou să vă aducă
Pace-n case, spor la muncă,
Sănătate, bucurii,
Frumoase prietenii!
La mulţi ani, Isteţi copii!

Dorina Paduraru : Povestea ingerasilor

O fetiţă mică, mică,
A-ntrebat pe-a ei bunică:
– Buni, ştii cumva de este
Despre îngeri o poveste?

– Oo, şi ce poveşti mai ştiu
Care-n muulte cărţi se scriu,
Zice ea cu glas duios
Şi cu chipul luminos.

– Spune-mi-o cea mai frumoasă!
– Uite-o carte- mare, groasă
Este plină cu poveşti
Din minunile cereşti.

Sus în Cer era o dată
Un pustiu întins de vată.
Dumnezeu – Tatăl stătea,
Că-i prea singur se gândea.

Într-o clipă! Ca-n poveşti!
Nouă cete îngereşti,
Repede le-a aşezat
Peste cerul lumint.

Le-a dat glas dulce, duios
Chipul mândru şi frumos
Şi aripi de nor, uşoare
Luminoase, ca să zboare.

A făcut soare şi stele
Lună, flori şi păsărele,
Şi-o mulţime de copii
S-o păzească îngerii.

Dorina PADURARU : Ingerasii

Îngeraşii sunt copii
Cu-aripioare de lumină,
Parcă-s fluturi argintii
În a raiului grădină.

Nevăzuţi ei zboară lin
Şi se-ascund în nori de vată
De-a lor cântec ceru-i plin
Şi ciupesc a lunii roată.

Zâmbitori şi fericiţi
Merg şi ei acum la şcoală.
Alfabetul cel cu sfinţi
Maica bună-l ţine-n poală.

Slavă Tatălui ceresc
Cântă marea lor oştire
Pe poporul diavolesc
Îl înfrânge prin slujire.

Dorina PADURARU : Ingerasul intristat

Îngeraşul meu iubit
De ce eşti nefericit?
Oare eu te-am întristat
De la mine ai plecat?

– Plâng copile, ce să fac?
Căci la Tatăl nu-i pe plac,
E uitat şi părăsit
De cel care I-a zidit.

Vezi, pe toate El le ştie,
Şi-i Biserica pustie
La slujbă Duminica
Când copiii nu-s în ea.

Dumnezeu Tatăl ceresc
Cu tot neamul îngeresc
Vin să vadă slujba sfântă
Şi cum copilaşii cântă.

Dar copii nu sunt veniţi
Mai sunt încă adormiţi,
Sau se joacă pe la bloc,
Nu se roagă chiar deloc!

Şi mă tem că într-o zi
Mila Lui se va sfârşi.
Şi-o să ia mamă şi tată
Tot ce-a dat în lumea toată.

Floricele şi steluţe,
Fluturaşi şi maşinuţe,
Păsărele mii şi mii
Pentru-ai Săi iubiţi copii.

Dorina PADURARU : Hai, vestiti! (colinda)

Dumnezeu a făcut cerul,
Îngeri, soare, stele, luna
Apoi pe Adam şi Eva
Să trăiască-ntotdeauna.

Şi le-a dat o-mpărăţie
Frumoasă de necrezut,
Să o aibă pe vecie,
Raiul ei l-au cunoscut.

Domnul Tată-a dat poruncă
Să le fie-ascultători,
Dintr-un măr să nu mănânce,
Să n-ajungă muritori.

Dar ei nu au ascultat
Şi din rai i-a alungat.
I-a trimis pe pământ
Ca să moară în curând.

Întristaţi de a lor soartă
Au rămas plângând la poartă.
Tatăl Sfânt s-anduioşat,
De-al lor plâns s-a îmbunat.

Le-a promis că pe-al său Fiu
Va trimite-n lume viu
Să se nască din Fecioară
În rai să îi ducă iară.

Şi găsind fecioară sfântă
Dumnezeu s-a îndurat
Pe pământ ca să trimită
Pe Mesia minunat.

Chiar Arhanghelul Gavril
E trimis să ducă veste:
Se va naşte prunc divin
La Betleem într-o iesle.

În casa lui Iosif sta
Maria şi se uimea
Când Gavril cu crinu-n mână
Şi cu aripi de lumină,
Plecăciune îi închină:

– Bucură-te Marie
Ţi-aduc bucurie
De la Domnu-n dar,
Tu eşti cea plină de har.

