Poezii ortodoxe

Veacul disperării perfid şi mişel
renaşte dumnezei cu pântec de-oţel,
eresuri străine poleite-n cuvinte
coboară-n suflet şi-n minte.
Vopsiţi [… citeşte restul poeziei]

1. Este hotărât din vreme
ceea ce trebuie să vină,
m-am rugat pentru lumină
să mi-o dăruieşti prin [… citeşte restul poeziei]

A fi creştin înseamnă a iubi
cu patimă cuvântul ce te-ndeamnă,
să arzi în Hristos şi să [… citeşte restul poeziei]

1. Eu sunt polenul din cuvinte
şi plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci [… citeşte restul poeziei]

Veniţi toţi, cu mic, cu mare,
La o sfântă Sărbătoare
Căci azi s-a născut Hristos,
Prunc smerit şi [… citeşte restul poeziei]

Trei păstori în fapt de seară
Poposesc la tine iară,
Şi te iau în vis să meargă
Floricele [… citeşte restul poeziei]

Tăcută valea se cufundă-n noapte
Câte-un lătrat mai sparge vise în satul adormit,
Pe lângă foc ascultă-a [… citeşte restul poeziei]

Fă-mă Doamne-n cer o stea,
Să privesc spre ieslea Ta,
Ori o aripă ce zboară,
Dorul să nu [… citeşte restul poeziei]

Colindă iar la geamul dintre ani
Minunii gângurirea.
Fulgi mari mi-aduc peste castani
Pe braţe amintirea.
Ai mai crescut [… citeşte restul poeziei]

Te chem Iisus la masa mea
Cu feluritele bucate -
Cârnaţi şi tobă şi salate,
Gustări şi cozonaci [… citeşte restul poeziei]