Radu BOTIS : Aşteptare…

Dezmăţ e-n lumea ce-o trăim
Cu rele cât cuprinde, uneori cu bune
Şi parcă nu vrea nimeni a ne spune
Ce înseamnă, necuprinsul, să iubim.

Stau adunate lungi zile, grămadă,
Iar strălucirea lor parc-a apus
Privind în urmă vremea ce s-a dus
Nu mai e nimeni, unul, să o vadă.

Trec vremi, iar alte vremi se norocesc
Scăldate într-o lumină prea confuză,
Prezent este momentul ce ne scuză
Petrecerii prin spaţial lumesc.

Trec vremile, copiii noştrii cresc
N-au timp să ne înţeleagă întristarea,
Noi gîrboviţi, ne mai urmăm cărarea
Alunecînd, pe rînd, în pămîntesc.

Trec zilele tăcute rînd pe rînd
Iar taina lor se pierde-n depărtare-
Umil aşteaptă clipa de împăcare
Iisus cu gestul încă blînd.

Preot iconom stavrofor Radu Botiş

Radu BOTIS : Lumina Cărţii Sfinte

Săraci, o prea săraci am fi
De n-am avea o călăuză a noastră,
E prea puţin o pasăre măiastră-
Căci, cu nimic nu poţi asemui
Acestă Carte reînviind istorii,
Balsam vindecător şi fără de pereche,
Mai nouă parcă, dar atât de veche
Scriptura Sfântă, urcuşul spre glorii.

Nimic din ce s-a scris ori se va scrie
Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal,
Citind-o, te cuprinde un dor înspre astral
Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.

Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme,
Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei
De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei
Te încântă această Carte venind ca să îndemne.
Curată fie-ţi viaţa, curată şi senină
Adeseori trecută prin încercări, iscoade;
Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade,
Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină.

Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă
Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,
Purtând învăţătura hotărâtoare lumii,
Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

Preot iconom stavrofor Radu Botiş