Mila Lui o vei cunoaşte,
Duhul Sfânt te va umbri
Pe Mesia îl vei naşte
Şi Iisus se va numi.

– Iată roaba ta,
Fie voia Sa
A răspuns Maria
Primind bucuria.

La Betleem să se-nscrie
Merge Iosif şi Maria.
Să-mplinească proorocia.

Obosiţi de drum sosiră
La casa lui Moş Crăciun;
Un om rău cu barba rară,
Ziua s-a sfârşit, e seară
Nu găsesc un loc mai bun.

Însă ieslea oilor
Ştie-a serii taină mare
Şi aşteaptă cu fior
Steaua când pe cer răsare.

O lumină minunată
A cuprins deodată lumea…
Cerul e scăldat de raze,
Şi s-a luminat pădurea!

Un păstor ce sta de pază,
Lângă foc a aţipit.
Oo, ce minunat visează
Şi îşi zice că-i vrăjit.

Palmele pe ochi îşi pune
Şi îi freacă cu temei…
– Dar, sunt treaz! Nu dorm, îşi spune:
E aievea? Doamne! Ce-i?

Ce minuni s-au întâmplat?
Se întreabă într-o doară…
– Cerul tot s-a luminat
Şi în vale se coboară!

– Slavă întru cei de sus,
Cântă îngerii oştire,
Pe pământ să fie pace,
Şi pe veci bunăvoire!

Oo, ce înger minunat!
Se coboară…Şi-i vorbeşte!
– Astăzi Pruncul Împărat
Mântuirea vă vesteşte!.

Ia pe fraţii tăi păstori,
Calea steaua vă arată,
Prunc în ieslea oilor,
Veţi găsi acum îndată.

Lui cu cinste vă-nchinaţi,
Pe-a Sa Maică mângâiaţi!
Şi să spuneţi tuturor
S-a născut lumii Păstor!
Mesia cel aşteptat
Peste veacuri Împărat.

Păstorii s-au bucurat
După rază au plecat
C-un mieluţ în braţe cântând
Floricele culegând.

Şi-au aflat pruncu-nfăşat
De-a lui Maică legănat.
Cu mult drag se închinară
Şi iarăşi cântând plecară
Să vestească tuturor
Pe pruncul Mântuitor.
……………………………….
(legendă)

Moaşa Crăciuneasă
La suflet aleasă
Se umple de milă
De Maica copilă
Cu pruncul plăpând
La sân legănând.
Pânză albă de in
Mirosind a crin

Albă şi curată
I-a adus de-ndată
Pruncul a-nfăşat
Maica a culcat.

Crăciun mânios
Om răutăcios
Pe-a lui Crăciuneasă
La suflet aleasă,
O ia la bătaie
Mâinile îi taie.

Dar, vaai, ce minune!
Căci la loc îi pune
Mâinile îndată
Maica Preacurată.

Crăciun de-a văzut,
Îndată-a căzut
Cerându-şi iertare
Cu lacrimi amare.

Zice Maica Sfântă,
Către el cuvântă:
– De vrei îndurare,
De la prunc iertare,
Daruri la copii,
Multe bucurii,
Să le dai mereu
Pentru Dumnezeu.

De cântări răsună valea
Merg păstorii şi colindă,
Moş Crăciun îşi află calea
Pe la case intră-n tindă.

Sacu-i plin, abia îl duce
Barba îi atârnă jos,
Nuci, covrigi şi turtă dulce,
La copii le dă voios.
……………………………….

De departe veniţi,
Chiar acum sosiţi,
Trei crai măriţi
Cititori în stele
Cu multe inele.

Singuri au aflat
Steaua de-mpărat,
De prooroci vestit
Mesia numit.

Daruri au adus
Pruncului Iisus,
Tămâie, aur şi smirnă
În genunchi se-nchină.

Veacuri au trecut,
De atunci de mult.
An de an sosesc
Lumii vestesc
Pruncul ceresc.

Şi la noi Moşul soseşte
Numai dacă-am fost cuminţi,
Doamna îi tot povesteşte…
Să-i întrebe pe părinţi?

Cor: Nuuu!

Nu cumva o fi aflat
De copiii cei loviţi,
De păpuşi cu braţe rupte,
Jucării ce am stricat,
Şi năzbâtiile multe?

Sau că nu am ascultat
De bunica, de bunicu,
De mămica şi tăticu,
Rugăciunea am uitat,
Şi pe mine-i supărat?

– Haide Moşule, fii bun,
Pe copii să-i ierţi acum!
Că se fac cuminţi, să ştii
Şi la anul iar să vii
Cu un sac de jucării!

Dorina PADURARU : Noi vestim pe Pruncul Sfant

La şcoală şi grădiniţă
Norii astăzi ţin şedinţă.
Supăraţi şi cenuşii,
Au chemat pe toţi părinţii
Pentru-a iernii ghiduşii.

Soarele e zgribulit,
Îmbrăcat în haine groase,
Ia pastile că-i răcit,
Stă în pat şi plăpumi coase.

Pisicuţa mea Gheruţa
Toarce sub calorifer,
Să colindea vrea drăguţa
Şi tot miaună de zor.

Martinel şi Urşiţica
Stau cuminţi într-un bârlog.
Le-a făcut cojoc mămica,
Ursuleasa Martinica.

Moşului au scris scrisoare
Să le-aducă jucării,
Patinuţe pentru gheaţă,
Şi din zmeură dulceaţă,
Prăjituri şi bombonele,
Şi un fagure de miere.

Vrăbiuţe ciripind
Caută pe la fereasră,
Să vadă iubirea noastră.

Vin mereu, şi azi şi mâine
Ciugulesc un bob de grâu
Sau un firicel de pâine.

Stele-n şir se văd pe stradă,
În vitrine jucării,
Fac păpuşile paradă
Şi îi cheamă pe copii.

Şi, deodată…
Roi de fluturi, albi, zglobii,
Fulgi de gheaţă, zboară-obraznici, argintii!

Şi tot zburdă jucăuşi,
Să aşeze pe la uşi
Covoraş moale de pluş.

Le miroase-a cozonac,
A sarmale şi cârnaţi,
Îşi pun pofta-n cui şi tac!…
Până-or fi şi ei …mâncaţi!

Unul este mai uituc,
Singurel s-a rătăcit,
Repede s-a şi topit
Chiar la mine pe năsuc.

Alţii adunaţi grămadă
S-au oprit pe la fereşti,
Vor să vadă, eşti cuminte,
Jucării ca să primeşti?

Sus pe deal e derdeluş
Şi o gloată de pitici.
Arşi obrajii de voinici,
Se avântă pe gheţuş.

Căciuliţele sar, zboară,
Se învârt cu voioşie,
Se înşiră ca o sfoară
Săniuţele fâşie.

În grădina de la bloc,
Altă ceată cu noroc!
Prin zăpadă tăvăleşte,
Bolovanul tot măreşte!

Repede a mai crescut,
Un om mare, de temut,
Ţine-n mână-un măturoi
Că e gospodar de soi.

Fulgi zoriţi, cu mare grabă,
Se aşează pe taxi,
Au atât de multă treabă…
E serbare, şi-i târziu!

Sus în cer pentru plecare,
Pregătiţi stau îngeraşii
Au zburat către serbare,
Să privească copilaşii.

La fereastră stau cuminţi,
Ne filmează şi ne-ascultă,
Merg apoi iar printre sfinţi
Ducând bucurie multă.

Povestesc în ceruri sus,
Cum de noi a fost vestită,
Naşterea cea preamărită
Din Fecioară-a Lui Iisus.

Dorina PADURARU : Parintele Nicolae vesteste ca Ajunul ne soseste

Haideţi toţi cu mic cu mare
Să fim gata de serbare.
Ghetele le-am pregătit
Şi pe Moşul l-am primit.

Nicolae dă de veste
Că Ajunu-aproape este.
Să-nvăţăm a colinda
Pe la case a cânta.

Pe Domnul să-l cinstim
Naşterea să o vestim.
Naşterea cea minunată
Din Fecioara Preacurată.

Pe furiş intră-n odaie
Părintele Nicolae.
Despre el bătrânii spun
Că e frate cu Crăciun.

Ei iubesc copiii tare,
Şi-i ajută pe săraci,
Aducând la fiecare
Mere, nuci şi cozonaci.

Nicolae e mai mic,
Unii cred că e pitic.
El ne pune în ghetuţe
Bombonele şi crenguţe.

Argintie e crenguţa
Delicioasă e punguţa.
O minune amintesc
Şi aşa ne povestesc:

Undeva, într-un oraş
Trei fetiţe-aveau sălaş.
Sărac era tatăl lor
La bogat era dator.

Iar bogatul îi cerea
Fetele să i le dea.
Să slujească de simbrie
A tatălui datorie.

La biserică-ntr-un gând
S-au dus fetele plângând.
Şi cu glasul rugător
Cereau Maicii ajutor.

Părintele Nicolae sta
În altar şi asculta.
Iar când fetele-au plecat
Pentru ele s-a rugat.

Şi deodată… a fulgerat!
Altarul s-a luminat!
Pe masă trei pungi stăteau
Cu bani de aur erau.

Noaptea plecă pe ascuns
La casa fetelor a ajuns,
Ca să nu fie văzut
Sau de cineva ştiut.

A deschis geamul uşor
Şi-a văzut că ele dorm.
Pungile-aruncă grăbit,
Pe ghetuţe-au nimerit.

Dar o fată se trezi
Şi la geam se repezi.
Părintele la fugă-o ia
Şi se-agaţă-ntr-o nuia.

Rupe a nuielei ram
Şi-o aşează lângă geam.
Fata însă l-a văzut
Repede l-a cunoscut.

Săracii mult s-au bucurat
Pentru darul minunat.
Dar bogatul, un om rău
Zice că-i avutul său.

Visteria e prădată,
De sărac a fost furată.
După obicei îl pune,
La biserică să jure.

Se duc toţi cu hărmălaie
Chiar la Sfântul Nicolae.
Fata-n mână cu crenguţa
Care i-a adus punguţa.

Sfântul cere să i-o dea
Şi în două o rupea.

Apoi face rugăciuni
Să vină din cer minuni.
Pe bogat să pedepsească,
Pe sărac să izbăvească.

Oameni mulţi erau de faţă,
Aşteptând după povaţă,
Să arate Domnul Hristos
Cine jură mincinos.

Fiecare-n mâna sa
Are-o parte de nuia.
Şi deodată…ce-ntâmplare!
S-a văzut minune mare!

Adevărul strălucea!
Ca argintul se făcea,
A săracului nuia!

A bogatului e arsă!
Frige mâna mincinoasă!
Fum se face şi cenuşă!
Tot ţipând fuge spre uşă!

De ruşine a plecat,
Şi oraşul a scăpat,
De un om lacom şi rău,
Nu-l iubea pe Dumnezeu.

Apoi părintele Nicolae
Minuni a făcut şiroaie.
Pe săraci i-a miluit
Pe copii mult i-a iubit

Şi-a rămas de pomenire
Crenguţa ca amintire.
Când e vorba de bătaie
Ştie „Sfântul Nicolae”.

Noaptea vine-ncetişor
Numai când copiii dorm.
Deschide geamul uşor
Şi priveşte-ntrebător
Dacă-s ghete curăţate,
Punând daruri minunate.

Îi întreabă pe părinţi
Dacă noi am fost cuminţi.
Câte-o dată dă… beleaua!
Pune-n ghete doar nuiaua!

Unii oameni aşa spun,
Că pleacă la Moş Crăciun,
Să se ducă cu scrisori
De la fraţi, de la surori.

Scrie tata, scrie mama,
Scriu bunicii şi cu doamna.

Şi îi spun ce am greşit:
Rugăciunea n-am făcut,
Dacă nu am ascultat,
Pe copii am supărat.

Moşule, tu bun să fii
Şi îi iartă pe copii.
Să te superi n-are rost,
Că şi tu copil ai fost…

Vă mai spunem ca să ştiţi
Că de mâine începând
Noi vom fi cei mai cuminţi!

Dimineaţa ne sculăm
Şi cu apă ne spălăm,
Ne rugăm la Domnul Tată
Să vegheze lumea toată.

Iar la micii copilaşi
Să trimită îngeraşi.
Cuminţi şi frumoşi să crească,
De necazuri să-i ferească.

Cu mămica de mânuţă
Am plecat la grădiniţă.
Pe doamna o ascultăm
Lucruri bune învăţăm.

Scriem, vorbim, desenăm
Şi frumos ne şi jucăm.
Pe copii nu mai lovim
Şi urât nu mai vorbim.

Duminica aşa e lege
La biserică se merge.
Cu tăticu sau mămica,
Cu bunicu sau bunica.
Pe Dumnezeu să-l cinstim
Şi pe oameni să iubim.

Gata e serbarea noastră,
Deschideţi punguţa voastră,
Sănătate vă urăm
Şi-o colindă vă cântăm.

Silvia Moian : Noaptea sfanta

Frumos e cerul înstelat
Şi luna care în splendoarea ei apare.
Nici vântul nu adie,
Natura pare că pluteşte-n transparenţă
Şi totul e schimbat.

Pe câmp păstorii au adormit
Şi lumea visează către vremuri bune.
Nici un foşnet nu se aude
Totu-i nemişcat.
Vibrează peste întreaga fire
Un mister de taine înmănunchiat.

Pe bolta clară printre sclipiri senine,
Îşi face loc pe-o traiectorie nescrisă
O stea strălucitoare, puternică şi rară.
Ce taine ascunde oare?
Ce se întâmplă în noaptea asta
De atâta farmec plină ?
Şi iată că lumini străbat în brazde cerul ,
Ca fulgerele se aprind în aurore încântătoare.
Şi glasuri nemaiauzite
Acompaniate de harfe minunate,
Cântă în coruri divine
Ziditorului, imn de slavă, osanele.

O, măreţia nopţii de Ajun
Când cerurile coboară pe Împăratul Slavei
În mica iesle a lui Crăciun.
El a venit la noi,
Nu ca împăraţii lumii
În palate somptuoase,
Ci pe păiţe îngheţate, moi.
Ce bucurie cuprinde universul!
Pământ şi îngeri cântă imnuri minunate.
Doar omenirea zace în neştiinţă,
În a sa tiranie şi nedreptate.
Natura se veseleşte tainic
În noaptea sfântă în care,
Două inimi calde bat mai tare.
Pruncul şi Fecioara,
Izbăvitorul şi Neprihănirea.
Mântuitorul s-a născut
Din Cea care
Prin deplina-i curăţie
A biruit păcatul, firea.

O noapte Sfântă de Crăciun
Dă-ne te rugăm Stăpâne.
Să medităm la taina cea sublimă,
Să ne învăluim cu mila cea divină
Şi să te primim cu sufletul curat,
Apoi să ne unim cu Tine-n rugăciune,
Căci în ieslea cea din suflet te-am aflat Stăpâne.

Silvia Moian : In ieslea sfanta

Pădurea parcă-i de cleştar
Şi luna se reflectă unduitoare-n ape.
Stelele par licurici pe cerul cel senin
Văzduhul e de un tainic fior plin.

Lumea doarme trudită de a zilei munci.
Copii au adormit, visând la poveştile zise de bunici
Focul arde-n sobe si mesele-s îndestulate,
Doar trei fiinţe stau în frig şi-s nemâncate.

Să pătrundem în ieslea cea săracă,
De la margine de Betleem.
Şi-l vom găsi pe Iosif uitându-se cu îngrijorare
Spre prunc şi spre Maria, Măicuţa iubitoare.

Ce trist lucru,căci peste tot găsit-au ocupat.
Oraşul era ca niciodată atât de aglomerat,
De peste tot venit-a lume să se înscrie
Din porunca lui August împărat.

Copilul doarme, lumina parcă din micul trupuşor răsare.
Păru-i ondulat se aseamană cu grâul copt de soare
Şi zâmbetul e atâta de fermecător şi lin
Iar calzii ochişori întredeschişi se contopesc cu cerul cel senin.

El îi va izbăvi pe oameni,
Acest micuţ frumos şi delicat.
El va aduce mântuirea,
El pruncul mic şi sfânt ce-i veşnic Împărat.

Şi-n noaptea cu luciri pe cerul înstelat
Cu luna care zâmbeşte oglindită-n ape plutitoare,
Inimile lor sunt pline de fericire
S-a născut Izbăvitorul ce aduce lumii veşnic mântuire.